Întrebări de la cititori

Poate un creştin să ofere unui funcţionar public o atenţie sau un cadou pentru serviciile sale, sau aceasta ar fi considerată mită?

Oriunde locuiesc, creştinii se străduiesc să dea dovadă de înţelepciune practică atunci când se ivesc probleme, ţinând cont că ceea ce e admisibil şi legal într-o ţară poate fi inadmisibil şi ilegal în alta (Proverbele 2:6–9). Bineînţeles, ei nu trebuie să uite niciodată că oricine doreşte ‘să locuiască în cortul’ lui Iehova trebuie să evite categoric mita. — Psalmul 15:1, 5; Proverbele 17:23.

Ce este mita? Potrivit The World Book Encyclopedia, „a da mită înseamnă a oferi ceva de valoare unei . . . persoane aflate într-o funcţie publică pentru ca aceasta să încalce legea sau regulamentele de serviciu în favoarea celui ce dă mită“. Aşadar, indiferent de ţară, se consideră mită a da bani sau cadouri unui judecător sau unui poliţist pentru a-l face să nu aplice legea, sau unui inspector pentru a-l determina să treacă cu vederea o neregulă sau o ilegalitate. De asemenea, se consideră mită un cadou pe care îl oferi ca să beneficiezi de un tratament preferenţial, de pildă să fii pus mai în faţă pe o listă de aşteptare sau să fii servit înaintea altora care stau la rând. Acest mod de acţiune vădeşte lipsă de iubire. — Matei 7:12; 22:39.

Dar se consideră mită un cadou sau o atenţie oferite, să zicem, unui funcţionar public pentru a obţine un serviciu legal sau pentru a nu fi tratat în mod nedrept? De pildă, în unele ţări, până nu primesc un cadou, funcţionarii nu sunt dispuşi să înscrie copiii la şcoală, să interneze o persoană în spital sau să elibereze documente de imigrare. Alţii ar putea să tărăgăneze soluţionarea cererilor pentru reînnoirea unor permise sau autorizaţii.

Obiceiul de a da bani ori cadouri, precum şi atitudinea generală faţă de această practică diferă de la o ţară la alta. În zonele unde se obişnuieşte sau se aşteaptă să se ofere bani, unii creştini ar putea considera că, atâta timp cât nu încalcă legea, nu violează principiile biblice când oferă ceva unui funcţionar pentru ca acesta să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu. În unele ţări, oamenii consideră astfel de daruri o modalitate de a suplini venitul, de altfel mic, al unui funcţionar public. Însă nu trebuie să uităm că e o mare diferenţă între a oferi o atenţie pentru un serviciu legal şi a da mită pentru a obţine o favoare ilegală.

Pe de altă parte, chiar şi când e vorba de cereri legitime, unii Martori ai lui Iehova preferă să nu le ofere nimic inspectorilor, funcţionarilor vamali sau altor funcţionari, deşi acest lucru e ceva obişnuit. Întrucât Martorii sunt cunoscuţi pentru cinstea şi atitudinea lor principială, uneori ei primesc ceea ce alţii nu reuşesc să obţină decât dacă plătesc. — Proverbele 10:9; Matei 5:16.

În concluzie, fiecare slujitor al lui Iehova trebuie să decidă singur dacă va oferi ceva pentru a obţine servicii legale sau pentru a evita să fie tratat în mod nedrept. Dar mai presus de toate, el trebuie să caute să-şi păstreze o conştiinţă curată, să nu dezonoreze numele lui Iehova şi să nu-i poticnească pe ceilalţi. — Matei 6:9; 1 Corinteni 10:31–33; 2 Corinteni 6:3; 1 Timotei 1:5.