Regatul lui Dumnezeu — Superior în toate privinţele

ISUS CRISTOS le-a spus discipolilor săi: „Trebuie deci să vă rugaţi astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ»“ (Matei 6:9, 10). Această rugăciune, cunoscută de mulţi ca rugăciunea „Tatăl nostru“, arată care este scopul Regatului lui Dumnezeu.

Prin intermediul Regatului, numele lui Dumnezeu va fi sfinţit. Va fi curăţat de tot ce i-a adus dezonoare ca urmare a răzvrătirii lui Satan şi a omului. Acest lucru este esenţial, deoarece toate creaturile inteligente vor fi fericite doar dacă ele consideră sfânt numele lui Dumnezeu şi recunosc de bunăvoie dreptul Său de a guverna. — Revelaţia 4:11.

În plus, Regatul este adus în existenţă pentru ca „să se facă voinţa [lui Dumnezeu], precum în cer, aşa şi pe pământ“. Dar care este această voinţă? Este aceea de a restabili relaţiile dintre Dumnezeu şi oameni, exact ce a pierdut Adam. Astfel, Regatul va împlini şi scopul lui Iehova, Suveranul universului, de a aduce în existenţă pe pământ un paradis în care oamenii buni să se poată bucura de viaţă veşnică. De fapt, Regatul lui Dumnezeu va anula toate consecinţele păcatului originar şi va face ca scopul plin de iubire al lui Dumnezeu privitor la pământ să devină realitate (1 Ioan 3:8). Acest Regat şi ceea ce va realiza el constituie mesajul principal al Bibliei.

Regatul lui Dumnezeu este un guvern real, care are o mare autoritate. Din cuvintele profetului Daniel ne putem face o idee despre cât de mare este puterea acestui regat. Cu mult timp în urmă, profetul a spus: „Dumnezeul cerului va ridica un regat care . . . va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate [omeneşti]“. Mai mult, spre deosebire de guvernele omeneşti, care de-a lungul timpului au venit la putere şi apoi au căzut, Regatul lui Dumnezeu „nu va fi nimicit niciodată“ (Daniel 2:44, NW). Şi asta nu este tot. Acest Regat este superior oricărui guvern omenesc în toate privinţele.

Regatul lui Dumnezeu are cel mai bun Rege.

Să vedem cine este acest Rege. În ‘visul şi viziunile’ primite, Daniel l-a văzut pe Conducătorul Regatului lui Dumnezeu: era „Unul ca un Fiul al Omului“ care a fost adus în faţa Dumnezeului Atotputernic şi căruia i s-a dat „stăpânire, slavă şi împărăţie“ veşnice (Daniel 7:1, 13, 14). Acest Fiu al Omului nu este nimeni altul decât Isus Cristos, sau Mesia (Matei 16:13–17). Iehova Dumnezeu l-a numit pe Fiul său, Isus, Rege al Regatului Său. Când a fost pe pământ, Isus le-a spus fariseilor plini de răutate: „Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“. Cu alte cuvinte, viitorul Rege al acestui Regat, se afla în mijlocul lor. — Luca 17:21.

Ce om se poate compara cu Isus în ce priveşte capacităţile de Conducător? Isus a dovedit în mod deplin că este un Conducător drept, demn de încredere şi plin de compasiune. Evangheliile îl prezintă ca fiind un bărbat de acţiune, dar în acelaşi timp şi afectuos, cu sentimente profunde (Matei 4:23; Marcu 1:40, 41; 6:31–34; Luca 7:11–17). În plus, înviatul Isus nu este supus morţii şi nu are niciuna dintre limitele oamenilor. — Isaia 9:6, 7.

Isus şi coregenţii săi guvernează dintr-o poziţie superioară.

