„Anunţaţi aceasta printre naţiuni“

 1. De ce poate fi comparat Iehova, când i se adresează profetului său, cu un leu care răcneşte?

AI AUZIT vreodată răcnetul unui leu? Se spune că este mai puternic decât zgomotul făcut de un picamăr! Dar ce-ai face dacă, în liniştea nopţii, ai auzi un leu răcnind aproape de tine? Fără îndoială că ai reacţiona imediat. Amos, unul dintre cei doisprezece profeţi ale căror scrieri le analizăm, a făcut următoarea paralelă: „Leul a răcnit! Cine nu se va teme? Domnul Suveran Iehova a vorbit! Cine nu va profeţi?“ (Amos 3:3-8). Dacă l-ai auzi pe Iehova vorbind, nu ai reacţiona ca Amos? El a trecut imediat la acţiune şi a profeţit împotriva regatului celor zece triburi ale lui Israel.

 2. a) Cum poţi imita atitudinea lui Amos în ce priveşte misiunea de a profeţi? b) Ce vom analiza în acest capitol?

² Dar eu nu sunt profet, ai putea spune! Probabil că nu te consideri calificat deoarece n-ai primit o instruire specială pentru a fi profet. Totuşi, să ne gândim la Amos. Când s-a aflat în faţa lui Amaţia, un preot care practica închinarea la viţel, Amos a spus: „N-am fost profet, nici fiu de profet, ci păzitor de animale şi înţepător de smochine de sicomor“ (Amos 7:14). Deşi avea o origine modestă, Amos a fost dispus să îndeplinească misiunea de profet al lui Iehova. Dar tu? Înţelegi că ţi s-a încredinţat o misiune asemănătoare în unele privinţe misiunii încredinţate celor doisprezece profeţi? Trebuie să declari mesajul lui Dumnezeu pentru zilele noastre, să-i înveţi pe oameni şi să faci discipoli. Cum consideri această misiune importantă? Ce mesaj trebuie să anunţi printre naţiuni? Cât de temeinic îţi îndeplineşti misiunea? De ce anume depinde succesul în lucrarea de predicare? În continuare vom analiza fiecare dintre aceste întrebări.

 3. De ce putem spune că luăm parte la o lucrare asemănătoare celei desfăşurate de profeţii ale căror scrieri le studiem?

³ Iei şi tu parte la o lucrare asemănătoare celei desfăşurate de profeţi? Desigur, noi nu am auzit răcnetul leului în sensul că am fi inspiraţi direct de Iehova. Nu, ci am auzit din Cuvântul său, Biblia, mesajul urgent despre iminenta sa zi. După cum am văzut în capitolul 1, cuvintele „profet“ şi „profetic“ au mai multe sensuri. Chiar dacă nu suntem profeţi ca Amos sau ca alţi profeţi din vechime, şi noi putem vorbi despre viitor. În ce fel? Putem anunţa mesajele profetice pe care le-am studiat din paginile Sfintelor Scripturi, inclusiv mesajele celor doisprezece profeţi. Acum este momentul să facem lucrul acesta!

 4. Cum se împlineşte în prezent profeţia din Ioel 2:28-32?

⁴ Să privim acum lucrurile dintr-un alt punct de vedere. Iehova Dumnezeu i-a vorbit profetului Ioel despre un timp când oameni de orice fel aveau să profeţească, în sensul larg al cuvântului: „După aceea voi turna spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi. Bătrânii voştri vor avea vise. Tinerii voştri vor avea viziuni“ (Ioel 2:28-32). La Penticosta din anul 33 e.n., apostolul Petru a aplicat aceste cuvinte, pe de o parte, la turnarea spiritului sfânt peste discipolii adunaţi într-o cameră de sus, în Ierusalim, şi, pe de altă parte, la predicarea ulterioară despre „lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu“ (Faptele 1:12-14; 2:1-4, 11, 14-21). Să ne gândim acum la zilele noastre. Împlinirea principală a profeţiei lui Ioel are loc de la începutul secolului al XX-lea. Creştinii unşi cu spirit, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, au început să „profeţească“, adică să declare „lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu“, inclusiv vestea bună despre Regat, care este acum instaurat în ceruri.

