Mînia — ce este ea?

„ÎNĂBUŞINDU-VĂ înclinaţia firească spre mînie, vă sinucideţi.“ Acesta era avertismentul lansat de un articol publicat în revista Newsweek. Pe cît se pare, ani în şir mulţi psihologi susţineau că înăbuşirea mîniei poate da naştere la tulburări ca hipertensiunea, boli cardiovasculare, stări depresive, nelinişte şi alcoolism.

Biblia, dimpotrivă, a dat cu multe milenii în urmă, următorul sfat: „Lasă mînia şi abandonează furia“ (Psalm 37:8). Diagnosticul Bibliei este fără echivoc: „Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia numai în sînul nebunilor se odihneşte.“ — Ecleziast 7:9, Sânta Scriptură, 1874.

Cine are dreptate: specialiştii acestei lumi sau Biblia? Ce este de fapt mînia? Vărsarea mîniei îţi face bine?

Mînia dezlănţuită

„Mînia“ este un termen general folosit pentru a descrie o emoţie violentă sau o reacţie determinată de nemulţumire sau ostilitate. Există şi alte cuvinte care precizează intensitatea mîniei sau modul în care se manifestă ea. Astfel, termenul furie te face să te gîndeşti la o mînie foarte violentă. Turbarea, în sens figurat, poate fi o mînie distrugătoare. Indignarea poate să însemne o mînie justificată. Iar urgia provine dintr-un verb care, la forma reflexivă, implică deseori sensul de a-şi descărca mînia, dar şi de a pedepsi şi de a-şi face singur dreptate.

În general mînia are o anumită cauză concretă. Există însă o mare deosebire între modul de a ne manifesta mînia şi modul de a-i face faţă.

Chiar dacă unii specialişti susţin că este folositor să laşi să-ţi izbucnească mînia, să observăm că, potrivit unor studii psihologice recente, mulţi oameni care se lasă pradă acceselor de mînie îşi pierd respectul de sine, trec prin stări depresive şi încearcă un complex de vinovăţie, sînt mai agresivi sau mai neliniştiţi. În plus, cei care îşi „descarcă furia“ sau „îşi varsă năduful“, împreună cu izbucniri violente, ţipete, plînsete sau chiar lovituri, în loc să rezolve problemele crează şi mai multe. Persoana mînioasă se irită şi mai mult rănind sentimentele altora. — Proverbe 30:33; Geneza 49:6, 7.

Rareori obţinem rezultatul scontat cînd ţipăm şi urlăm, împinşi de mînie, deoarece lucrul acesta o determină, de obicei, pe cealaltă persoană să reacţioneze în acelaşi fel. De exemplu, imaginează-ţi că eşti la volanul maşinii tale şi că un alt automobilist face ceva ca să te enerveze. Drept răspuns, tu începi să strigi şi să claxonezi. Izbucnirea ta de mînie ar putea cu uşurinţă să-l determine pe acela pe care te-ai înfuriat să îţi răspundă cu aceeaşi monedă. Uneori astfel de situaţii pot da naştere unor consecinţe tragice. De exemplu, un locuitor din Brooklyn, New York, a fost ucis pe stradă în timp ce se certa pentru un loc de parcare. Biblia pune accent pe această problemă atunci cînd spune: „Omul înclinat spre mînie stîrneşte ceartă, iar cel care este predispus la furie face multe transgresiuni“ (Proverbe 29:22). Cît este de înţelept să urmăm sfatul: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău (. . .) Dacă este posibil, în măsura în care depinde de voi, fiţi paşnici cu toţi oamenii!“ — Romani 12:17, 18.

Deci izbucnirile de mînie nu îmbunătăţesc relaţiile noastre cu alţii. Dar ne sînt ele folositoare din punct de vedere fizic? Un mare număr de medici au ajuns la concluzia că nu sînt. Studiile au arătat că persoanele care dau frîu liber mîniei au tensiunea arterială cea mai ridicată. Alte studii au consemnat că mînia provoacă boli cardiovasculare, dureri de cap, sîngerări ale nasului, ameţeli sau incapacitate de a articula cuvintele. De exemplu, Acela care ne-a dat viaţă explică astfel: „O inimă calmă este viaţa organismului de carne“ (Proverbe 14:30). Cît despre Isus, el a declarat: „Fericiţi cei paşnici, deoarece vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu».“ — Matei 5:9.

Cauzele mîniei

Ne mîniem mereu pentru că, sîntem răniţi în amorul propriu, sîntem criticaţi, sîntem insultaţi, sîntem trataţi cu nedreptate sau sîntem frustraţi fără motiv. Cînd oamenii sînt mînioşi se exprimă tăios şi foarte direct: „Eşti o piedică în calea fericirii mele!“ „M-ai rănit în amorul propriu! Îmi calci în picioare demnitatea! Profiţi de mine!“

Uneori, oamenii folosesc mînia pentru a masca alte lucruri. De exemplu, un băiat de 14 ani din New York era în permanenţă nervos şi se lua întotdeauna la bătaie. Ajutat de un medic, băiatul a mărturisit în cele din urmă: „Nu recunoşteam niciodată că am nevoie de ajutor, că voiam să am pe cineva cu care să discut (. . .) Mi-era teamă că oamenii nu mă vor agrea.“ Ceea ce dorea el în realitate era să i se acorde atenţie şi afecţiune.

Între doi parteneri conjugali din California izbucneau întotdeauna schimburi mînioase de cuvinte cînd soţia mergea în vizită la prietena ei. Mînia soţului făcea să se nască în soţie o reacţie similară. În timpul unei discutări a situaţiei lor, în care au primit sfaturi, soţul i-a spus soţiei sale un lucru pe care nu-l mai spusese nimănui. Cînd soţia lui pleca fără el, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, el se temea în adîncul sufletului său că ea nu se va mai întoarce, întrucît în copilărie el a fost părăsit definitiv de tatăl său. Înţelegînd cauza secretă a izbucnirilor de mînie ale soţului ei — teama de a fi părăsit — această femeie a fost ajutată de acest lucru să-şi stăpînească mînia şi să îşi exprime iubirea pe care ea i-o purta.

Aşadar, mînia poate să fie un simptom. În acest caz, dacă descoperim cauza ascunsă, putem afla cum să tratăm corespunzător această stare emoţională.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Mulţi medici au ajuns la concluzia că descărcarea mîniei este dăunătoare sănătăţii