Adevăraţii creştini îi onorează pe oamenii bătrîni

„CEI în vîrstă“, spune cercetătoarea Suzanne Steinmetz, „sînt la sfîrşitul vieţii lor productive economic, — baza de evaluare a valorii individului în societatea noastră şi factorul de care depind: stima, poziţia socială, respectul şi recompensele care i se acordă“. Aşadar, perspectiva oferită bătrînilor de către societatea modernă este negativă şi sumbră. Nici nu-i de mirare atunci că citim deseori despre ei că sînt neglijaţi şi maltrataţi.

Dar cum îi consideră Biblia pe bătrîni? Cuvîntul lui Dumnezeu adoptă un punct de vedere realist şi recunoaşte că îmbătrînirea nu este un lucru uşor. Iată cum s-a rugat psalmistul: „Nu mă respinge la vremea bătrîneţii; chiar cînd puterea îmi slăbeşte, să nu mă părăseşti“ (Psalm 71:9). La bătrîneţe, el a simţit mai mult ca niciodată nevoia de a fi sprijinit de Iehova. Biblia arată cît se poate de clar că şi noi trebuie să dăm atenţie necesităţilor celor bătrîni.

Este adevărat că regele Solomon numeşte bătrîneţea „zilele nefericite“ în care omul „nu are nici o plăcere“ (Ecleziast 12:1–3). Dar, ‘lungimea de zile şi anii de viaţă’ sînt, de asemenea, asociaţi în Biblie cu binecuvîntările de la Dumnezeu (Proverbe 3:1, 2). Ca să ilustrăm acest lucru, iată ce i-a promis Iehova lui Avraam: „Cît despre tine (. . .) vei fi îngropat la adînci bătrîneţe“ (Geneza 15:15). Desigur, Dumnezeu nu l-a condamnat pe fidelul Avraam la „zile nefericite“ şi sumbre, în care el nu putea ‘avea nici o plăcere’. Avraam a găsit în ultimii ani ai vieţii sale pace şi linişte şi a privit înapoi cu satisfacţie la viaţa pe care şi-a petrecut-o în serviciul lui Iehova. El a putut, de asemenea, să privească plin de încredere spre viitor, aşteptînd „oraşul care are temelii adevărate“ — Regatul lui Dumnezeu (Evrei 11:10). Astfel, el a murit „bătrîn şi satisfăcut“. — Geneza 25:8.

Dar de ce a numit Solomon bătrîneţea „zilele nefericite“? Solomon s-a referit la procesul necruţător de deterioare a sănătăţii, deterioare care apare la bătrîneţe. Dar, acela care nu şi-a ‘amintit de marele său Creator în zilele tinereţii sale’ constată că anii bătrîneţii sînt într-adevăr nefericiţi (Ecleziast 12:1). Întrucît şi-a irosit viaţa, un astfel de bătrîn ‘nu are nici o plăcere’ în anii tîrzii ai vieţii. Poate că modul său de viaţă lipsit de respect faţă de Dumnezeu a avut drept rezultat deteriorarea sănătăţii fizice sub diferite forme care i-au agravat inconvenientele specifice bătrîneţii. (Vezi Proverbe 5:3–11.) Astfel, cînd priveşte înainte el nu vede nici un viitor, ci doar mormîntul. Un om care şi-a dedicat viaţa în serviciul lui Dumnezeu are şi el „zile nefericite“ atunci cînd îi slăbeşte corpul. Dar, asemenea lui Avraam, el poate găsi bucurie şi satisfacţie într-o viaţă folosită într-un mod înţelept şi în utilizarea puterii care i-a mai rămas pentru a-l sluji pe Dumnezeu. „Părul cărunt este o coroană de frumuseţe cînd se găseşte pe calea dreptăţii.“ — Proverbe 16:31.

De fapt, bătrîneţea are anumite avantaje. „Tinereţea şi primăvara vieţii sînt zădărnicie“, spune Iehova. Deşi tinerii se pot bucura de o sănătate înfloritoare, în majoritatea cazurilor, lor le lipseşte experienţa şi discernămîntul. Bătrîneţea însă poartă cu ea experienţa de o viaţă. Cel bătrîn „ţine nenorocirea departe“, spre deosebire de tînărul impulsiv care deseori se aruncă orbeşte în ea (Ecleziast 11:10; 2 Timotei 2:22). Iată de ce Solomon a putut să spună: „Splendoarea bătrînilor este cărunteţea lor.“ — Proverbe 20:29.

Aşadar, Biblia îi onorează pe bătrîni. Ce influenţă are acest lucru asupra modului în care creştinii se comportă faţă de ei?

