Capitolul 16

Sub Împărăţia lui Dumnezeu, omenirea devine o lume

 1. Ce alternativă există pentru omenire, după părerea unor conducători mondiali?

SE RECUNOAŞTE tot mai clar că întreaga omenire este o lume şi trebuie să se înţeleagă împreună ca o lume, dacă vrea să supravieţuiască. Mulţi conducători mondiali sînt pe deplin conştienţi de acest fapt. De exemplu, Ferdinand E. Marcos, preşedintele Filipinelor, înainte cu cîţiva ani, a spus în faţa adunării generale a Naţiunilor Unite:

„Problemele securităţii şi dezvoltării lumii, . . . sînt globale în dimensiunile lor şi în timpul unei crize după alta, ne aduc insistent în faţa ochilor o stare de fapt esenţială a existenţei noastre: că lumea noastră este una, şi anume cu referire la tehnologie, economie, la vulnerabilitate prin arme de război atomice, războaie, care durează mult şi cu referire la soarta finală a neamului omenesc.“

De curînd preşedintele consiliului de miniştri al Japoniei Takeo Miki, a declarat:

„Lumea devine tot mai mică, şi întreaga omenire împărtăşeşte aceaşi soartă, deoarece oamenii se găsesc în aceaşi navă. . . . Spre regretul nostru, lumea n-a atins, încă, stadiul în care să se realizeze dependenţa reciprocă. Dacă lucrurile merg aşa de departe, este vădit că în viitorul nu prea îndepărtat vom fi condamnaţi la pieire.“

Mulţi oameni cugetători recunosc clar alternativ: ori omenirea se va uni într-o singură lume, ori „neamul omenesc“ va pieri.

 2. Care este singura speranţă pentru o unire a omenirii şi pentru ce? (Psalm 68:20).

² Există astăzi pe pămînt o corporaţie, care poate să unească întreaga omenire într-o singură lume? Nici măcar Naţiunile Unite nu pot prelua această sarcină. Motivul pentru aceasta este evident. Dacă omenirea trebuie să se unească, aceasta trebuie să fie sub împărăţia lui Dumnezeu. La fel după cum universul nemărginit este menţinut prin legile fizice ale lui Iehova, tot aşa trebuie să fie unită omenirea prin legile morale ale lui Dumnezeu, dacă ea trebuie să supravieţuiască şi să trăiască în pace şi fericire pe pămînt.

 3. (a) Ce unealtă foloseşte Iehova, pentru a restabili unitatea în intregul univers? (Daniel 7:13, 14). (b) A cui suveranitate a preamărit-o regele David şi cu ce declaraţie sîntem noi de acord?

³ Unealta, pe care Iehova o va folosi pentru restabilirea unităţii şi păcii în întregul univers, este împărăţia mesianică a lui Christos Isus. Este vorba de un guvern, care lucrează sub suveranitatea lui Iehova şi recunoaşte pe Dumnezeu ca Regele Cel Preaînalt. Cu toate că David însuşi era un rege puternic, el a declarat:

„Ale tale, Iehova, sînt mărirea, puterea şi frumuseţea, măreţia şi demnitatea; pentru că totul, în ceruri şi pe pămînt, este al tău. A ta este Impărăţia, o, Iehova, care te ridici, de asemenea, ca un cap peste toate. Bogăţiile şi gloria sînt pentru tine şi tu le stăpîneşti pe toate, în mîna ta sînt tăria şi puterea şi în mîna ta este abilitatea de a face mare şi de a da tuturor tărie. Si acum, o, Dumnezeul nostru, noi îţi mulţumim şi lăudăm gloriosul tău nume“ (1 Cronici 29:11–13).

In timp ce ne ocupăm acum ceva mai amănunţit cu scopul lui Iehova cu privire la împărăţia sa, ar trebui să simţim dorinţa ca şi David, să mulţumim lui Iehova şi să-l lăudăm pentru ceea ce a făcut el.

