Mângâiere pentru cei deprimaţi
„Toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună, până acum“ (Romani 8:22). Cu peste 1 900 de ani în urmă, când au fost scrise aceste cuvinte, omenirea suferea foarte mult. Mulţi erau deprimaţi. De aceea, creştinii au fost îndemnaţi: „Vorbiţi consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14).
În prezent, suferinţa omenirii este şi mai mare, iar numărul celor deprimaţi este în creştere. Ar trebui să ne surprindă acest lucru? Nu neapărat, întrucât Biblia numeşte timpurile în care trăim „zilele din urmă“, „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1–5). Isus Cristos a prezis că în zilele din urmă aveau să apară „privelişti înfricoşătoare“ (Luca 21:7–11; Matei 24:3–14).
Când trec prin perioade lungi de îngrijorare, frică, durere sau alte sentimente negative, oamenii ajung deseori să se deprime. Moartea cuiva drag, divorţul, pierderea locului de muncă sau o boală cronică pot cauza deprimare ori tristeţe adâncă. Unii se mai deprimă şi din cauză că se simt inutili, incapabili sau pentru că au impresia că i-au dezamăgit pe toţi cei din jur. Oricine poate fi copleşit de o situaţie stresantă, dar când o persoană cade pradă disperării şi nu este capabilă să vadă nicio cale de ieşire, poate ajunge la depresie gravă.
Şi oameni din antichitate au cunoscut astfel de sentimente. Iov a suferit din cauza bolii şi a unor necazuri. El credea că Dumnezeu îl părăsise şi, de aceea, şi-a exprimat dezgustul faţă de viaţă (Iov 10:1; 29:2, 4, 5). Iacob a fost deprimat când a crezut că fiul său murise, a refuzat să fie consolat şi şi-a dorit să moară (Geneza 37:33–35). Cuprins de remuşcări, în urma unei greşeli grave, regele David a spus cu regret: „Toată ziua umblu trist. Am amorţit“ (Psalmul 38:6, 8; 2 Corinteni 7:5, 6).
Astăzi, mulţi sunt deprimaţi din cauza extenuării la care ajung încercând să ducă un stil de viaţă care le depăşeşte capacităţile intelectuale, emoţionale şi fizice. Se pare că stresul, asociat cu gânduri şi sentimente negative, poate afecta organismul şi poate provoca un dezechilibru chimic în creier, producând astfel depresia (compară cu Proverbele 14:30).
Ajutorul necesar
Epafrodit, un creştin din secolul întâi originar din Filipi, a fost „mâhnit fiindcă [prietenii lui au] auzit că s-a îmbolnăvit“. Epafrodit, care se îmbolnăvise după ce fusese trimis de prietenii săi la Roma cu provizii pentru apostolul Pavel, a crezut probabil că şi-a dezamăgit prietenii şi că aceştia îl considerau un incapabil (Filipeni 2:25–27; 4:18). Cum l-a ajutat apostolul Pavel?
El l-a trimis pe Epafrodit acasă cu o scrisoare către prietenii lui din Filipi în care spunea: „Primiţi-l cu căldură, aşa cum îi primiţi de obicei pe cei care îi slujesc Domnului, cu toată bucuria. Continuaţi să-i preţuiţi pe astfel de oameni“ (Filipeni 2:28–30). Faptul că Pavel a vorbit despre el atât de frumos, precum şi căldura şi afecţiunea cu care l-au primit filipenii l-au consolat, cu siguranţă, pe Epafrodit şi l-au ajutat să-şi revină din deprimare.
Fără îndoială, sfatul biblic de ‘a le vorbi consolator sufletelor deprimate’ este cel mai bun. „Ai nevoie să ştii că ceilalţi se interesează de persoana ta“, a spus o femeie care a suferit de depresie. „Ai nevoie să auzi pe cineva spunându-ţi: «Înţeleg; dar ai să te simţi mai bine».“
Deseori, cel deprimat trebuie să ia iniţiativa şi să caute o persoană înţelegătoare şi de încredere căreia să i se destăinuiască. Aceasta trebuie să ştie să asculte şi să aibă multă răbdare. El sau ea nu trebuie să-i ţină teorie celui deprimat sau să facă afirmaţii de genul: „Nu trebuie să simţi aşa“ sau: „Nu ai o atitudine bună“. O persoană deprimată este fragilă pe plan emoţional, iar comentariile acuzatoare nu vor face altceva decât să-i înrăutăţească părerea despre sine.
O persoană deprimată se poate simţi fără valoare (Iona 4:3). Totuşi, ea nu trebuie să uite că ceea ce contează cel mai mult este modul în care o priveşte Dumnezeu. Oamenii l-au considerat pe Isus „un nimic“, însă aceasta nu a diminuat valoarea sa în ochii lui Dumnezeu (Isaia 53:3). Fiţi siguri că, aşa cum îl iubeşte pe Fiul său drag, Dumnezeu vă iubeşte şi pe voi (Ioan 3:16).