‘Să ne ridicăm în faţa bătrînilor’

Dumnezeu a făcut din respectul faţă de persoanele în vîrstă un principiu valabil pentru naţiunea Israel. „Trebuie să te ridici înaintea părului cărunt şi trebuie să manifeşti consideraţie faţă de persoana celui bătrîn“ (Levitic 19:32). Evident, în anii de mai tîrziu, iudeii au luat această lege în sens strict literal. Iată ce spune dr. Samuel Burder în cartea sa Oriental Customs (Obiceiuri orientale): „Scriitorii iudei spun că exista regula ca să se ridice în picioare la trecerea lor [a bătrînilor] cînd se aflau la o distanţă de 3 coţia de locul respectiv, şi îndată ce aceştia treceau pe lîngă ei să se aşeze din nou ca să reiasă că s-au ridicat numai din respect faţă de ei.“ Acest respect nu se limita la bărbaţii proeminenţi. „Să-l respecţi chiar şi pe bătrînul care şi-a pierdut memoria“ se spune în Talmud. Un rabin susţinea că acest respect trebuie acordat şi unui bătrîn ignorant sau analfabet. „Însuşi faptul că a îmbătrînit“, susţinea rabinul, „este o dovadă că el are un merit oarecare.“ — The Jewish Encyclopedia.

Creştinilor de astăzi nu li se aplică pedepsele prevăzute de legea mozaică (Romani 7:6). Dar aceasta nu înseamnă că ei nu mai sînt obligaţi să arate o deosebită consideraţie bătrînilor. Lucrul acesta iese în evidenţă din instrucţiunile pe care apostolul Pavel le-a dat supraveghetorului creştin Timotei: „Nu-l critica aspru pe un vîrstnic. Dimpotrivă, imploră-l ca pe un tată, (. . .) pe femeile în vîrstă ca pe nişte mame“ (1 Timotei 5:1, 2). Pavel i-a spus tînărului Timotei că el avea autoritate să ‘poruncească’ (1 Timotei 1:3). Totuşi, dacă cineva mai bătrîn decît el — îndeosebi o persoană care slujea ca supraveghetor — greşea în ceea ce priveşte modul de gîndire sau făcea o afirmaţie eronată, Timotei nu trebuia să-l ‘critice cu asprime’, ca pe un inferior, ci, mai curînd, el trebuia, în mod respectuos, să-l „implore ca pe un tată“. Timotei avea obligaţia să manifeste un respect asemănător faţă de femeile bătrîne din congregaţie. Da, regula de a se „ridica înaintea părului cărunt“ era încă în vigoare.

Aşadar, creştinismul este o religie care îi respectă pe cei vîrstnici. Dar, culmea ironiei, în mare parte oamenii în vîrstă sînt rău trataţi tocmai în naţiunile care se pretind a fi creştine. Există însă închinători care sînt fideli normelor biblice. De exemplu, Martorii lui Iehova se bucură de prezenţa în mijlocul lor a mii de bătrîni, pe care ei nu îi consideră drept o povară sau o datorie. Deşi sănătatea şubredă îi poate împiedica pe aceşti bătrîni să fie la fel de activi ca altădată, mulţi dintre ei au efectuat un îndelung şi loial serviciu creştin, fapt care îi încurajează pe Martorii tineri să le imite credinţa. — Vezi Evrei 13:7.

Bătrînii însă nu trebuie să adopte o atitudine pasivă în congregaţie. Ei sînt îndemnaţi să dea un minunat exemplu, fiind „moderaţi în obiceiuri, serioşi, cu judecată sănătoasă, sănătoşi în credinţă“, ‘resprectuoşi în comportament’, împărtăşindu-le altora cu generozitate din înţelepciunea şi experienţa lor (Tit 2:2, 3). Ioel a profeţit că printre aceia care vor participa la proclamarea mesajului biblic vor fi şi ‘bătrîni’ (Ioel 2:28). Fără îndoială că ai observat şi tu că multora dintre Martorii bătrîni le face încă o deosebită plăcere să participe activ în lucrarea de predicare de la uşă la uşă.

Să le arătăm onoare „într-o şi mai deplină măsură“

Martorii lui Iehova se străduiesc să le acorde bătrînilor o deosebită atenţie în multe privinţe. De exemplu, la congresele lor religioase care se ţin în fiecare an, ei se îngrijesc în permanenţă de rezervarea locurilor pentru cei bătrîni. De asemenea, oamenii în vîrstă se bucură de atenţie şi pe plan individual. În Japonia, un Martor renunţă la locul său din maşina familiei pentru ca o bătrînă în vîrstă de 87 de ani să poată fi deplasată astfel la întrunirile congregaţiei. Dar cum ajunge Martorul respectiv la întrunire? Cu bicicleta. În Brazilia există un evanghelizator cu timp integral în vîrstă de 92 de ani. Supraveghetorii relatează că Martorii de acolo „îl tratează cu respect, discută cu el (. . .) El este un component util al congregaţiei.“

