Cina Domnului — Cum trebuie celebrată?
DESCRIIND în mod amănunţit Cina Domnului, apostolul Pavel a scris: „Am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis, că Domnul Isus, în noaptea în care urma să fie predat, a luat o pâine şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: «Aceasta reprezintă corpul meu care este în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea». El a făcut la fel şi cu privire la pahar, după ce a luat cina, zicând: «Acest pahar reprezintă noul legământ în virtutea sângelui meu. Continuaţi să faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea». Fiindcă, ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el“. — 1 Corinteni 11:23–26.
După cum spune Pavel, Isus a instituit Cina Domnului „în noaptea în care urma să fie predat“ de Iuda Iscariot conducătorilor religioşi evrei, care i-au constrâns pe romani să-l pironească pe stâlp pe Cristos. Această cină a fost ţinută în ziua de joi, 31 martie 33 e.n., seara târziu. Isus a murit pe stâlpul de tortură vineri, 1 aprilie, după-amiaza. Întrucât la evrei ziua calendaristică începea seara şi se termina în seara zilei următoare, atât Cina Domnului, cât şi ţintuirea lui Isus Cristos pe stâlp au avut loc în aceeaşi zi de 14 nisan a anului 33 e.n.
Cei ce urmau să se împărtăşească din pâine şi din vin trebuiau ‘să continue să facă aceasta’ în amintirea lui Isus (1 Corinteni 11:24). Cina Domnului mai este numită Comemorarea morţii lui Cristos.
De ce trebuie comemorată moartea lui Isus?
Răspunsul la această întrebare este strâns legat de semnificaţia morţii sale. Isus a murit ca principal susţinător al suveranităţii lui Iehova. Astfel, el l-a dovedit mincinos pe Satan, care a pretins că oamenii îi slujesc lui Dumnezeu numai din interes (Iov 2:1–5; Proverbele 27:11). Fiind un om perfect, Isus şi-a dat „sufletul [şi] ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Când a păcătuit faţă de Dumnezeu, Adam şi-a pierdut viaţa umană perfectă precum şi perspectiva de a trăi veşnic. Dar „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirii], încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Într-adevăr, „salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“. — Romani 6:23.
Moartea lui Isus Cristos este expresia a două manifestări supreme de iubire — marea iubire pe care a arătat-o Iehova faţă de omenire oferindu-şi Fiul şi iubirea plină de sacrificiu pe care a demonstrat-o Isus dându-şi de bunăvoie viaţa pentru omenire. Comemorarea morţii lui Isus preamăreşte aceste două expresii de iubire. Întrucât beneficiem de această iubire, n-ar trebui oare să fim recunoscători? O modalitate prin care putem face lucrul acesta este să fim prezenţi la celebrarea Cinei Domnului.
Semnificaţia pâinii şi a vinului
Când a instituit Cina Domnului, Isus a folosit ca embleme, sau simboluri, o pâine şi un pahar cu vin roşu. A luat o pâine şi, „după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: «Aceasta [pâinea] reprezintă corpul meu care este în folosul vostru»“ (1 Corinteni 11:24). Întrucât era cam sfărâmicioasă — fiind făcută din făină şi apă, fără plămădeală, sau drojdie —, pâinea a trebuit să fie ruptă şi împărţită pentru a putea fi mâncată. În Scripturi, plămădeala simbolizează păcatul (Matei 16:11, 12; 1 Corinteni 5:6, 7). Isus a fost fără păcat. De aceea, corpul său uman perfect a putut servi drept jertfă de răscumpărare, corespunzătoare, pentru omenire (1 Ioan 2:1, 2). Cât de potrivit e ca pâinea folosită pentru a reprezenta corpul uman fără păcat al lui Cristos să fie nedospită!
De asemenea, Isus a mulţumit pentru paharul cu vin roşu curat şi a spus: „Acest pahar reprezintă noul legământ în virtutea sângelui meu“ (1 Corinteni 11:25). Vinul roşu din pahar reprezintă sângele lui Isus. După cum sângele taurilor şi al ţapilor a validat legământul Legii dintre Dumnezeu şi naţiunea Israel în 1513 î.e.n., tot aşa sângele lui Isus vărsat în moarte a validat noul legământ.