Lui Isus i s-a făcut milă de cei care treceau prin necazuri şi a încercat să-i ajute să înţeleagă că sunt valoroşi (Matei 9:36; 11:28–30; 14:14). Isus a arătat că pentru Dumnezeu chiar şi micile şi neînsemnatele vrăbii sunt preţioase. „Niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu“, a spus el. Cu cât mai preţioşi sunt pentru el oamenii care se străduiesc să înfăptuiască voinţa sa! Despre aceştia, Isus a spus: „Chiar şi perii capului vă sunt toţi număraţi“ (Luca 12:6, 7).
Este adevărat că unei persoane care suferă de o depresie gravă şi care este copleşită de slăbiciunile şi defectele ei îi poate fi greu să creadă că Dumnezeu o preţuieşte atât de mult. Ea poate considera că nu este demnă de iubirea şi de atenţia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ‘inima noastră ne-ar putea condamna’. Dar este acesta factorul hotărâtor? Cu siguranţă, nu. Dumnezeu înţelege că oamenii păcătoşi pot să gândească negativ şi chiar să se condamne singuri. De aceea, Cuvântul său le oferă această mângâiere: „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul“ (1 Ioan 3:19, 20).
Da, iubitorul nostru Tată ceresc vede dincolo de păcatele şi de greşelile noastre. El ţine cont de circumstanţele atenuante, de lucrurile pe care le-am trăit, de motivaţiile şi de intenţiile noastre. El ştie că am moştenit păcatul, boala şi moartea şi ne înţelege limitele. Însuşi faptul că suntem mâhniţi şi supăraţi pe noi înşine este o dovadă că nu dorim să păcătuim şi că nu am mers prea departe. Biblia spune că suntem ‘supuşi inutilităţii’ împotriva voinţei noastre. Iată de ce Dumnezeu înţelege starea deplorabilă în care ne aflăm şi, plin de compasiune, ţine cont de slăbiciunile noastre (Romani 5:12; 8:20).
Biblia ne spune că „Iehova este îndurător şi binevoitor“. „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre. Căci el ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână.“ (Psalmul 103:8, 12, 14) Într-adevăr, Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“ (2 Corinteni 1:3, 4).
Persoanele deprimate vor primi ajutorul de care au nevoie cel mai mult dacă se vor apropia de Dumnezeul lor îndurător şi vor accepta invitaţia sa de ‘a-şi arunca povara asupra lui’. El poate cu adevărat ‘să învioreze inima celor zdrobiţi’ (Psalmul 55:22; Isaia 57:15). De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează să ne rugăm, spunând: ‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi’ (1 Petru 5:7). Da, prin rugăciune şi implorare, oamenii se pot apropia de Dumnezeu şi se pot bucura de „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“ (Filipeni 4:6, 7; Psalmul 16:8, 9).
Pentru a depăşi o stare depresivă sunt utile şi anumite schimbări în stilul de viaţă. Exerciţiile fizice, alimentaţia sănătoasă, aerul curat şi odihna suficientă, precum şi faptul de a petrece mai puţin timp în faţa televizorului sunt de mare folos. O doamnă a ajutat mai multe persoane deprimate încurajându-le să meargă pe jos în pas vioi. Când o persoană deprimată i-a spus: „Nu vreau să merg la plimbare“, doamna respectivă i-a răspuns amabil, dar ferm: „Ba da, veţi merge cu mine“. Doamna a relatat următoarele: „Am mers pe jos cam şase kilometri. Când ne-am întors, era obosită, dar se simţea mai bine. Nu-ţi poţi imagina cât de util este un exerciţiu fizic serios până nu îl faci“.
Cu toate acestea, uneori, depresia nu poate fi complet depăşită, chiar dacă se încearcă totul, inclusiv un tratament medical. O femeie de vârstă medie a spus: „Am încercat totul, dar depresia persistă“. De multe ori însă nici pierderea vederii, surzenia ori paralizia nu pot fi vindecate. Totuşi, cei ce suferă de depresie pot găsi mângâiere şi speranţă citind cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu, care oferă speranţa sigură că vom scăpa definitiv de toate bolile (Romani 12:12; 15:4).
Când nimeni nu va mai fi deprimat
Descriind lucrurile îngrozitoare care se vor întâmpla pe pământ în zilele din urmă, Isus a adăugat: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicaţi-vă şi înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie!“ (Luca 21:28). Isus vorbea despre eliberarea de care ne vom bucura în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu, unde „şi creaţia va fi eliberată din sclavia stricăciunii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21).
Cât de uşuraţi vor fi oamenii când vor fi toţi eliberaţi de poverile trecutului şi se vor trezi în fiecare dimineaţă cu mintea limpede, nerăbdători să înceapă o nouă zi de activitate! Nimeni nu va mai purta povara deprimării. Dumnezeu le garantează oamenilor că „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4).
Dacă nu există altă menţiune, citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi.