Faceţi din viaţă un succes

BOLNAV de cancer, tatăl era în casă, pe patul de moarte. Fiul lui era în atelier, aranjând uneltele cu care tatăl lui lucrase lemnul. În timp ce le aşeza la loc, fiul se gândea la lucrurile minunate pe care le făcuse tatăl său cu ele. Deşi atelierul era lângă casă, el ştia că tatăl lui nu avea să mai intre niciodată acolo, nu avea să mai ţină niciodată în mână uneltele pe care le mânuise cândva cu atâta dibăcie. Trecuse timpul acela.

Fiul s-a gândit la versetul din Eclesiastul 9:10: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Cunoştea bine acest verset. Îl folosise de multe ori când le predase altora adevărul biblic potrivit căruia moartea este o stare de inactivitate. Acum, forţa cuvintelor lui Solomon i-a sensibilizat inima — trebuie să ne trăim viaţa din plin şi să ne bucurăm de ea cât putem, pentru că va veni timpul când nu vom mai putea face acest lucru.

Bucuraţi-vă de viaţă

În toată cartea Eclesiastul, înţeleptul rege Solomon îşi îndeamnă cititorii să găsească bucurie în viaţă. În capitolul 3, de exemplu, el spune: „Ştiu că nu este altă fericire pentru [oameni] decât să se bucure şi să facă bine în viaţa lor; dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi vede binele în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu“. — Eclesiastul 3:12, 13.

Solomon a fost inspirat de Dumnezeu să repete următoarea idee: „Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se chinuieşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui“. — Eclesiastul 5:18.

În mod similar, el îi îndeamnă pe tineri: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile inimii tale şi plăcute ochilor tăi“ (Eclesiastul 11:9a). Ce frumos este să te bucuri din plin de tăria şi vigoarea tinereţii! — Proverbele 20:29.

„Adu-ţi aminte de Creatorul tău“

Bineînţeles, Solomon nu a vrut să spună că este înţelept să urmărim tot ce i-ar putea plăcea inimii sau ochilor noştri (compară cu 1 Ioan 2:16). Acest lucru reiese clar din ceea ce scrie el în continuare: „Dar să ştii că pentru toate acestea [preocupările care pot satisface dorinţele] Dumnezeu te va chema la judecată“ (Eclesiastul 11:9b). Indiferent de vârsta pe care o avem, ar trebui să nu uităm că Dumnezeu vede ce facem cu viaţa noastră şi ne va judeca în funcţie de aceasta.

Cât de greşit ar fi să gândim că putem să ducem o viaţă egocentrică şi să amânăm practicarea devoţiunii sfinte pentru anii târzii ai vieţii! Viaţa noastră s-ar putea sfârşi în orice moment. Şi chiar dacă nu se va întâmpla aşa, faptul de a-l sluji pe Dumnezeu nu devine mai uşor la bătrâneţe. Înţelegând acest lucru, Solomon scrie: „Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei»“. — Eclesiastul 12:1.

Vârsta înaintată îşi cere tributul. Folosind un limbaj figurativ, Solomon descrie în continuare efectele vârstei înaintate. Mâinile şi braţele tremură, picioarele slăbesc şi dinţii se împuţinează. Părul albeşte şi cade. Somnul este atât de uşor, încât cel în vârstă se trezeşte chiar şi la ciripitul unei păsări. Cele cinci simţuri — auzul, văzul, gustul, mirosul şi pipăitul — slăbesc. Odată cu vlăguirea corpului apare şi frica de a cădea şi frica de alte lucruri care „te sperie“ pe stradă. În cele din urmă, cel în vârstă moare. — Eclesiastul 12:2–7.

Vârsta înaintată aduce multe probleme îndeosebi pentru cei ce nu şi-au „adus aminte de Creatorul lor“ în tinereţe. Pentru că şi-a irosit viaţa, un astfel de om „nu găseşte nici o plăcere“ în anii târzii ai vieţii. Un mod de viaţă lipsit de teama de Dumnezeu poate înmulţi problemele şi durerile bătrâneţii (Proverbele 5:3–11). Din nefericire, când privesc viitorul, aceşti oameni nu văd altceva decât mormântul.

Bucuraţi-vă de bătrâneţe

Aceasta nu înseamnă că cei în vârstă nu se pot bucura de viaţă. În Biblie, „lungimea zilelor şi anii vieţii“ sunt asociaţi şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu (Proverbele 3:1, 2). Iehova i-a spus prietenului său Avraam: „Vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită“ (Geneza 15:15). În pofida neplăcerilor bătrâneţii, Avraam s-a bucurat de pace şi linişte în ultimii ani de viaţă, gândindu-se satisfăcut la viaţa dedicată lui Iehova. El a aşteptat totodată cu nerăbdare şi credinţă „cetatea care are temelii tari“, Regatul lui Dumnezeu (Evrei 11:10). Astfel, el a murit „înaintat în vârstă şi sătul de zile“. — Geneza 25:8.

De aceea, Solomon a îndemnat: „Dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia“ (Eclesiastul 11:8). Fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, adevărata bucurie depinde de relaţiile noastre cu Dumnezeu.

Toate aceste lucruri i-au venit în minte tânărului din atelier în timp ce punea la locul ei ultima unealtă a tatălui său. El s-a gândit la toţi oamenii pe care îi cunoştea şi care au încercat să facă din viaţă un succes, dar care nu au găsit fericirea pentru că nu întreţineau relaţii cu Creatorul lor. Acum înţelegea de ce, după ce a dat îndemnul de a ne bucura de viaţă, Solomon a spus în concluzie: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. — Eclesiastul 12:13.