Cum să–i ajutăm pe cei deprimaţi să–şi regăsească bucuria

EPAFRODIT, un creştin din secolul I, era deprimat. El fusese trimis să se îngrijească de nevoile apostolului Pavel întemniţat, dar se îmbolnăvise grav. Deşi s–a însănătoşit ulterior, Epafrodit era deprimat deoarece congregaţia de care aparţinea el şi care îl trimisese la Roma ’auzise că el s–a îmbolnăvit‘ (Filipeni 2:25, 26). Faptul că se afla atît de departe de ei şi că dorea totodată să–i liniştească în privinţa sănătăţii sale, aceasta l–a deprimat. Fără îndoială, el credea, de asemenea, că îi decepţionase. Cum putea fi ajutat el să–şi găsească bucuria?

Epafrodit a fost trimis înapoi acasă, în Filipi, cu o scrisoare din partea apostolului Pavel. În această scrisoare, Pavel făcea congregaţiei următoarea recomandare: „Uraţi–i obişnuitul bun–venit în Domnul, cu toată bucuria; şi continuaţi să–i îndrăgiţi pe oamenii de felul acesta“ (Filipeni 2:27–30). Creştinii din Filipi erau îndemnaţi să se apropie de Epafrodit într–un mod demn de fraternitatea care caracterizează congregaţia creştină. Cuvintele lor consolatoare aveau să–i demonstreze că ei îl apreciau mult, da, ’îl îndrăgeau‘. Această atenţie manifestată cu bucurie avea să–l ajute mult să–şi învingă deprimarea.

Acest exemplu arată că, deşi creştinii în ansamblu ’se bucură în Domnul‘, unii dintre ei suferă de diferite forme de deprimare (Filipeni 4:4). Deprimarea gravă este o tulburare emoţională profundă care poate duce chiar la sinucidere. Cauza o constituie, uneori, dezechilibrul proceselor chimice din creier sau alţi factori fizici. Totuşi, deprimarea poate, deseori, să fie atenuată cu ajutorul plin de discernămînt furnizat de alţii. Iată de ce Pavel adresează creştinilor următorul îndemn: „Să vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14). Prin urmare, congregaţiile Martorilor lui Iehova trebuie să ofere cu bucurie sprijin moral sufletelor deprimate. Organizaţia creştină din timpurile moderne a recunoscut încă din 1903 că îi revine această responsabilitate. De fapt, iată ce se spunea într–o ediţie a revistei Turnul de veghere (în engleză) din acel an cu privire la sufletele deprimate sau la cei timizi: „Cei care sînt timizi şi slabi au nevoie să fie ajutaţi, susţinuţi şi încurajaţi.“ Dar cum putem ajuta sufletele deprimate?

În primul rînd, ’punîndu–ne în situaţia altuia‘ putem ajuta persoana deprimată să–şi exprime „neliniştea“ care i s–a cuibărit în inimă. După aceea, ’cuvintele bune‘ pe care i le adresăm o pot ajuta să se bucure (1 Petru 3:8; Proverbe 12:25). Simplul fapt de a o lăsa să vorbească şi de a–i arăta că manifestăm interes faţă de ea îi pot aduce multă mîngîiere. „Aveam cîţiva prieteni în faţa cărora puteam într–adevăr să–mi descarc inima“, explică Maria, o creştină celibatară care a luptat împotriva deprimării. „Aveam nevoie de cineva care să mă asculte.“ Faptul de a avea pe cineva căruia să–i împărtăşeşti gîndurile cele mai intime cu privire la necazurile vieţii poate însemna foarte mult.

Totuşi, nu este suficient să ascultăm şi să dăm sfaturi superficiale ca „Priveşte la partea frumoasă a vieţii“ sau „Fii optimist!“ Astfel de cuvinte pot trăda lipsă de înţelegere sau sînt complet deplasate cînd cineva este deprimat. Este tocmai ce indică Proverbe 25:20: „Cine dezbracă un veşmînt într–o zi friguroasă este ca (. . .) un cîntăreţ cu cîntece pentru o inimă mîhnită.“ Afirmaţiile optimiste nerealiste pot, de asemenea, să–i tulbure şi mai mult pe cei deprimaţi. De ce? Deoarece astfel de eforturi de a–i ajuta nu iau în considerare motivele deprimării.