 5. a) Ce privilegiu avem cu toţii? b) Ce înseamnă pentru tine faptul de a oferi „taurii tineri ai buzelor“, şi de ce este acesta un privilegiu?

⁵ Chiar dacă nu sunt născuţi de spiritul sfânt ca fii ai lui Dumnezeu, „o mare mulţime“ de „alte oi“ le spun continuatorilor unşi ai lui Isus Cristos: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“ (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16; Zaharia 8:23). Indiferent că nutreşti speranţa vieţii veşnice în ceruri sau pe pământ, ai privilegiul de a oferi „taurii tineri ai buzelor“ tale (Osea 14:2). Ce înseamnă această expresie din profeţia lui Osea? „Viţeii . . . erau cele mai bune animale pentru ofrandele de mulţumire“, spune biblistul Carl Keil. Făcând referire la Osea 14:2, apostolul Pavel a scris: „Să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc public numele său“ (Evrei 13:15). Da, expresia „taurii tineri ai buzelor noastre“ se referă la ce au mai bun de oferit buzele noastre: cuvintele de laudă la adresa lui Iehova.

 6. De ce ar trebui să analizăm calitatea jertfelor noastre de laudă?

⁶ Noi îi aducem jertfe de laudă lui Iehova când îi adresăm rugăciuni sincere, când facem comentarii la întrunirile creştine, prin care ne exprimăm recunoştinţa faţă de el, şi când le vorbim altora cu entuziasm în lucrarea de predicare. Însă fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Care este calitatea ofrandelor mele când iau parte la aceste activităţi? Studiind Scripturile, am fost cu siguranţă indignaţi de comportamentul preoţilor din zilele lui Maleahi, care aduceau fără ruşine animale cu defecte la altarul lui Dumnezeu. Întrucât ei nu considerau că dispreţuiau masa lui Iehova cu jertfele lor, Iehova a trebuit să le atragă atenţia prin profetul Maleahi că acestea erau de calitate inferioară (Maleahi 1:8). Prin urmare, şi noi ar trebui să ne analizăm jertfele, pentru a ne asigura că sunt de cea mai bună calitate şi că nu au niciun defect.

 7. Ce aspect al mesajului pe care îl anunţăm pretinde curaj?

⁷ Pentru a oferi „taurii tineri ai buzelor noastre“ în lucrarea de predicare avem nevoie de curaj, nu-i aşa? Şi aceasta deoarece mesajul pe care îl anunţăm are două aspecte, iar unul dintre ele nu este deloc pe placul oamenilor. Iată ce i-a spus profetul Ioel poporului lui Dumnezeu: „Anunţaţi aceasta printre naţiuni: «Sfinţiţi războiul! Treziţi-i pe bărbaţii puternici! Să se apropie şi să urce toţi bărbaţii de război!»“ (Ioel 3:9). În împlinirea lor actuală, aceste cuvinte reprezintă o mare provocare pentru naţiuni! Ele sunt o declaraţie de război: Iehova anunţă că va purta un război drept împotriva oamenilor care îl sfidează. În timp ce poporului său îi cere ‘să făurească din săbii brăzdare şi din suliţe, cosoare’, naţiunilor duşmane le porunceşte ‘să făurească săbii din brăzdare şi lănci din cosoare’ (Mica 4:3; Ioel 3:10). Da, duşmanii lui Dumnezeu trebuie să se pregătească pentru războiul cu Creatorul universului. Categoric, acest mesaj pe care trebuie să-l transmitem nu este deloc liniştitor.

 8. De ce este „rămăşiţa lui Iacob“ comparată cu un leu?

⁸ În mesajul profetului Mica, cei ce oferă „taurii tineri ai buzelor“ sunt comparaţi cu un leu. Profetul a scris: „Rămăşiţa lui Iacob va fi printre naţiuni . . . ca un leu printre fiarele pădurii, ca un leu puternic printre turmele de oi: când trece, calcă în picioare şi sfâşie şi nu este nimeni care să le scape“ (Mica 5:8). De ce este potrivită această comparaţie? În zilele noastre, poporul lui Dumnezeu, cu rămăşiţa unsă în frunte, trebuie să fie curajos ca un leu când le anunţă naţiunilor mesajul de avertizare.a

 9. a) În ce situaţii trebuie să fim curajoşi ca un leu? b) Cum putem fi curajoşi în pofida opoziţiei sau a apatiei?

