„Datoria oricărui om“

„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.“ — ECLESIASTUL 12:13.

 1, 2. De ce este potrivit să analizăm datoria pe care o avem faţă de Dumnezeu?

„CE ÎŢI cere Iehova în schimb?“ Un profet din vechime a pus această întrebare. Apoi el a specificat ce pretinde Iehova: să exercităm dreptate, să iubim bunătatea şi să umblăm modest cu Dumnezeu. — Mica 6:8, NW.

² În perioada actuală de individualism şi independenţă, pe mulţi îi deranjează ideea că Dumnezeu pretinde ceva de la ei. Ei nu vor să fie obligaţi. Dar ce se poate spune despre concluzia la care a ajuns Solomon în Eclesiastul? „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.“ — Eclesiastul 12:13.

 3. De ce ar trebui să dăm atenţia cuvenită cărţii Eclesiastul?

³ Indiferent de situaţia noastră şi de concepţia despre viaţă, putem trage mari foloase dacă analizăm ceea ce a condus la această declaraţie. Regele Solomon, scriitorul acestei cărţi inspirate, a examinat chiar unele lucruri pe care le întâlnim şi noi în viaţa cotidiană. Unii ar putea trage în mod pripit concluzia că analiza lui este în esenţă negativă. Totuşi cartea este de inspiraţie divină şi ne poate ajuta să ne evaluăm activităţile şi priorităţile, ceea ce ne va aduce mai multă bucurie.

Preocupările principale ale vieţii

 4. Ce a examinat şi a dezbătut Solomon în Eclesiastul?

⁴ Solomon a examinat în profunzime ‘preocuparea fiilor oamenilor’. „Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri.“ Prin „preocupare“, Solomon nu a înţeles neapărat o muncă sau un serviciu laic, ci mai degrabă ansamblul activităţilor cu care se ocupă bărbaţii şi femeile în întreaga lor viaţă (Eclesiastul 1:13). Să analizăm acum câteva activităţi, sau preocupări principale, şi apoi să le comparăm cu propriile noastre activităţi şi priorităţi.

 5. Care este una dintre preocupările principale ale oamenilor?

⁵ Cu siguranţă, banii se află în centrul multor preocupări şi activităţi umane. Nimeni nu poate afirma în mod întemeiat că Solomon împărtăşea opinia nonşalantă despre bani pe care o au unii oameni bogaţi. El a recunoscut deschis necesitatea de a avea bani; faptul de a avea suficiente venituri este mai bun decât acela de a duce o viaţă austeră sau săracă (Eclesiastul 7:11, 12). Însă probabil aţi observat că banii, cu bunurile care pot fi cumpărate cu ei, pot deveni obiectivul principal în viaţă atât pentru săraci, cât şi pentru bogaţi.

 6. Ce putem învăţa despre bani din una dintre ilustrările lui Isus şi din experienţa personală a lui Solomon?

⁶ Să ne amintim de ilustrarea lui Isus despre omul bogat care, nefiind niciodată mulţumit, lucra pentru a câştiga mai mult. Dumnezeu l-a considerat o persoană nerezonabilă. De ce? Pentru că ‘viaţa nu stă în belşugul avuţiei noastre’ (Luca 12:15–21). Experienţa lui Solomon, probabil mai vastă decât a noastră, confirmă cuvintele lui Isus. Citiţi descrierea din Eclesiastul 2:4–9. Pentru un timp, Solomon s-a dedicat acumulării de bogăţii. El şi-a construit case şi grădini splendide. Şi-a putut permite să aibă femei frumoase. I-au adus oare bogăţia şi tot ce a putut face cu ea o satisfacţie profundă, un sentiment al adevăratei realizări şi un sens în viaţă? El a răspuns cu francheţe: „Apoi m-am uitat la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la efortul cu care le făcusem; şi iată, totul era deşertăciune şi goană după vânt şi nu era nici un câştig sub soare“. — Eclesiastul 2:11; 4:8.

 7. a) Ce demonstrează experienţa cu privire la valoarea banilor? b) Ce fapte care confirmă concluzia la care a ajuns Solomon aţi observat personal?

⁷ Acest lucru este realist, un adevăr care se confirmă în multe vieţi. Trebuie să recunoaştem că faptul de a avea mai mulţi bani nu rezolvă toate problemele. Ar putea rezolva unele, cum ar fi obţinerea hranei şi a îmbrăcămintei mai uşor. Însă o persoană poate purta numai un rând de haine o dată şi se poate bucura doar de o anumită cantitate de hrană şi băutură. În plus, aţi citit despre oameni bogaţi a căror viaţă este afectată de divorţ, de alcool, de droguri şi de certuri cu rudele. Multimilionarul J. P. Getty a spus: „Banii nu au neapărat legătură cu fericirea. Mai degrabă cu nefericirea“. Din motive bine întemeiate, Solomon a considerat că iubirea argintului este deşertăciune. Să punem în contrast acest fapt cu observaţia lui Solomon: „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă“. — Eclesiastul 5:10–12.