Cine se împărtăşeşte
Pentru a şti cine se împărtăşeşte în mod legitim din simbolurile de la Comemorare, e nevoie să înţelegem ce este noul legământ şi care sunt părţile implicate. Biblia afirmă: „«Iată, vin zile,» zice DOMNUL, «când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou . . . Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. . . . Le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor»“. — Ieremia 31:31–34.
Noul legământ face posibilă o relaţie specială cu Iehova Dumnezeu. Prin intermediul acestui legământ, un anumit grup de persoane devine poporul său, iar Iehova, Dumnezeul lor. Legea sa este scrisă în inima lor şi chiar şi cei ce nu sunt evrei circumcişi în carne pot intra în această relaţie specială cu Dumnezeu în baza noului legământ (Romani 2:29). Luca, un scriitor al Bibliei, vorbeşte despre scopul lui Dumnezeu de ‘a-şi îndrepta atenţia spre naţiuni ca să scoată dintre ele un popor pentru numele său’ (Faptele 15:14). Potrivit cu 1 Petru 2:10, ‘odinioară nu erau un popor, dar acum sunt poporul lui Dumnezeu’. În Scripturi ei sunt numiţi „Israelul lui Dumnezeu“, adică Israelul spiritual (Galateni 6:16; 2 Corinteni 1:21). Aşadar, noul legământ este un legământ între Iehova Dumnezeu şi Israelul spiritual.
Şi Isus a încheiat un legământ cu discipolii săi în ultima noapte când s-a aflat cu ei. „Închei un legământ cu voi“, le-a spus el, „aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:29). Acesta este legământul pentru Regat. Numărul oamenilor imperfecţi incluşi în acest legământ este de 144 000. După învierea lor la viaţă cerească, ei vor domni cu Cristos ca regi şi preoţi (Revelaţia 5:9, 10; 14:1–4). În felul acesta, cei ce se află în noul legământ cu Iehova Dumnezeu se află şi în legământul pentru Regat cu Isus Cristos. Ei sunt singurii care se împărtăşesc în mod legitim din simbolurile de la Cina Domnului.
Dar de unde ştiu cei ce au dreptul să se împărtăşească din emblemele de la Comemorare că se află într-o relaţie specială cu Dumnezeu şi că sunt comoştenitori cu Cristos? Pavel explică: „Însuşi spiritul [sfânt] depune mărturie împreună cu spiritul nostru [dispoziţia minţii noastre] că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dacă deci suntem copii, suntem şi moştenitori: da, moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, cu condiţia să suferim împreună ca să fim şi glorificaţi împreună“. — Romani 8:16, 17.
Dumnezeu îi unge cu spiritul său sfânt, sau forţa sa activă, pe comoştenitorii cu Cristos. Astfel, aceşti creştini unşi primesc asigurarea că sunt moştenitori ai Regatului, ceea ce face să se nască în ei speranţa cerească. Ei aplică la persoana lor tot ce se spune în Biblie despre viaţa cerească. Mai mult decât atât, ei sunt gata să renunţe la viaţa lor pe pământ, la tot ce-i leagă de această viaţă şi la toate relaţiile cu ceilalţi oameni. Deşi creştinii unşi cu spirit înţeleg că viaţa în Paradis pe pământ va fi minunată, ei nu nutresc această speranţă (Luca 23:43). Ei nutresc o speranţă cerească neschimbătoare şi, în consecinţă, se împărtăşesc în mod legitim din emblemele de la Comemorare. Şi aceasta nu din cauza unor concepţii religioase eronate, ci ca urmare a acţiunii spiritului lui Dumnezeu asupra lor.
Să presupunem că cineva nu este ferm convins că face parte din noul legământ şi din legământul pentru Regat. Şi ce se poate spune dacă nu are nici mărturia spiritului lui Dumnezeu că este moştenitor cu Cristos? În cazul acesta ar fi greşit să se împărtăşească din emblemele de la Comemorare. Într-adevăr, lui Dumnezeu i-ar displăcea dacă cineva, cu bună ştiinţă, ar pretinde că este chemat să fie rege şi preot ceresc când, de fapt, nu are această chemare. — Romani 9:16; Revelaţia 22:5.
Cât de des trebuie celebrată?