PROFETII DESPRE IMPARATIE

 4. In care privinţă se aseamănă domnia lui Isus cu domnia lui Solomon? (Apocalips 19:11; Isaia 9:6).

⁴ Ingerul Gavril a spus despre Isus: „Iehova Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David . . . şi împărăţia sa nu va avea sfîrşit.“ In afară de aceasta, Isus a spus despre sine că el era „mai mare decît Solomon“ (fiul lui David) (Luca 1:32, 33; 11:31). Ca războinic şi rege, David a întins graniţele lui Israel aşa de departe pînă ce a cuprins întreg teritoriul pe care-l promisese Iehova poporului său şi după aceea a domnit regele Solomon patruzeci de ani glorioşi, paşnici, peste o naţiune bogată:

„Iuda şi Israel erau atît de mulţi cum sînt boabele de nisip, din mare: Ei mîncau şi beau şi erau plini de bucurie“ (1 Regi 4:20).

Isus se va dovedi ca un Războinic mult mai mare decît David; el va ieşi biruind şi ca să-şi desăvîrşească biruinţa (peste întreagă lume rea). Atunci el va domni într-un mod şi mai măreţ şi cu înţelepciune mai mare decît aceea a lui Solomon, timp de „o mie de ani“, în pace (Apocalips 6:2; 20:4). Intreaga omenire va fi fericită, cînd Christos Isus domneşte ca Rege peste pămîntul paradisiac.

 5. Implinirea căror profeţii arată pe Isus ca Mesia? (Luca 24:25–27).

⁵ Mulţi profeţi credincioşi ai lui Dumnezeu au arătat spre împărăţia mesianică. Literal, sute de profeţii s-au împlinit cu privire la Isus şi au arătat cu aceasta clar spre el ca Mesia cel promis. De exemplu, s-a prezis că el se va naşte dintr-o fecioară în Betleem, că va fi dispreţuit, asuprit şi răstignit pe un stîlp, iar a treia zi va învia.

 6. Cum a fost invitat Isus ca Rege? (Matei 21:4–9).

⁶ Suferinţele pe care le-a îndurat Isus, sînt imposibil să fi fost înscenate, numai pentru a împlini profeţii vechi. Persecuţia crudă, pe care a suferit-o el din partea compatrioţilor săi, nu era deloc simulată şi, de asemenea, integritatea lui Isus în sprijinirea suveranităţii lui Iehova a fost adevărată. Toate acestea l-au evidenţiat ca Mesia cel promis. Cînd Isus a fost interogat de Pilat, el a recunoscut a fi „un Rege“, a precizat însă clar că împărăţia sa „n-ar fi o parte a acestei lumi“. Pilat a poruncit să se pună apoi o inscripţie pe stîlpul de tortură al lui Isus, care suna: „Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor“ (Ioan 18:36, 37; 19:19). Desigur, împărăţia lui Isus trebuia să devină realitate abia în viitor.

 7. (a) Cum s-a împlinit Psalmul 110:1? (Evrei 12:2). (b) Ce poziţie ocupă Isus astăzi? (Apocalips 12:10).

⁷ Deoarece Isus şi-a dovedit integritatea pînă la moarte, Dumnezeu l-a înviat în spirit şi l-a înălţat la dreapta sa în cer, adică într-o poziţie de favoare. Apostolul Petru a declarat că prin aceasta şi-a găsit împlinirea profeţia lui David din Psalmul 110:

„De fapt David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi spune: Iehova a spus Domnului meu: ‘Sezi la drepta mea, pînă voi pune pe vrăşmaşii tăi ca un scăunel pentru picioarele tale.’ De aceea, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut atît Domn, cît şi Christos pe acest Isus, pe care voi l-aţi omorît pe stîlp“ (Fapte 2:34–36).

„Acest Isus“ nu mai este copilaşul din iesle. El, de asemenea, nu este un martir fără ajutor, bătut în cuie pe cruce. Nu, el este acum puternicul „Domn al domnilor şi Rege al regilor“, cu ajutorul căruia Iehova Dumnezeu va restabili suveranitatea sa în întregul univers (Apocalips 17:14).

