Cine a scris Biblia?
„BIBLIA este plină de contradicţii“, afirmă scepticii. „În plus, ea conţine filozofie omenească. Prin urmare, cum ar putea fi acceptată drept un ghid demn de încredere în viaţa noastră?“
Împărtăşeşti această părere? Nu vezi în Biblie decît o carte care exprimă gîndirea unor oameni imperfecţi? Aşa gîndesc unii clerici. Elveţianul Karl Barth, teolog protestant, astăzi decedat, a scris următoarele în cartea sa Kirchliche Dogmatik: „Profeţii şi apostolii, chiar în această calitate a lor, au fost capabili de erori în exprimarea lor orală şi scrisă.“ Este adevărat că relatarea unui eveniment făcută de mai mulţi scriitori poate prezenta deosebiri în alegerea termenilor. Şi pot fi găsite în Biblie afirmaţii care, la prima vedere, pot părea complet opuse altor afirmaţii ale Bibliei. Dar este oare vorba de adevărate contradicţii? Biblia nu este oare nimic mai mult decît opera unor oameni? Cine a scris, în realitate, Biblia?
Răspunsul este simplu: „Oamenii au vorbit de la Dumnezeu.“ Dar de unde au ştiut ei ce să vorbească şi ce să scrie? Apostolul Simon Petru, ale cărui cuvinte tocmai le–am citat, adaugă că ei au vorbit „purtaţi de spiritul sfînt“. — 2 Petru 1:21.
De fapt, Biblia afirmă de nenumărate ori că este „cuvîntul lui Dumnezeu“. Numai în cele 176 de versete ale Psalmului 119 această idee este exprimată de 176 de ori! Este foarte semnificativ faptul că, deşi în mod normal orice autor al unei cărţi ţine să se ştie că el este cel care a scris–o, totuşi redactorii Bibliei nu ţin la lucrul acesta. Toată onoarea trebuia să–i revină lui Dumnezeu, întrucît era cartea sa, nu a lor. — Vezi 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Samuel 23:2.
„Purtaţi de spiritul sfînt“ — Cum?
Cum au fost „purtaţi de spiritul sfînt“ oamenii aceştia? Răspunsul poate fi găsit într–o scriere adresată lui Timotei, un creştin din secolul întîi: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu.“ Expresia „inspirată de Dumnezeu“ este traducerea cuvîntului grecesc the·oʹpneu·stos care, literalmente, înseamnă „suflat de Dumnezeu“. Dumnezeu a utilizat forţa sa activă invizibilă, spiritul său sfînt, pentru a „sufla“ ideile sale în mintea redactorilor Bibliei. Astfel Iehova Dumnezeu este sursa Bibliei şi Autorul ei. Gîndirea sa a dirijat redactarea acestei cărţi, tot aşa cum un om de afaceri se slujeşte de secretara sa pentru a–şi scrie corespondenţa. — 2 Timotei 3:16.
De asemenea, se poate face o apropiere între acest „suflat de Dumnezeu“ şi expresia biblică „purtaţi de spiritul sfînt“. În ce sens? Termenul grecesc pentru „purtaţi“ se întrebuinţează cu referire la o navă împinsă de vînt într–o anumită direcţie. (Compară Fapte 27:15, 17.) Astfel, aşa cum un vas cu pînze este pus în mişcare de vîntul care bate, tot la fel scriitorii Bibliei gîndeau, vorbeau şi scriau sub influenţa lui Dumnezeu, purtaţi de spiritul său sfînt ca şi cum ar fi „suflat“ asupra lor.
Oamenii pe care i–a întrebuinţat Dumnezeu pentru a scrie
Scriitorii Bibliei nu ne oferă decît puţine detalii autobiografice. Departe de a se crede importanţi, ei s–au străduit întotdeauna să–l onoreze pe Dumnezeu, rămînînd în umbră. Noi ştim însă că unii dintre ei au fost înalţi funcţionari, judecători, profeţi, regi, păstori, agricultori sau pescari — circa 40 de bărbaţi. Astfel, cu toate că este un mesaj din partea lui Dumnezeu, Biblia degajă o căldură şi prezintă o varietate şi o putere de atracţie care sînt proprii oamenilor.
Mulţi dintre scriitorii Bibliei nu s–au cunoscut unii pe alţii. Unii au trăit chiar la distanţe de secole de alţii şi au fost foarte deosebiţi ca temperament şi experienţă, cît şi în ce priveşte cadrul social şi instruirea lor. Totuşi, fie că au fost tineri sau oameni în vîrstă, scrierile lor formează un tot perfect unitar. Redactarea Bibliei se eşalonează de–a lungul unei perioade de circa 1 600 de ani. Cel care examinează cu seriozitate această carte va constata că declaraţiile Bibliei reflectă o remarcabilă armonie; ea reflectă gîndirea unui Autor unic, în ciuda faptului că au fost utilizaţi mulţi scriitori.
Nu ar trebui ca lucrul acesta să ne determine „să acordăm o atenţie mai mult decît obişnuită“ acestei cărţi extraordinare care este Biblia? Nu am putea ajunge oare la aceeaşi concluzie la care a ajuns apostolul Petru, care a scris: „Toate acestea confirmă pentru noi mesajul profeţilor, căruia bine veţi face să–i daţi atenţie, deoarece el este ca o lampă care luminează într–un loc întunecat“? — Evrei 2:1, 2; 2 Petru 1:19, The New English Bible.
Ce se poate spune însă în legătură cu afirmăţia că Biblia se contrazice? Este adevărată această afirmaţie? Ce vei răspunde?
[Chenarul de la pagina 4]
„Ce carte măreaţă! Mai ciudat pentru mine decît conţinutul ei este modul ei de expresie, în care cuvîntul devine în mod practic un produs natural ca un copac, ca o floare, ca marea, ca stelele, ca omul însuşi. El germinează, curge, străluceşte, rîde, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, totul este de o desăvîrşită naturaleţe. El este cu adevărat Cuvîntul lui Dumnezeu, în contrast cu alte cărţi care nu atestă decît înţelepciune omenească.“ — Comentariu despre Biblie al poetului şi ziaristului german din secolul al XIX–lea, Heinrich Heine.
[Legenda fotografiei de la pagina 4]
Aşa cum un vas cu pînze este purtat de vînt, tot la fel scriitorii Bibliei au fost ‘purtaţi de spiritul lui Dumnezeu’