Să întărim prin cuvinte

Persoana care suferă de deprimare gravă nu este numai tristă, ci se simte şi inutilă şi disperată. Cuvîntul grecesc tradus prin „suflete deprimate“ înseamnă literalmente „cei care au sufletul micşorat“. Iată cum defineşte un elenist acest cuvînt: „Cel care suferă în aşa măsură încît inima sa se prăbuşeşte în interiorul său.“ Deci resursele sale afective se epuizează şi el şi–a pierdut respectul faţă de sine. — Compară cu Proverbe 17:22.

Patriarhul Iov a spus: „V–aş întări prin cuvintele gurii mele“ (Iov 16:5). Cuvîntul ebraic tradus prin „întări“ este uneori redat prin ’a fortifica‘ sau ’a consolida‘. A fost folosit pentru a descrie modul în care a fost ’consolidat‘ templul prin intermediul reparaţiilor (Isaia 41:10; Naum 2:1; 2 Cronici 24:13). Cuvintele noastre trebuie să reclădească cu îndemînare ca să zicem aşa, cărămidă cu cărămidă, respectul de sine al persoanei deprimate. Pentru aceasta trebuie să facem apel la ’facultatea sa de a raţiona‘ (Romani 12:1). Ediţia Turnului de veghere citată mai sus spunea despre persoanele deprimate: „Lipsindu–le (. . .) respectul de sine, ele au nevoie ca cineva să le acorde puţină importanţă pentru a le pune în valoare talentele pe care de fapt le posedă, cu scopul de a le încuraja pe ele însele, şi spre binecuvîntarea întregii familii a credinţei.“

Exemplul biblic al lui Elcana şi al Anei, soţia sa deprimată, ilustrează modul în care putem întări pe cineva prin cuvinte, aşa cum a făcut Iov. Elcana avea două soţii. Una din ele, Penina, avea mai mulţi copii, dar Ana era sterilă. Probabil că Ana se simţea inutilă. (Compară Geneza 30:1). Ca şi cum această greutate nu era destul de apăsătoare, Penina era atît de răutăcioasă cu ea, încît o făcea să izbucnească în lacrimi şi să–şi piardă pofta de mîncare. Deşi Elcana nu–şi dădea seama de gravitatea suferinţei ei, cînd a văzut–o în această stare a întrebat–o: „Ana, de ce plîngi şi de ce nu mănînci, şi de ce este tristă inima ta?“ — 1 Samuel 1:1–8.

Punîndu–i aceste întrebări cu amabilitate, fără să o acuze, Elcana i–a dat Anei posibilitatea să–şi exprime sentimentele. Fie că a răspuns, fie că nu, ea a fost ajutată să analizeze de ce se simţea inutilă. În acelaşi fel o persoană deprimată ar putea spune: ’Nu sînt bună de nimic.‘ Atunci am putea–o întreba: ’De ce crezi asta?‘ Apoi s–o ascultăm cu atenţie în timp ce îşi descarcă inima în faţa noastră. — Compară cu Proverbe 20:5.

După aceea Elcana i–a adresat soţiei sale următoarea întrebare foarte reconfortantă: „Nu valorez eu pentru tine mai mult decît zece fii?“ El i–a amintit astfel Anei întreaga afecţiune pe care o avea pentru ea în pofida sterilităţii ei. Ea era preţioasă în ochii lui, motiv pentru care Ana putea trage concluzia aceasta: ’La urma urmei, nu sînt chiar atît de inutilă, fiindcă soţul meu mă iubeşte, într–adevăr, foarte mult!‘ Cuvintele lui au întărit–o pe Ana deoarece ea şi–a recăpătat pofta de mîncare şi s–a dus la templu. — 1 Samuel 1:8, 9.