⁹ Eşti şi tu curajos ca un leu când anunţi mesajul de avertizare? Avem nevoie de un asemenea curaj nu numai când ne aflăm în faţa autorităţilor, ci şi când le vorbim colegilor de şcoală sau de muncă ori rudelor necredincioase (Mica 7:5-7; Matei 10:17-21). Cum putem dovedi curaj în pofida opoziţiei sau a apatiei? Iată cum a reuşit Mica să îndeplinească dificila sarcină de a avertiza cu privire la distrugerea Samariei şi a Ierusalimului: „Eu sunt plin de putere, prin spiritul lui Iehova, şi de dreptate şi de tărie, ca să-i fac cunoscut lui Iacob răzvrătirea lui şi lui Israel păcatul lui“ (Mica 1:1, 6; 3:8). Şi noi putem fi ‘plini de putere’ deoarece şi noi primim din belşug spiritul lui Dumnezeu, care ne dă putere (Zaharia 4:6). Bizuindu-ne pe Dumnezeu în rugăciune, vom putea transmite acest mesaj, care face să ţiuie urechile. — 2 Regi 21:10-15.

10. Cum îl putem imita pe Ţefania când anunţăm mesajul despre „ziua lui Iehova“?

¹⁰ Când le prezentăm oamenilor mesajul de avertizare, trebuie să dăm dovadă de curaj, dar şi de tact. Trebuie să fim ‘blânzi cu toţi’, sau plini de tact, chiar şi atunci când mesajul se referă la iminenta ‘zi a lui Iehova’ (2 Timotei 2:24; Ioel 2:1, 11; Ţefania 1:14). Şi în această privinţă putem învăţa din exemplul celor doisprezece profeţi. Ei au anunţat cu îndrăzneală mesajele de judecată ale lui Iehova, însă au fost plini de consideraţie faţă de cei dispuşi să asculte. De exemplu, profetul Ţefania le-a vorbit fără ocolişuri prinţilor (sau nobililor) insensibili din zilele sale, dar n-a avut niciun cuvânt de reproş la adresa fidelului rege Iosia (Ţefania 1:8). Când anunţăm mesajul de avertizare, îi putem ajuta pe oameni numai dacă îi considerăm posibile oi, fără să adoptăm un punct de vedere negativ cu privire la ei. — Matei 25:32-34.

11. a) Care este cel de-al doilea aspect al mesajului pe care îl transmitem? b) Cum îi putem imita pe cei doisprezece profeţi când anunţăm ziua lui Iehova?

¹¹ Dar ce putem spune despre celălalt aspect al mesajului pe care îl transmitem? Acesta reiese din capitolul 5 al cărţii lui Mica. „Rămăşiţa lui Iacob va fi în mijlocul multor popoare ca roua de la Iehova, ca ploile bogate pe iarbă, care nu depind de om, nici nu aşteaptă nimic de la fiii omului pământean“ (Mica 4:1; 5:7). „Rămăşiţa lui Iacob“, adică a Israelului spiritual, şi însoţitorii ei sunt ca „roua“ înviorătoare de la Iehova şi ca „ploile bogate pe iarbă“ fiindcă anunţă astăzi vestea bună „multor popoare“. Referitor la cel de-al doilea aspect al mesajului nostru, avem multe de învăţat din ultimele douăsprezece cărţi ale Scripturilor ebraice, deoarece profeţii care le-au scris au anunţat nu numai distrugerea, ci şi restabilirea. Scoatem noi în evidenţă aspectul pozitiv al mesajului despre ziua lui Iehova când predicăm?

12, 13. a) De ce este comparat poporul lui Dumnezeu cu nişte roiuri de insecte? b) Ce sentimente îţi trezesc cuvintele consemnate în Ioel 2:7, 8?