IMPARATIA DOMNESTE CU PUTERE

 8. Ce sentinţă grandioasă este notată în Apocalips 11:15–18?

⁸ Pentru ca împărăţia să poată demonstra suveranitatea lui Dumnezeu, ea trebuie să exercite putere reală. Timpul pentru aceasta a sosit acum! Acum e timpul, în care împărăţia lumii . . . a devenit împărăţia Domnului nostru (Iehova) şi a Christosului său şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic. Despre acest eveniment s-a spus în ceruri:

„Iţi mulţumim, Iehova Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai, pentru că ţi-ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca Rege. Dar naţiunile au devenit mînioase şi a venit mînia ta şi timpul hotărît pentru morţi, ca să fie judecaţi şi să dai răsplata sclavilor tăi, profeţi, şi sfinţilor, şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari şi să distrugi pe cei ce distrug pămîntul“ (Apocalips 11:15–18).

 9. Ce dovedeşte că Iehova, prin împărăţia lui Christos şi-a luat puterea sa? (Apocalips 6:3–8).

⁹ Cînd s-au împlinit aceste cuvinte? Ei bine, cînd au devenit naţiunile, în istoria omenirii, evident mînioase din pricina vestirii Impărăţiei şi au început să distrugă pămîntul? Nu este pămîntul lovit în secolul nostru al douăzecilea, şi anume mai cu seamă de la primul război mondial, care a început în anul 1914, de violenţă şi poluarea mediului înconjurător în proporţie mondială? Sigur. Există încă multe alte dovezi pentru aceasta că Iehova, în anul 1914, şi-a luat puterea sa cea mare şi prin împărăţia lui Christos, a început să domnească pe pămînt. Intocmai după cum a prezis David despre „Domnul“ său, Isus Christos este acum în stare „să stăpînească în mijlocul duşmanilor săi“. (Psalm 110:1, 2).

10. (a) Ce profeţie a lui Isus s-a împlinit de la 1914 şi cum? (Luca 21:10, 11, 25, 26, 28). (b) Ce lucrare deosebită a fost preziză pentru acelaşi timp? (Marcu 13:10).

¹⁰ Mai întîi trebuie, însă, să se înfăptuiască, aici pe pămînt, o lucrare a Impărăţiei. Isus a spus aceasta înainte cu 19 secole, cînd discipolii săi i-au pus întrebarea: „Care va fi semnul prezenţei tale (în puterea Impărăţiei) şi a încheierii sistemului de lucruri?“ Ca răspuns la aceasta, Isus a descris războaiele mondiale, lipsa de alimente, marile cutremure de pămînt, epidemiile, nelegiuirea, persecuţiile, frica şi grijile sub care omenirea are de suferit de la anul 1914. La aceasta, el a spus:

„Această veste bună a Impărăţiei va fi propovăduită pe întreg pămîntul locuit, tuturor naţiunilor spre mărturie; şi apoi va veni sfîrşitul . . . Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum, nu, nici nu va mai fi. De fapt dacă acele zile n-ar fi scurtate, n-ar fi salvat nici un trup; dar din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:3–14, 21, 22).

11. (a) In ce măsură a fost pusă mărturia şi cu ce rezultat? (b) Vor supravieţui unii oameni „necazul cel mare“? (Tefania 2:3).

¹¹ In împlinirea acestei profeţii martorii creştini ai lui Iehova au vestit pe întreg pămîntul, de la 1914, că Christos este prezent în puterea sa regală. Această mărturie a pătruns prin cortina de bambus si prin cortina de fier pînă în insulele mărilor, da, chiar pînă în ţările, care, timp îndelungat au fost ţinute în întuneric prin religiile „Babilonului cel mare“. „Sfîrşitul“ — „necazul cel mare“ — este de aşteptat în scurt timp. Dar, „carnea“ va fi mîntuită.