Cei care doresc să ajute o persoană deprimată trebuie să procedeze ca Elcana, care a fost explicit şi a ajutat–o pe soţia sa să înţeleagă că avea motive îndreptăţite să aibă o părere mai bună despre sine. De exemplu, iată ce a explicat o creştină cu numele Naomi despre lucrurile care au ajutat–o să–şi regăsească bucuria: „Unii dintre prietenii mei m–au lăudat pentru modul în care mi–am crescut fiul, pentru felul în care îmi întreţineam casa şi chiar pentru modul în care mă îngrijeam de înfăţişarea mea exterioară în pofida stării mele depresive. Aceste încurajări m–au ajutat foarte mult.“ Da, o laudă meritată ajută un suflet deprimat să–şi vadă calităţile şi să aibă o părere echilibrată despre sine.

Dacă soţia ta este deprimată, de ce nu ai încerca s–o încurajezi conform cuvintelor din Proverbe 31:28, 29? Iată ce citim aici: „Proprietarul ei se ridică şi o laudă. Există multe fiice care s–au dovedit capabile, dar tu, tu te–ai ridicat mai presus de toate.“ Totuşi, se poate ca o soţie deprimată să nu accepte un asemenea compliment. Poate că ea are sentimentul că este incapabilă, deoarece nu reuşeşte să–şi îndeplinească sarcinile gospodăreşti aşa cum ar dori. Însă, amintindu–i de felul de femeie care este ea în interior, precum şi de felul în care era ea înainte de a începe să sufere de deprimare, ai putea s–o convingi că laudele tale nu sînt măguliri deşarte. Ai putea, de asemenea, să–i spui că îţi dai seama că ceea ce face ea în prezent pretinde eforturi mari din partea ei. I–ai putea spune: ’Ştiu că ţi–a fost greu să faci asta. Meriţi să fii într–adevăr felicitată pentru toate eforturile pe care le depui!‘ Pentru a–şi recîştiga încrederea în sine, ea are nevoie de aprobare şi de laude din partea soţului şi a copiilor ei, adică din partea celor care o cunosc cel mai bine. — (Compară cu 1 Corinteni 7:33, 34.)

Folosirea exemplelor biblice poate ajuta o persoană deprimată să înţeleagă ce schimbări trebuie să întreprindă în modul său de gîndire, de exemplu, poate că o persoană este exagerat de sensibilă cu privire la părerile altora. Aţi putea examina împreună exemplul lui Epafrodit întrebînd–o apoi: ’De ce crezi că s–a simţit el deprimat cînd a aflat că cei din congregaţia sa au auzit despre boala lui? Era el cu adevărat un incapabil? De ce le–a spus Pavel să–l îndrăgească pe Epafrodit? Valoarea lui Epafrodit ca persoană depindea oare de privilegiul de serviciu pe care–l îndeplinea?‘ Întrebări de genul acesta îl pot ajuta pe un creştin deprimat să şi le aplice lui însuşi şi să–şi dea seama că nu este un incapabil.

„Să–i sprijiniţi pe cei slabi“

Biblia ne îndeamnă astfel: „Să–i sprijiniţi pe cei slabi“(1 Tesaloniceni 5:14). Faptul de a te putea bizui pe numeroşi prieteni creştini care sînt în măsură să acorde un ajutor practic constituie un alt avantaj al adevăratei religii. Adevăraţii prieteni sînt aceia ’născuţi pentru timp de durere‘ şi care într–adevăr nu–l părăsesc pe cel deprimat (Proverbe 17:17). Cînd apostolul Pavel s–a simţit ’abătut‘ şi avea ’temeri în interior‘, el a fost mîngîiat ’de prezenţa lui Tit‘ (2 Corinteni 7:5, 6). În mod asemănător, vizitele călduroase şi telefoanele date la momentul potrivit vor fi, fără îndoială, mult apreciate de sufletele deprimate. Îi putem întreba dacă nu le–am putea acorda vreun ajutor practic, de exemplu: să facem comisioane, să efectuăm unele treburi gospodăreşti sau alte lucruri de genul acesta.a O creştină pe nume Maria a declarat: „Cînd eram deprimată, o prietenă mi–a scris de mai multe ori şi de fiecare dată includea în scrisori versete încurajatoare din Biblie. Eu citeam şi reciteam scrisorile plîngînd. Aceste scrisori au fost pentru mine ca aurul.“