 8. Ce motive avem ca să nu supraestimăm importanţa banilor?

⁸ Banii şi bunurile materiale nu aduc un sentiment de mulţumire nici cu privire la viitor. Dacă aţi avea mai mulţi bani şi mai multe bunuri, probabil că v-aţi face mai multe griji în legătură cu modul în care să-i păstraţi şi tot nu aţi şti ce vă aduce ziua de mâine. I-aţi putea pierde pe toţi, împreună cu viaţa (Eclesiastul 5:13–17; 9:11, 12)? Întrucât lucrurile stau astfel, nu ar trebui să vă fie greu să înţelegeţi de ce viaţa noastră, sau preocupările noastre, ar trebui să aibă un ţel mai nobil şi mai stabil decât banii şi bunurile materiale.

Familia, faima şi puterea

 9. De ce este potrivit faptul că Solomon a analizat viaţa de familie?

⁹ Analiza vieţii făcută de Solomon a inclus preocuparea faţă de familie. Biblia aduce în atenţie viaţa de familie, inclusiv bucuria de a avea şi de a creşte copii (Geneza 2:22–24; Psalmul 127:3–5; Proverbele 5:15, 18–20; 6:20; Marcu 10:6–9; Efeseni 5:22–33). Însă este acesta cel mai important aspect al vieţii? Se pare că mulţi gândesc astfel, dat fiind accentul care se pune în unele culturi pe căsătorie, copii şi legăturile de familie. Însă Eclesiastul 6:3 arată că nici chiar faptul de a avea o sută de copii nu este cheia satisfacţiei în viaţă. Gândiţi-vă câţi părinţi au făcut sacrificii de dragul copiilor lor pentru a le da un început bun şi pentru a le face viaţa mai uşoară. Deşi acest lucru este nobil, Creatorul nostru nu a intenţionat, desigur, ca obiectivul principal al existenţei noastre să fie doar acela de a da viaţă unei noi generaţii, aşa cum fac animalele în mod instinctiv, în scopul perpetuării speciei.

10. De ce faptul de a pune un accent exagerat pe familie se poate dovedi deşertăciune?

¹⁰ Solomon a pătruns în esenţa lucrurilor când a prezentat câteva realităţi ale vieţii de familie. De exemplu, un bărbat se poate concentra asupra faptului de a le asigura un viitor copiilor şi nepoţilor săi. Însă se vor dovedi aceştia înţelepţi? Sau vor risipi prosteşte ceea ce s-a străduit el din răsputeri să adune pentru ei? Dacă ultima variantă ar fi valabilă, ce „deşertăciune şi . . . mare rău“ ar fi! — Eclesiastul 2:18–21; 1 Împăraţi 12:8; 2 Cronici 12:1–4, 9.

11, 12. a) Asupra căror obiective s-au concentrat unii în viaţă? b) De ce se poate spune că faptul de a căuta glorie este „goană după vânt“?

¹¹ În cealaltă extremă, mulţi au subordonat viaţa de familie normală obiectivului lor de a dobândi faimă sau putere peste alţii. Aceasta este o greşeală întâlnită mai des la bărbaţi. Aţi observat această tendinţă la colegii voştri de şcoală, de muncă sau la vecini? Mulţi luptă cu disperare să se facă remarcaţi, să devină cineva sau să exercite autoritate asupra altora. Dar ce sens are în realitate acest lucru?

¹² Gândiţi-vă cât de mult se luptă unii ca să devină faimoşi, fie la scară redusă, fie la scară extinsă. Observăm această tendinţă la şcoală, în comunitatea căreia îi aparţinem şi în diferite grupuri sociale. Aceasta este o forţă stimulatoare şi pentru cei care doresc să devină cunoscuţi în domeniul artelor, al divertismentelor şi al politicii. Dar oare tot acest efort nu este în esenţă zadarnic? Solomon l-a numit corect „goană după vânt“ (Eclesiastul 4:4). Chiar dacă un tânăr s-a făcut remarcat într-un club, într-o echipă sportivă sau într-o formaţie muzicală — sau dacă un bărbat sau o femeie şi-a făcut un renume într-o companie sau într-o comunitate — , câţi cunosc în realitate acest lucru? Cunosc majoritatea oamenilor din cealaltă parte a globului (sau chiar din aceeaşi ţară) că persoana respectivă există? Sau ei îşi continuă viaţa complet inconştienţi de faima oarecare pe care o are el sau ea? Şi acelaşi lucru se poate spune despre orice putere sau autoritate pe care o poate dobândi o persoană la locul de muncă, într-un oraş sau în cadrul unui grup.