¹² Aşadar, cum anunţăm acest mesaj, cu cele două aspectele ale sale? Profetul Ioel a comparat lucrarea pe care o face poporul lui Dumnezeu cu o serie de plăgi provocate de insecte, inclusiv de lăcuste (Ioel 1:4). Dar de ce se poate spune că poporul lui Iehova se aseamănă cu nişte roiuri de insecte? Deoarece, aşa cum se arată în Ioel 2:11, Dumnezeu spune despre aceste insecte că sunt ‘armata sa’. (Poporul lui Dumnezeu este asemănat cu nişte lăcuste şi în cartea biblică Revelaţia. Vezi Revelaţia 9:3, 4.) Acţiunea insectelor descrisă de Ioel era ca a unui foc mistuitor, iar regiunea care semăna cu „grădina Edenului“ rămânea în urma lor „un pustiu părăsit“ (Ioel 2:2, 3). Cum putem arăta că am înţeles semnificaţia profeţiei lui Ioel?

¹³ Să ne gândim cu câtă îndârjire devorează totul în calea lor aceste insecte. Ioel le-a comparat cu o armată de viteji, spunând: „Ei aleargă ca nişte bărbaţi puternici. Se urcă pe zid ca nişte bărbaţi de război. Fiecare merge pe calea lui şi nu se abate de la cărarea lui. Nu se îmbrâncesc unul pe altul. Merg fără oprire, ca un bărbat viguros pe drumul lui. Dacă vreunul cade printre săgeţi, ceilalţi nu se opresc din drum“ (Ioel 2:7, 8). ‘Zidul’ opoziţiei nu poate opri nici înaintarea lor, nici plaga provocată de ele. „Dacă vreunul cade printre săgeţi“, aşa cum s-a întâmplat cu unii creştini loiali care au fost executaţi de tirani plini de ură, alţii continuă lucrarea în locul lor, îndeplinind misiunea încredinţată de Iehova. Eşti hotărât să perseverezi în lucrarea de anunţare a zilei lui Iehova până când Dumnezeu consideră că aceasta a fost îndeplinită? Poate că tu chiar continui lucrarea în locul unor creştini fideli care au murit.

14. Cum poţi efectua în mod temeinic lucrarea de predicare?

¹⁴ Ideea pe care o transmite această profeţie este că lucrarea trebuie îndeplinită în mod temeinic. Cum poţi şi tu să efectuezi în mod temeinic lucrarea de predicare, aşa cum se arată în profeţia lui Ioel? Poţi face aceasta participând la lucrarea din casă în casă, făcând vizite ulterioare pentru a-i învăţa pe cei ce au manifestat interes şi revenind la cei pe care nu i-ai găsit acasă. Astfel, dovedeşti că ai înţeles această descriere profetică. De asemenea, când depui mărturie stradală, ai putea întâlni persoane la care este mai greu de ajuns altfel. Şi ar mai fi ceva: ai putea să-i ajuţi pe imigranţii care s-au stabilit în regiunea în care locuieşti.b Eşti gata să te foloseşti de toate aceste ocazii pentru a efectua în mod temeinic lucrarea de predicare?

15. Ce se poate spune despre reacţia oamenilor la mesajele celor doisprezece profeţi?

¹⁵ Cum reacţionează oamenii la mesajul despre înfricoşătoarea zi a lui Iehova? Să nu fii surprins dacă te confrunţi cu opoziţie sau întâlneşti apatie. Cu această situaţie s-au confruntat mulţi profeţi ai lui Dumnezeu, majoritatea lor având de transmis mesaje energice de avertizare (Ieremia 1:17-19; 7:27; 29:19). Cu toate acestea, unii profeţi au obţinut rezultate încurajatoare! Cel puţin cinci dintre ei (Iona, Mica, Ţefania, Hagai şi Zaharia) au reuşit să atingă inima unor oameni, care s-au căit de păcatele din trecut şi şi-au schimbat modul de viaţă.