După ce a îndemnat congregaţia să ajute „sufletele deprimate“, Pavel a spus: „Să fiţi îndelung răbdători faţă de toţi. Vegheaţi ca nimeni să nu răsplătească altuia răul cu rău“ (1 Tesaloniceni 5:14, 15). Răbdarea este esenţială fiindcă, datorită suferinţei mintale, gîndurilor negative şi extenuării cauzate de lipsa de somn, o persoană deprimată poate răspunde în mod ’nechibzuit‘ asemenea lui Iov (Iov 6:2, 3). Rahela, o creştină a cărui mamă a fost afectată de deprimare gravă, a făcut această mărturisire: „Deseori mama folosea cuvinte detestabile. În majoritatea acestor cazuri mă străduiam să–mi aduc aminte ce fel de persoană este mama în realitate: afectuoasă, amabilă şi generoasă. Am învăţat că persoanele deprimate pot să spună multe lucruri pe care în realitate nu le gîndesc. Cel mai rău lucru pe care l–am putea face ar fi să reacţionăm în acelaşi mod.“

Îndeosebi unele creştine mature ar putea fi în măsură să aducă mîngîiere altor femei care cad pradă anxietăţii. (Compară 1 Timotei 5:9, 10.) Aceste creştine experimentate pot să–şi propună să discute cu ele într–un mod consolator şi cu o ocazie potrivită. Uneori este mai potrivit ca nu fraţii ci surorile creştine mature să fie acelea care să continue să ofere ajutor unei femei. Organizînd lucrurile şi veghind ca acestea să fie făcute în mod corespunzător, bătrînii pot contribui la faptul ca persoanele deprimate să primească ajutorul necesar.

Bătrîni cu o limbă iscusită

Păstorii spirituali trebuie să aibă îndeosebi „cunoştinţă şi perspicacitate“ pentru ’a şti să învioreze prin cuvînt pe cel obosit‘ (Ieremia 3:15; Isaia 50:4; Biblia Cornilescu revizuită, 1989). Totuşi dacă un bătrîn nu este atent, el poate, în mod involuntar, să înrăutăţească starea de deprimare a cuiva. De exemplu, cei trei tovarăşi ai lui Iov veniseră, probabil, pentru ’a–l compătimi şi consola‘. Dar cuvintele lor, influenţate de o concepţie eronată asupra situaţiei lui Iov, în loc să–l consoleze, l–au ’zdrobit‘. — Iov 2:11; 8:1, 5, 6; 11:1, 13–19; 19:2.

Diferite articole din publicaţiile Societăţii Watch Tower au scos în evidenţă principiile care pot fi aplicate pentru a da sfaturi.b Majoritatea bătrînilor au aplicat aceste principii. Totuşi, în unele cazuri, afirmaţiile necugetate făcute de unii bătrîni — fie în particular, fie în cuvîntări — au cauzat mult rău. Deci bătrînii trebuie să evite ’a vorbi în mod nechibzuit, ca şi cum ar da o lovitură cu sabia‘, ci să se exprime cu ’limba celor înţelepţi care este vindecare‘ (Proverbe 12:18). Dacă, înainte de a vorbi, un bătrîn se gîndeşte la efectul pe care l–ar putea avea cuvintele sale, ceea ce va spune el va putea aduce alinare. Prin urmare, bătrîni, voi să fiţi prompţi la ascultare şi lenţi la a trage concluzii înainte de a cunoaşte toate faptele. — Proverbe 18:13.