13. a) Cum ne ajută Eclesiastul 9:4, 5 să avem o opinie corectă despre lupta pentru glorie sau putere? b) Ce realităţi trebuie să admitem dacă viaţa actuală este totul? (Vezi nota de subsol.)

¹³ Ce valoare are în timp o astfel de glorie sau autoritate? Pe măsură ce o generaţie trece şi alta vine, oamenii proeminenţi sau puternici părăsesc scena şi sunt uitaţi. Acest lucru este valabil în cazul arhitecţilor, al muzicienilor şi al altor artişti, al reformatorilor sociali etc., aşa cum este valabil în cazul celor mai mulţi politicieni şi conducători militari. Câte persoane cu astfel de ocupaţii care au trăit între anii 1700 şi 1800 cunoaşteţi? Solomon a evaluat corect lucrurile când a spus: „Un câine viu face mai mult decât un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic . . . până şi amintirea li se uită“ (Eclesiastul 9:4, 5). Iar dacă viaţa actuală este totul, străduinţele de a obţine glorie sau putere sunt într-adevăr deşertăciunea.

Punctul central şi datoria noastră

14. De ce cartea Eclesiastul ar trebui să ne ajute personal?

¹⁴ Solomon nu a vorbit despre multe activităţi, obiective şi plăceri asupra cărora oamenii îşi concentrează viaţa. Însă ce a scris este suficient. Analiza pe care o facem cărţii nu trebuie să pară sumbră sau negativă, întrucât am examinat în mod realist o carte biblică pe care Iehova Dumnezeu a inspirat-o chiar spre binele nostru. Ea ne poate ajuta pe fiecare să ne corectăm concepţia despre viaţă şi despre ceea ce constituie punctul ei central (Eclesiastul 7:2; 2 Timotei 3:16, 17). Acest lucru este valabil îndeosebi în lumina concluziilor la care Iehova l-a ajutat pe Solomon să ajungă.

15, 16. a) Ce părere a avut Solomon despre faptul de a găsi bucurie în viaţă? b) Ce a spus pe bună dreptate Solomon că este necesar pentru a ne bucura de viaţă?

¹⁵ Un aspect pe care Solomon l-a menţionat de repetate ori a fost acela că slujitorii adevăratului Dumnezeu trebuie să găsească bucurie în activităţile pe care le fac înaintea Lui. „Ştiu că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să facă bine în viaţa lor; dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi vede binele în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu“ (Eclesiastul 2:24; 3:12, 13; 5:18; 8:15). Observaţi că Solomon nu a încurajat desfrâul; nici nu a susţinut dictonul: ‘Să mâncăm, să bem şi să ne distrăm, căci mâine vom muri’ (1 Corinteni 15:14, 32–34). El a vrut să spună că ar trebui să găsim bucurie în plăcerile normale, cum ar fi faptul de a mânca şi de a bea, în timp ce ‘facem bine în viaţa noastră’. În mod indiscutabil, acest lucru ne axează viaţa pe îndeplinirea voinţei Creatorului, care stabileşte ce anume este cu adevărat bine. — Psalmul 25:8; Eclesiastul 9:1; Marcu 10:17, 18; Romani 12:2.

¹⁶ Solomon a scris: „Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună; căci Dumnezeu a găsit deja plăcere în ce faci“ (Eclesiastul 9:7–9). Da, bărbatul sau femeia care duce o viaţă într-adevăr bogată şi satisfăcătoare este activ(ă) în lucrări care îi procură plăcere lui Iehova. Aceasta presupune să-l luăm în considerare în mod constant. Cât de diferită este această concepţie de cea a majorităţii oamenilor, care privesc viaţa prin prisma raţionamentelor umane!

17, 18. a) Cum reacţionează mulţi oameni în faţa realităţilor vieţii? b) Ce rezultat trebuie să avem întotdeauna în vedere?

