A face faţă mîniei: atît mîniei tale cît şi a altora

TRĂIM într-o societate în care mînia se întîlneşte la tot pasul. Traficul aglomerat, valorile contradictorii şi schimbătoare, neînţelegerile, nedreptăţile şi alte frustrări create de viaţa cotidiană crează multe situaţii stresante. Stresul se acumulează şi aproape toţi avem o limită pînă la care putem suporta. Iată de ce trebuie să învăţăm să ne destindem. În acest scop, să începem fiecare zi cu un spirit optimist, manifestînd răbdare, toleranţă şi o bună dispoziţie. Aproape toţi avem o familie care ne iubeşte. În plus, creştinii au tovarăşi loiali în cadrul congregaţiei şi, mai presus de orice, ei au un Păstor plin de iubire — Iehova Dumnezeu. Prin urmare nu este nevoie să ne temem de una dintre cauzele comune ale mîniei: sentimentul de a fi singur sau abandonat. — Psalm 23:1–6; Evrei 13:5, 6.

Totuşi, dacă simţim că ne cuprinde mînia sau dacă trebuie să înfruntăm o persoană care este mînioasă, trebuie să facem faţă situaţiei în mod corespunzător, pentru a rămîne fericiţi şi bucuroşi. De fapt, Biblia ne spune: „Cel care este încet la mînie este mai bun decît un om puternic, iar cel care îşi stăpîneşte spiritul este mai bun decît cel care capturează un oraş“ (Proverbe 16:32). În loc să dăm frîu liber mîniei, trebuie să analizăm consecinţele posibile pe care le-ar putea ea avea. Numărînd pînă la zece vom putea evita să facem un lucru pe care să-l regretăm ulterior. — Proverbe 14:17.

Dacă sîntem mînioşi fără motiv, trebuie, cu umilinţă şi sinceritate, să cerem ajutor. A mărturisi în faţa altora, îndeosebi a celor care ne iubesc, temerile noastre şi nevoia de a fi ajutaţi nu constituie o slăbiciune ci o dovadă de înţelepciune şi curaj. Acest demers ne permite apoi să ajungem la miezul problemei. Biblia afirmă: „Planurile eşuează acolo unde nu se discută în mod confidenţial, dar în mulţimea sfătuitorilor este realizarea.“ — Proverbe 15:22.

Dacă ne străduim să înţelegem motivele pentru care alţii se comportă într-un anumit mod, ne va fi mai uşor să ne stăpînim propriile noastre reacţii. În plus, dacă răspundem celui care este mînios: „Înţeleg de ce eşti mînios“, există şansa ca el să se calmeze imediat. Biblia ne dă următorul sfat: „Perspicacitatea unui om temperează cu certitudine mînia lui, şi este frumos din partea lui să treacă peste greşeală.“ — Proverbe 19:11.

Dacă facem cuiva rău fără să vrem, trebuie să-i cerem scuze. De exemplu, dacă cineva te calcă pe picior, poate că eşti tentat să te mînii. Dar, dacă îşi cere scuze, mînia ta dispare. S-ar putea ca piciorul să te mai doară încă, dar demnitatea ţi-a fost respectată. În mod asemănător, dacă sîntem manieraţi, politicoşi şi manifestăm o bună dispoziţie, putem să înăbuşim resentimentul celuilalt şi să continuăm să întreţinem relaţii de stimă reciprocă cu partenerul conjugal, cu copiii noştri, cu prietenii noştri şi cu membrii congregaţiei creştine. — Proverbe 16:24; Coloseni 4:6; 1 Petru 3:8.