12. Cum va veni „necazul cel mare“, şi în ce ordine va decurge el? (Apocalips 17:16; 19:19–21).

¹² Cum va decurge „necazul cel mare“? Isus a spus că el va veni pe neaşteptate ca un hoţ, şi anume în timpul „generaţiei“ care ar vedea împlinirea „semnului“ său (Matei 24:34). După cum reiese din Apocalips capitolele 16 pînă la 19, Iehova va folosi puterile radicale animalice din cadrul Naţiunilor Unite, pentru a nimici imperiul falsei religii „Babilonul cel mare“. După aceea, Christos Isus va conduce, în situaţia mondială, care este numită Armaghedon, „războiul hotărîtor al zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“, împotriva regilor (domnitorilor) întregului pămînt locuit (Apocalips 16:14, 16).

13. (a) Cum îşi va justifica Iehova suveranitatea sa? (Isaia 26:20-21). (b) Prin ce mijloace va uni Iehova omenirea într-o singură lume? (Isaia 9:7).

¹³ Profetul Daniel a reprezentat puterile politice ale pămîntului, ca o statuie enormă, iar împărăţia lui Christos ca o piatră, pe care Iehova a desprins-o din muntele suveranităţii sale universale. Această piatră o aruncă el spre picioarele statuii, care, după aceasta, este sfărîmată în bucăţi şi zdrobită în praf (Daniel 2:31–35). Această procedură împotriva domnitorului rău, o descrie Daniel mai departe cu cuvintele:

„In zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va întemeia o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată. Si împărăţia însăşi nu va trece la nici un alt popor. Ea va sfărîma şi va pune capăt tuturor acelor împărăţii şi ea însăşi va dăinui pentru timpuri nelimitate“ (Daniel 2:44, 45).

Impărăţia lui Christos va justifica aşadar, odată pentru totdeauna suveranitatea universală a lui Dumnezeu. După aceea Regele va arunca pe Satan şi pe îngerii săi demoni „în adîncul“ inactivităţii şi va începe domnia sa paşnică de o mie de ani, la timpul căreia întreaga omenire în sfîrşit, va fi unită într-o singură lume. Nu jubilează inima noastră, la perspectiva acestui eveniment măreţ, pe care l-a prevăzut „marele Dumnezeu“ pentru viitorul imediat? (Apocalips 20:2, 3).

[Legendele ilustraţiilor de la paginile 148 şi 149]

„SEMNUL“ PREZENTEI NEVAZUTE A NOULUI REGE AL PAMINTULUI

(Matei 24:3 pînă la 25:46; Luca 21:7–36)

„Se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărţţie.“ ‘Nelegiuirea va creşte’ (Matei 24:7, 12)

Cu primul război mondial a început „secolul războiului total“; 69 milioane de oameni au murit în ambele războaie mondiale. După aceea, a urmat o creştere îngrozitoare a crimelor.

„Si vor exista mari cutremure de pămînt şi într-un loc după altul vor fi epidemii şi lipsă de alimente“ (Luca 21:11; Matei 24:7).

De la 1914, 700.000 de oameni au pierit prin cutremure de pămînt; 21 milioane de oameni au murit în anii 1918/19 în „gripa spaniolă“ şi peste un miliard de oameni flămînzesc în prezent sau sînt subalimentaţi. Preţurile alimentelor cresc încontinuu.

„. . . pe pămînt frică şi îngrijorări printre naţiuni care. . . . nu cunosc cale de ieşire, în timp ce oamenii devin neputincioşi din cauza fricii“ (Luca 21:25, 26).

Numai în arsenalele de arme din S.U.A. şi ale Uniunii Sovietice se depozitează laolaltă atîtea bombe, încît transformate prin calcule revine fiecărui locuitor al globului cîte 5 tone de dinamită. Titlurile principale în „New York Times“ (1 martie 1976) sună: „Cheltuieli record pentru arme în lumea întreagă. . . . Cheltuielile anuale 300 miliarde de dolari. . . . Cursa înarmărilor, în afara controlului“.

„Această veste bună a împărăţiei se va propovădui pe întreg pămîntul locuit, tuturor naţiunilor spre mărturie; şi apoi va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14).