Ar trebui comemorată moartea lui Isus săptămânal sau poate chiar zilnic? Cristos a instituit Cina Domnului şi a fost condamnat în mod nedrept la moarte în ziua de Paşte. Acesta se ţinea o singură dată pe an, la 14 nisan, şi comemora eliberarea Israelului din sclavia egipteană (Exodul 12:6, 14; Leviticul 23:5). De aceea, şi moartea lui „Cristos, paştele nostru“, trebuie comemorată doar o dată pe an, nu săptămânal sau zilnic (1 Corinteni 5:7). Cu ocazia Cinei Domnului, creştinii urmează aceeaşi procedură pe care a îndeplinit-o Isus când a instituit această sărbătoare.
Dar ce vrea să spună Pavel prin cuvintele: „Fiindcă, ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el“ (1 Corinteni 11:26)? El se referea aici la faptul că, de fiecare dată când se împărtăşesc din embleme, creştinii unşi îşi declară credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Isus.
Creştinii unşi comemorează moartea lui Cristos „până când soseşte el“. Această comemorare va fi ţinută până când Isus soseşte să-i primească în cer pe continuatorii săi unşi, printr-o înviere la viaţă spirituală, în timpul ‘prezenţei’ sale (1 Tesaloniceni 4:14–17). Aceasta este în armonie cu ceea ce le-a spus Cristos celor 11 apostoli fideli: „Dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, vin din nou şi vă voi primi acasă la mine, pentru ca, unde sunt eu, să fiţi şi voi“. — Ioan 14:3.
Ce însemnătate are pentru toţi ceilalţi?
E nevoie să ne împărtăşim din simbolurile de la Comemorare pentru a beneficia de jertfa lui Isus în vederea obţinerii vieţii veşnice pe pământ? Nu, deoarece nicăieri în Biblie nu se sugerează că, după ce vor fi înviaţi pe pământ, oameni temători de Dumnezeu precum Noe, Avraam, Sara, Isaac, Rebeca, Iosif, Moise şi David se vor împărtăşi vreodată din aceste embleme. Totuşi, ei şi toţi cei ce doresc să trăiască veşnic pe pământ vor trebui să manifeste credinţă în Dumnezeu, în Cristos, precum şi în măsura luată de Iehova: jertfa de răscumpărare a lui Isus (Ioan 3:36; 14:1). Pentru a primi viaţă veşnică, toţi ceilalţi trebuie să manifeste credinţă. Fiind prezenţi la celebrarea anuală a morţii lui Cristos ne vom aminti de această jertfă măreaţă, iar aprecierea noastră pentru ea va creşte.
Apostolul Ioan a subliniat importanţa jertfei lui Isus când a spus: „Vă scriu [colaboratorilor unşi] aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Şi totuşi, dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept. Şi el este o jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:1, 2). Cei unşi pot spune că jertfa lui Isus este o jertfă conciliatoare pentru păcatele lor. Dar ea este şi o jertfă pentru păcatele întregii omeniri, făcând posibilă viaţa veşnică pentru oamenii ascultători.
Veţi fi prezenţi în data de 4 aprilie 2004 pentru a comemora moartea lui Isus? Acest eveniment va fi celebrat de Martorii lui Iehova din întreaga lume la locurile lor de întrunire. Dacă veţi veni, veţi avea ocazia să audiaţi un discurs biblic foarte important. Vi se va aminti cât de mult au făcut pentru noi Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. În plus, vă veţi simţi reconfortaţi din punct de vedere spiritual în compania celor ce au un respect profund faţă de Dumnezeu, faţă de Cristos şi faţă de jertfa sa de răscumpărare. Fiind prezenţi la această celebrare veţi dori şi mai mult să vă aflaţi printre cei ce primesc bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, care duce la viaţă veşnică. Fie ca nimic să nu vă împiedice să luaţi parte la acest eveniment. Fiţi prezenţi la această emoţionantă celebrare care îi aduce onoare lui Iehova Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, şi îi bucură inima.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]
Moartea lui Isus este expresia a două manifestări supreme de iubire
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Pâinea nedospită şi vinul sunt simboluri potrivite pentru corpul fără păcat al lui Isus şi pentru sângele său vărsat în moarte