În faţa unei situaţii iritante, este bine să ştim să vorbim despre starea noastră sufletească, fără să lezăm pe cineva. Există o deosebire netă între a dezlănţui un atac verbal asupra cuiva („Eşti un prost!“ sau „Cînd ţi-oi da una peste ochi!“) sau a-i spune că eşti mînios pe el („Sînt foarte supărat“ sau „M-ai jignit“). În genere un atac verbal nu serveşte la nimic, deoarece el îl determină pe interlocutor să răspundă cu aceeaşi monedă, pe cînd a spune ceea ce ai pe suflet nu este un atac, iar cealaltă persoană se simte îndemnată să-şi ceară scuze. În acest sens Biblia spune: „Un răspuns, cînd este blînd, îndepărtează furia, dar un cuvînt care cauzează durere face să crească mînia. Un om înfuriat stîrneşte discordie, dar cel care este încet la mînie potoleşte cearta.“ — Proverbe 15:1, 18.

Mînia îndreptăţită

Este un lucru normal ca majoritatea să fim din cînd în cînd mînioşi. Biblia spune că însuşi Iehova se mînie (Ţefania 2:2, 3; 3:8). Nu este deci surprinzător faptul că omul, care este făcut după imaginea Sa, manifestă un sentiment asemănător (Geneza 1:26). Aşadar, sentimentul de mînie nu este în sine un păcat.

Totuşi, cînd Iehova este mînios, el are în mod categoric un motiv legitim: deoarece principiile dreptăţii divine au fost încălcate. De asemenea, reacţia sa este întotdeauna cu desăvîrşire dreaptă şi stăpînită. Dar cu fiinţele umane lucrurile stau altfel. Deseori noi ne aprindem de mînie, deoarece a fost lezat orgoliul nostru sau din cauza altei slăbiciuni umane. Este deci necesar să veghem asupra modului în care ne comportăm atunci cînd sîntem mînioşi. Apostolul Pavel ne-a sfătuit astfel: „Fiţi mînioşi, şi totuşi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste starea voastră de iritare, nici să nu faceţi loc Diavolului“ (Efeseni 4:26, 27). Da, Satan ar putea să profite de mînia noastră necontrolată. De fapt, „accesele de mînie“ figurează printre „lucrările cărnii“ care îl împiedică pe cel care se lasă cuprins de ele, să moştenească Regatul lui Dumnezeu. — Galateni 5:19–21.

Iată de ce discipolul Iacob ne dă următorul sfat: „Să ştiţi aceasta, iubiţii mei fraţi. Fiecare om să fie (. . .) încet la mînie; căci mînia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu“ (Iacob 1:19, 20). Chiar dacă mînia noastră este îndreptăţită, reacţia noastră poate să fie necontrolată şi total greşită din cauza imperfecţiunii. Trebuie să ne lăsăm întotdeauna ghidaţi de principiul acesta: „Nu vă răzbunaţi voi înşivă, iubiţilor, ci faceţi loc mîniei; căci este scris: «Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, zice Iehova»“ (Romani 12:19). Aduceţi-vă aminte şi că din cauza imperfecţiunii noastre ne putem înşela. Este deci periculos să-l judecăm repede pe altul în numele unei indignări îndreptăţite. — Iacob 2:13; 4:11, 12; 5:9.

Conform Scripturilor, noi trăim în timpul sfîrşitului. În aceste zile din urmă „naţiunile s-au mîniat“ împotriva Regatului lui Dumnezeu, iar Diavolul manifestă o „mare mînie, ştiind că are o scurtă perioadă de timp“ (Apocalips 11:17, 18; 12:10–12). Prin urmare, singura ocrotire adevărată pe care o putem avea este aceea de a duce o viaţă conformă Cuvîntului lui Dumnezeu (Psalm 119:105). În scurt timp Dumnezeu va pronunţa sentinţa în mijlocul naţiunilor şi va curăţa pămîntul de orice nedreptate (Isaia 35:10; 65:23; Mica 4:3, 4). Pînă atunci trebuie să fim atenţi ca să nu imităm căile acestei lumi dedate la mînie. Să ne reţinem de la mînie, aşa cum se cuvine. Lucrul acesta ne va ajuta să păstrăm iubirea în căsnicie, unitatea creştină, precum şi pacea şi fericirea personală. Şi, mai presus de orice, aceasta ne va asigura în continuare favoarea şi binecuvîntarea lui Iehova Dumnezeu. — Psalm 119:165.