16. Ce rezultat au avut eforturile depuse de profetul Mica?

¹⁶ Se pare că activitatea de profet a lui Ţefania l-a îmboldit pe regele Iosia să înceapă o campanie de restabilire a închinării curate. Mica a anunţat cu îndrăzneală un mesaj de judecată împotriva căpeteniilor lui Iuda, iar regele Ezechia a acţionat în armonie cu ceea ce a spus profetul (Mica 3:1-3). Să remarcăm că, pe vremea lui Ieremia, unii dintre bătrânii ţării l-au dat ca exemplu pe Ezechia, care, după cum au spus ei, ‘s-a temut de Iehova şi a îmbunat faţa lui Iehova’ (Ieremia 26:18, 19; 2 Regi 18:1-4). La porunca lui Ezechia, poporul lui Iuda şi unele persoane fidele din regatul nordic au ţinut Paştele şi Sărbătoarea Turtelor Nedospite şi chiar au prelungit sărbătoarea cu o săptămână. Ce efect a avut întoarcerea lor la închinarea adevărată? „A fost mare bucurie în Ierusalim“ (2 Cronici 30:23-26). Mica începuse să anunţe mesajul de condamnare al lui Dumnezeu împotriva naţiunii apostate în timpul domniei regelui Ahaz. Dar eforturilor sale au dat rezultate mai târziu, când Ezechia, fiul lui Ahaz, a reacţionat favorabil.

17. Ce au reuşit să facă Hagai şi Zaharia?

¹⁷ Să ne referim şi la profeţii Hagai şi Zaharia. Ei i-au ajutat pe iudeii repatriaţi, care deveniseră apatici şi egocentrici (Hagai 1:1, 2; Zaharia 1:1-3). Când cei doi profeţi şi-au început activitatea, trecuseră deja 16 ani de la punerea temeliei templului. Iudeii ‘alergau fiecare pentru casa lui’, în timp ce casa lui Iehova zăcea „devastată“. Hagai i-a îndemnat: „«Fiţi tari, voi, toţi cei din ţară şi lucraţi!», zice Iehova“. Ce s-a întâmplat apoi? Iehova a „trezit spiritul“ guvernatorului Zorobabel, al marelui preot Iosua şi al „întregii rămăşiţe a poporului“. Drept urmare, ei au reuşit să termine lucrările la templu. — Hagai 1:9, 12, 14; 2:4.

18, 19. a) Cum reacţionează oamenii din unele ţări la anunţarea zilei lui Iehova? b) Ce ai putea face pentru a le predica tuturor oamenilor mesajul de avertizare?

¹⁸ Majoritatea celor doisprezece profeţi şi-au adresat mesajele unei naţiuni care îi era dedicată lui Iehova încă de la începuturile ei. Noi însă le predicăm unor oameni care nu l-au cunoscut niciodată pe adevăratul Dumnezeu, totuşi putem desprinde unele învăţăminte dacă analizăm rezultatele activităţii acestor profeţi. Şi astăzi, în multe teritorii, oamenii reacţionează favorabil la mesajul urgent despre ziua lui Iehova, iar rezultatele sunt cele prezise de Zaharia: „Multe naţiuni i se vor alătura în ziua aceea lui Iehova şi vor fi poporul meu; şi eu voi locui în mijlocul tău“ (Zaharia 2:11). În sens literal, mesajul anunţat de poporul lui Dumnezeu este acceptat de oameni din „multe naţiuni“ (Revelaţia 7:9). Iată ce a prezis Zaharia: „Multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi să îmbuneze faţa lui Iehova“. Aceste persoane sunt prefigurate de „zece oameni din toate limbile naţiunilor“ care vor apuca poala hainei unui israelit spiritual, spunând: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“. — Zaharia 8:20-23.

¹⁹ Să remarcăm că aici se vorbeşte despre „toate limbile naţiunilor“. Biblia şi literatura biblică sunt traduse în multe limbi, iar Martorii lui Iehova le oferă instruire unor slujitori dedicaţi ca să înveţe oameni „din toate limbile naţiunilor“ (Matei 28:19, 20; Faptele 1:8). Poate că şi tu ai învăţat o limbă străină pentru a-i ajuta pe oamenii din zona ta care vorbesc limba respectivă. Mulţi proclamatori au fost dispuşi să înveţe una sau două limbi şi să se mute în ţări unde numeroşi oameni acceptă cu entuziasm vestea bună. N-ai putea şi tu să te muţi în teritorii productive şi, astfel, ‘să anunţi printre naţiuni’ vestea bună? Analizează lucrul acesta sub rugăciune. Dacă ai copii, discută cu regularitate în familie despre posibilitatea de a vă muta în alte teritorii, imprimând acest obiectiv în mintea copiilor tăi pe măsură ce ei cresc.