¹⁷ Deşi unele religii învaţă despre viaţa de apoi, mulţi oameni cred că viaţa actuală este de fapt singura de care pot fi siguri. Poate că aţi văzut că reacţia lor este în armonie cu cuvintele lui Solomon: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău“ (Eclesiastul 8:11). Chiar şi cei care nu se adâncesc în fapte rele demonstrează că preocuparea lor principală este prezentul. Acesta este un motiv pentru care banii, bunurile materiale, prestigiul, autoritatea asupra altora, familia sau alte interese de acest gen capătă o importanţă exagerată pentru ei. Însă Solomon nu a încheiat ideea aici. El a adăugat: „Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie mult timp în el, eu ştiu că binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că ei au frică de El. Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va prelungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu“ (Eclesiastul 8:12, 13). Evident, Solomon era convins că va fi bine de noi dacă ne vom ‘teme de Dumnezeu’. Cât de bine? Putem găsi răspunsul în antiteza pe care a făcut-o el. Iehova ne poate „prelungi zilele“.

¹⁸ Îndeosebi cei care sunt relativ tineri ar trebui să reflecteze la adevărul absolut sigur că va fi bine de ei dacă se vor teme de Dumnezeu. Aşa cum aţi văzut probabil singuri, şi cel care aleargă cel mai repede se poate împiedica şi poate pierde cursa. O armată puternică poate fi înfrântă. Un om de afaceri prudent se poate trezi sărac. Şi multe alte lucruri nesigure fac viaţa foarte imprevizibilă. Însă puteţi fi absolut siguri de următorul lucru: Cea mai înţeleaptă şi mai sigură cale este să vă bucuraţi de viaţă în timp ce faceţi bine în limitele legilor morale ale lui Dumnezeu şi potrivit voinţei lui (Eclesiastul 9:11). Aceasta presupune să învăţăm din Biblie care este voinţa lui Dumnezeu, să ne dedicăm lui viaţa şi să devenim creştini botezaţi. — Matei 28:19, 20.

19. Cum îşi pot folosi tinerii viaţa, dar care este calea înţeleaptă de urmat?

¹⁹ Creatorul nu îi va obliga pe tineri sau pe alţii să-i urmeze îndrumările. Ei se pot lăsa absorbiţi de instruire, studiind, probabil, toată viaţa nenumărate cărţi ce conţin înţelepciunea umană. Acest lucru se va dovedi în cele din urmă obositor pentru carne. Sau ei pot umbla pe căile inimii lor imperfecte sau pot urma ceea ce place ochilor. Acest lucru va aduce cu siguranţă necazuri, iar o viaţă petrecută astfel se va dovedi, cu timpul, o simplă deşertăciune (Eclesiastul 11:9—12:12; 1 Ioan 2:15–17). Aşadar, Solomon le adresează un îndemn tinerilor, îndemn pe care ar trebui să-l examinăm cu seriozitate şi noi, indiferent de vârstă: „Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei»“. — Eclesiastul 12:1.

20. Ce punct de vedere echilibrat transmite cartea Eclesiastul?

²⁰ Atunci ce concluzie să tragem? Ei bine, la ce concluzie a ajuns Solomon? El a văzut, sau a analizat, „tot ce se face sub soare; şi iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!“ (Eclesiastul 1:14). În cartea Eclesiastul nu găsim cuvintele unei persoane cinice şi nemulţumite. Ele fac parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi sunt demne de atenţia noastră.

21, 22. a) Ce aspecte din viaţă a luat Solomon în considerare? b) La ce concluzie înţeleaptă a ajuns el? c) Ce efect a avut asupra voastră conţinutul cărţii Eclesiastul?

²¹ Solomon a examinat truda, osteneala şi aspiraţiile omului. El a reflectat la cursul normal al lucrurilor, la frustrarea şi rezultatele fără valoare pe care le simt atât de mulţi oameni. El a analizat realitatea imperfecţiunii umane şi consecinţa acesteia, moartea. Printre acestea a inclus cunoştinţa dată de Dumnezeu despre starea morţilor şi despre perspectivele vieţii viitoare. Toate acestea au fost evaluate de un om a cărui înţelepciune a fost sporită de Dumnezeu, da, de unul dintre cei mai înţelepţi oameni care au trăit vreodată. Apoi, concluzia la care a ajuns el a fost inclusă în Sfintele Scripturi spre folosul tuturor celor care doresc o viaţă cu adevărat plină de sens. Nu ar trebui să o acceptăm?

²² „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.“ — Eclesiastul 12:13, 14.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Dacă faceţi o evaluare înţeleaptă, ce loc au bunurile materiale în viaţa voastră?

◻ De ce nu ar trebui să punem un accent exagerat pe familie, faimă sau exercitarea autorităţii asupra altora?

◻ Cum a încurajat Solomon faptul de a găsi bucurie în viaţă, atitudine ce reflectă gândirea divină?

◻ Ce foloase aţi tras din examinarea cărţii Eclesiastul?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Banii şi bunurile materiale nu garantează un sentiment de mulţumire.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Tinerii pot fi siguri că va fi bine de ei dacă se vor teme de Dumnezeu.