Peste 2.000.000 de martori ai lui Iehova sînt activi acum în 210 ţări şi teritorii ale pămîntului şi conduc săptămînal studii biblice în 1.400.000 de locuinţe. De la 1942 colaboratori voluntari au fabricat peste 415 milioane Biblii şi manuale biblice şi 5.950.000.000 exemplare din revistele „Turnul de Veghere“ şi „Treziţi-vă!“

[Ilustraţie]

Tipografia Turnului de Veghere Brooklyn, New-York.

„Cînd încep să se întîmple toate aceste lucruri, atunci ridicaţi-vă capetele în sus, căci eliberarea voastră este aproape“ (Luca 21:28)

[Tabelul de la pagina 145]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

PROFETII, PE CARE LE-A IMPLINIT MESIA

Profeţia Ce a fost prezis Implinirea

PROFETII IN PSALMI

Psalm 2:1, 2 Domnitorii acţionează contra Unsului Matei 27:1, 2

Psalm 2:7 Iehova indică pe Isus ca Fiu Romani 1:4

Psalm 16:10 Inviat înainte de a putrezi Fapte 2:24, 27

Psalm 22:7, 8 Isus batjocorit pe stîlp Matei 27:39–43

Psalm 22:16 Bătut în cuie la mîini şi la picioare Ioan 20:25

Psalm 22:18 S-au aruncat sorţi pentru hainele lui Matei 27:35

Psalm 27:12 Martori mincinoşi tocmiţi contra lui  Matei 26:59–61

Psalm 41:9 Trădat de apostolul necredincios Ioan 13:18, 21–30

Psalm 69:4 Isus urît fără motiv Ioan 15:24, 25

Psalm 69:9 Zelul pentru casa lui Iehova Ioan 2:13–17

Psalm 69:21 Primeşte vin condimentat cu smirnă Marcu 15:23, 36

Psalm 78:2 Isus vorbeşte în pilde Matei 13:34, 35

Psalm 118:22 Lepădat, dar temelie sigură Matei 21:42–44

PROFETIILE LUI ISAIA

Isaia 7:14 Isus născut dintr-o fecioară Matei 1:23–25

Isaia 9:1, 2 Lumină în Neftali, Zabulon Matei 4:13–16

Isaia 9:7 Urmaşul, moştenirea lui David Matei 1:1, 6–17

Isaia 40:3 Ioan Botezătorul, pregăteşte calea Matei 3:1–3

Isaia 42:1–4 Nu s-a certat pe uliţe Matei 12:14–21

Isaia 53:1, 2 Iudeii nu cred în el Ioan 12:37, 38

Isaia 53:4 Poartă bolile oamenilor  Matei 8:16, 17

Isaia 53:7 Tace în faţa acuzatorilor săi Matei 27:11–14

Isaia 53:9 Mormîntul cu cei bogaţi  Matei 27:57–60

Isaia 53:11 Poartă nelegiuirile multora  Matei 20:28

Isaia 53:12 Pus în numărul celor fără de lege Luca 22:36, 37, 52

Isaia 61:1, 2 Uns cu spirit pentru propovăduire Luca 4:16–21

ALTE PROFEŢII

Genesa 49:10 Domnitor din seminţia lui Iuda Luca 3:23–33

Ieremia 31:15 Uciderea copiilor după naşterea sa Matei 2:16–18

Daniel 9:25 Apare după „69 de săptămîni“ Luca 3:1, 21, 22

Daniel 9:26, 27 După 3^1/2 ani stîrpit Ioan 19:14–16

Osea 11:1 Chemat din Egipt din refugiu Matei 2:14, 15

Iona 1:17 A treia zi a înviat Fapte 10:40, 41

Mica 5:2 Născut în Betleem (Iuda) Matei 2:1–6

Zaharia 9:9 Călăreşte pe măgăruş în oraş Matei 21:7–11

Zaharia 11:12 Trădat pentru 30 de arginţi Matei 26:15

Zaharia 12:10 Străpuns pe stîlp Ioan 19:34

Zaharia 13:7 Păstorul bătut, tuma împrăştiată Matei 26:31, 56