20. Asupra cărui sentiment pe care l-a avut faţă de niniviţi ne atrage Iehova atenţia?

²⁰ Un alt profet care, contrar tuturor aşteptărilor, a avut un auditoriu receptiv a fost Iona. Locuitorii oraşului Ninive, inclusiv regele, au reacţionat favorabil la mesajul lui Iona şi au crezut în Iehova. Dumnezeu însuşi a întrebat: „Să nu-mi pară rău de Ninive, oraşul cel mare, în care sunt peste o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor?“ (Iona 4:11). Să ne gândim la aceste cuvinte când analizăm motivele pentru care anunţăm înfricoşătoarea zi a lui Iehova. Cu siguranţă, facem acest lucru pentru că ne simţim datori faţă de Iehova, care ne-a salvat prin răscumpărare. De asemenea, ca slujitori dedicaţi ai lui Iehova, ştim că avem această responsabilitate (1 Corinteni 9:16, 17). Acestea sunt motive întemeiate pentru a anunţa ziua lui Iehova. Dar ar trebui să ne întrebăm: ‘Ne pare rău’ de cei cărora le anunţăm ziua lui Iehova? Cât de fericiţi putem fi când îl imităm pe Dumnezeu şi le vorbim oamenilor despre acea zi motivaţi de compasiune!

21. Ce putem învăţa din modul în care a acţionat Amos în faţa ameninţărilor lui Amaţia?

²¹ Nu ştim prea multe lucruri despre reacţia oamenilor la mesajele transmise de Ioel, Obadia, Naum, Habacuc şi Maleahi. Ştim însă cum a reacţionat cel puţin o persoană la mesajul lui Amos. Amaţia i s-a împotrivit cu înverşunare acestui profet, pe care l-a acuzat de conspiraţie împotriva regelui şi căruia i-a interzis să mai predice în Betel (Amos 7:10-13). În faţa acestei opoziţii, Amos a dovedit curaj. Şi astăzi unii capi religioşi încearcă să-i influenţeze pe conducătorii politici să persecute poporul lui Iehova sau chiar să interzică lucrarea de predicare, deşi aceasta este în folosul oamenilor. Îl vei imita tu pe Amos, predicând cu îndrăzneală vestea bună în pofida opoziţiei?

22. De ce putem spune că lucrarea noastră are succes?

²² Chiar dacă cei doisprezece profeţi au întâmpinat diferite reacţii când au predicat, toţi şi-au îndeplinit misiunea. Nu este atât de important cum reacţionează oamenii la mesajul de speranţă şi de avertizare pe care li-l anunţăm; ceea ce contează cel mai mult este că noi îi aducem lui Iehova „taurii tineri ai buzelor noastre“, cele mai bune ‘jertfe de laudă’ (Osea 14:2; Evrei 13:15). Apoi vom lăsa lucrurile în seama lui Dumnezeu, care îi va atrage pe cei ce sunt într-adevăr oi (Ioan 6:44). Prin urmare, putem fi proclamatori plini de succes ai mesajului divin indiferent de reacţia oamenilor. Să fim siguri că „picioarele celui ce aduce vestea bună, ale celui ce vesteşte pacea“ sunt frumoase în ochii oamenilor care acceptă cu recunoştinţă vestea bună. Dar, şi mai important, ele sunt frumoase în ochii lui Iehova (Naum 1:15; Isaia 52:7). Având în vedere că ziua cea mare a lui Iehova este atât de aproape, să fim hotărâţi să facem în continuare ceea ce a prezis Ioel pentru timpul nostru: „Anunţaţi aceasta printre naţiuni: «Sfinţiţi războiul! Treziţi-i pe bărbaţii puternici!»“ Acesta este războiul lui Dumnezeu împotriva naţiunilor. — Ioel 3:9.