Cînd bătrînii manifestă un interes sincer faţă de persoanele deprimate, acestea se simt iubite şi apreciate. O asemenea grijă altruistă le poate face să uite eventualele remarci descurajatoare (Iacob 3:2). Persoanele deprimate se simt deseori copleşite de sentimentul de vinovăţie, iar bătrînii le pot ajuta să adopte un punct de vedere echilibrat asupra lucrurilor. Chiar şi atunci cînd s–a comis un păcat grav, ajutorul spiritual furnizat de bătrîni poate înlesni ca ’ceea ce este şchiop să fie vindecat‘. — Evrei 12:13.

Cînd cei deprimaţi cred că rugăciunile lor sînt ineficace, bătrînii se pot ruga cu ei şi pentru ei. Citind împreună cu ei articole biblice cu privire la deprimare, bătrînii îi pot ’unge‘ pe aceşti creştini cu cuvinte spirituale care alină (Iacob 5:14, 15). Ei pot, de asemenea, să–i ajute să parcurgă etapele menţionate în scripturi pentru a rezolva un eventual conflict personal pe care–l au cu cineva, dacă în aceasta constă problema. (Compară Matei 5:23, 24; 18:15–17.) Deseori astfel de conflicte, îndeosebi cele din sînul familiei, stau la baza deprimării.

Trebuie să ştim că revenirea dintr–o stare de deprimare necesită timp. Chiar şi eforturile pline de iubire ale lui Elcana nu au înlăturat imediat deprimarea Anei. Propriile ei rugăciuni, precum şi asigurările date de marele preot, i–au adus în cele din urmă alinare (1 Samuel 1:12–18). Prin urmare, fiţi răbdători dacă rezultatele întîrzie să apară. Bineînţeles că bătrînii, în general, nu sînt medici şi, în anumite cazuri, ceea ce pot face ei este limitat. Dar, împreună cu membrii familiei din care face parte persoana deprimată, ei pot să o îndemne pe aceasta să solicite ajutorul unui specialist. Dacă este necesar, bătrînii sau rudele pot să–i explice cu claritate medicului importanţa faptului de a respecta convingerile religioase ale persoanei deprimate.

Pînă cînd nu va fi instaurată lumea nouă, nimeni nu va avea o sănătate fizică, mintală sau afectivă perfectă. Pînă atunci, creştinii care îşi pierd bucuria din cauza deprimării pot să extragă putere nu numai din congregaţia creştină, ci şi de la Tatăl nostru ceresc „care îi mîngîie pe cei deprimaţi“. — 2 Corinteni 7:6;  New American Standard Bible.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 29]

CUM SĂ VORBIM CA SĂ ADUCEM CONSOLARE

□ ASCULTAŢI CU ATENŢIE — Folosind întrebări pline de discernămînt, ’scoateţi‘ sentimentele din inima persoanei. Fiţi prompţi la ascultare şi nu vă grăbiţi să trageţi concluzii înainte de a cunoaşte bine situaţia. — Proverbe 20:5; 18:13.

□ MANIFESTAŢI EMPATIE — ’Puneţi–vă în locul altuia‘ şi daţi dovadă de „o tandră compasiune“ cînd încercaţi să înţelegeţi sentimentele unei persoane deprimate. ’Plîngeţi cu cei ce plîng‘. — 1 Petru 3:8; Romani 12:15.

□ FIŢI ÎNDELUNG RĂBDĂTORI — Poate că sînt necesare discuţii repetate. Fiţi deci răbdători. Nu ţineţi cont de eventualele ’vorbe nechibzuite‘ pe care persoana deprimată le–ar putea rosti din cauza frustrării. — Iov 6:3.

□ FOLOSIŢI CUVINTE ÎNCURAJATOARE — Ajutaţi persoana deprimată să–şi vadă calităţile; adresaţi–i laude cu privire la unele lucruri concrete. Arătaţi–i că valoarea unei persoane nu se măsoară după dificultăţile, greşelile din trecut sau lipsurile sale. Explicaţi–i de ce Dumnezeu o iubeşte şi se îngrijeşte de ea. — Iov 16:5.