Dar aceasta nu înseamnă că nu mai trebuie făcute îmbunătăţiri în ceea ce priveşte modul de a-i onora pe oamenii bătrîni. Pavel le-a scris creştinilor din Tesalonic următoarele: „Însă cu referire la iubirea frăţească, (. . .) voi faceţi lucrul acesta faţă de toţi fraţii din toată Macedonia. Dar noi vă îndemnăm, fraţilor, să continuaţi să faceţi lucrul acesta într-o şi mai deplină măsură“ (1 Tesaloniceni 4:9, 10). Cînd este vorba despre felul în care îi tratăm pe cei bătrîni, sînt necesare din cînd în cînd şi astăzi sfaturi asemănătoare. De exemplu, un creştin bătrîn în vîrstă de 85 de ani a fost foarte dezamăgit pentru faptul că nu primese un exemplar al unei noi publicaţii biblice. Dar cum a apărut această problemă? Fiind aproape surd, el nu a auzit cînd s-a făcut un anunţ prin care li se amintea tuturor să facă comenzi pentru cartea respectivă. Însă nici altcineva din congregaţie nu s-a gîndit să facă o comandă în numele lui. Bineînţeles că problema a fost repede soluţionată. Totuşi, cazul acesta ne arată că este nevoie să fim conştienţi în special de nevoile celor bătrîni.

Există multe şi diferite feluri în care membrii poporului actual al lui Dumnezeu pot face acest lucru „într-o şi mai deplină măsură“. Întrunirile creştine oferă prilejul de a-i „îndemna“ pe vîrstnici „la iubire şi la lucrări excelente“ (Evrei 10:24, 25). Şi cu toate că deja tinerii şi bătrînii sînt foarte prietenoşi şi cooperează unii cu alţii la întrunirile de la Sălile Regatului Martorilor lui Iehova, poate că este necesar să se depună eforturi şi mai mari în această direcţie. De exemplu, unii părinţi îi îndeamnă pe copiii lor să-i abordeze şi să le vorbească cu respect membrilor în vîrstă din congregaţie.

Se poate arăta onoare faţă de bătrîni şi în cazurile particulare. În concordanţă cu principiul enunţat de Isus în Luca 14:12–14, se pot face eforturi mai mari pentru a-i invita pe cei bătrîni la întrunirile distractive. Chiar dacă ei nu vor putea să vină la aceste întruniri, faptul că nu omiteţi să-i invitaţi va fi, cu siguranţă, apreciat foarte mult de ei. Creştinii sînt îndemnaţi, de asemenea, să ‘urmeze calea ospitalităţii’ (Romani 12:13). Aceasta nu necesită nicidecum pregătirea unei mese costisitoare după toate regulile artei culinare. Iată sugestia unui Martor din Germania Federală: „Invitaţi-i pe bătrîni la o ceaşcă de ceai şi cîteva fursecuri şi lăsaţi-i să vă relateze întîmplări din viaţa lor.“

Apostolul Pavel a spus: „Să aveţi iniţiativă în a vă arăta onoare unii altora“ (Romani 12:10). În rîndul Martorilor lui Iehova, bătrînii numiţi ai congregaţiei sînt aceia care iau primii iniţiativa de a le arăta onoare creştinilor în vîrstă. Deseori, bătrînii congregaţiei pot să-i numească pe cei vîrstnici ca să efectueze diferite sarcini corespunzătoare capacităţii lor, cum ar fi instruirea nou-veniţilor în serviciul de evanghelizare sau ajutorul dat la întreţinerea sălilor unde au loc întrunirile creştine. Tinerii care slujesc în calitate de bătrîni de congregaţie le arată onoare supraveghetorilor mai în vîrstă prin faptul că le cer cu umilinţă sfaturi, dovedind discernămînt pentru a-şi însuşi punctul de vedere matur al acestora (Proverbe 20:5). La întrunirile acestor bătrîni de congregaţie, ei urmează exemplul biblic al tînărului Elihu, adoptînd o atitudine plină de respect faţă de cei mai în vîrstă şi cu mai multă experienţă, dîndu-le tot concursul ca să se exprime ei mai întîi. — Iov 32:4.

Este adevărat că repede ne-am putea pierde răbdarea cu persoanele vîrstnice, deoarece acestea nu mai pot acţiona sau gîndi la fel de repede ca tinerii. Dr. Robert N. Butler prezintă cu competenţă cîteva dintre problemele pe care le poate crea bătrîneţea: „Vîrstnicul îşi pierde vigoarea fizică, capacitatea de a menţine ritmul, fapt care este în sine de-a dreptul îngrozitor. El îşi poate pierde unele capacităţi senzoriale importante, cum ar fi văzul sau auzul.“ Înţelegînd acest lucru, nu ar trebui oare ca tinerii să manifeste simpatie faţă de bătrîni? — 1 Petru 3:8.

Da, creştinii de astăzi sînt obligaţi să arate în mod sincer iubire, grijă şi respect faţă de bătrînii din mijlocul lor. Şi lucrul acesta se face într-un mod exemplar în rîndul Martorilor lui Iehova. Ce se întîmplă însă cînd creştinii în etate — sau părinţii unor creştini — se îmbolnăvesc sau sărăcesc? Cui îi revine responsabilitatea de a-i îngriji? În din p. 10–20 se va da răspuns la aceste întrebări pe baza unei cercetări minuţioase a Bibliei.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

În congregaţiile Martorilor lui Iehova vîrstnicii pot îndeplini numeroase servicii utile care aduc satisfacţii