În viziunea sa, Daniel a mai văzut că „regatul, stăpânirea . . . au fost date poporului sfinţilor“ (Daniel 7:27, NW). Isus nu guvernează singur, ci alături de alţi regi care slujesc şi ca preoţi (Revelaţia 5:9, 10; 20:6). Referitor la ei, apostolul Ioan a scris: „M-am uitat, şi iată, Mielul, care stătea pe muntele Sion, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii . . . care au fost cumpăraţi de pe pământ“. — Revelaţia 14:1–3.

Mielul este Isus Cristos, care a fost instalat Rege (Ioan 1:29; Revelaţia 22:3). Muntele Siona amintit mai înainte se referă la cer (Evrei 12:22). Isus şi cei 144 000 de coregenţi guvernează din cer. Într-adevăr, aceasta este o poziţie înaltă! Aflându-se în cer, ei văd lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Întrucât „regatul lui Dumnezeu“ se află în cer, acesta mai este numit şi ‘regatul cerurilor’ (Luca 8:10; Matei 13:11). Nici o armă, nici chiar vreun atac nuclear nu poate ajunge până acolo şi nu poate răsturna acest guvern ceresc. Nu poate fi cucerit şi, deci, va împlini scopul lui Iehova. — Evrei 12:28.

Regatul lui Dumnezeu are pe pământ reprezentanţi de încredere.

De unde ştim acest lucru? Iată ce se spune în Psalmul 45:16: „Îi vei pune prinţi în toată ţara“. În această profeţie, cel care numeşte prinţi este Fiul lui Dumnezeu (Psalmul 45:6, 7; Evrei 1:7, 8). Prin urmare, însuşi Isus Cristos îi va numi pe aceşti reprezentanţi princiari. Putem fi siguri că ei vor împlini cu fidelitate sarcinile date de Isus. Chiar şi în prezent, bărbaţii competenţi care slujesc ca bătrâni în congregaţiile creştine sunt învăţaţi să nu ‘stăpânească peste’ colaboratorii lor, ci să-i ocrotească, să-i învioreze şi să le ofere mângâiere. — Matei 20:25–28; Isaia 32:2.

Regatul are supuşi drepţi.

Ei sunt ireproşabili şi drepţi în ochii lui Dumnezeu (Proverbele 2:21, 22). „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“, se spune în Biblie (Psalmul 37:11). Supuşii Regatului sunt blânzi; ei se lasă învăţaţi şi sunt umili. Principala lor preocupare o constituie lucrurile spirituale (Matei 5:3). Ei vor să facă ceea ce este corect şi dau ascultare îndrumării divine.

Regatul lui Dumnezeu se conduce după legi superioare.

Legile şi principiile care guvernează activitatea Regatului provin de la însuşi Iehova Dumnezeu. Ele sunt în folosul nostru; în nici un caz nu sunt nedrepte sau restrictive (Psalmul 19:7–11). Mulţi oameni trag deja foloase, întrucât respectă cerinţele drepte ale lui Iehova. De exemplu, cei ce dau ascultare sfaturilor Bibliei adresate soţilor, soţiilor şi copiilor au o viaţă de familie mai bună (Efeseni 5:33—6:3). Dacă ascultăm de porunca de ‘a ne îmbrăca cu iubirea’, relaţiile noastre cu ceilalţi vor fi mai bune (Coloseni 3:13, 14). În timp ce ne ghidăm viaţa după principiile biblice, cultivăm bune obiceiuri de muncă şi avem o concepţie echilibrată despre bani (Proverbele 13:4; 1 Timotei 6:9, 10). Evitând beţia, imoralitatea, tutunul şi drogurile ne ocrotim sănătatea. — Proverbele 7:21–23; 23:29, 30; 2 Corinteni 7:1.

Regatul lui Dumnezeu este un guvern înfiinţat de Dumnezeu. Regele lui, Isus Cristos (Mesia), şi coregenţii săi au responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu de a susţine legile Lui drepte şi principiile Lui iubitoare. Supuşii Regatului, inclusiv reprezentanţii lui pământeşti, se bucură să trăiască potrivit legilor divine. Astfel, viaţa conducătorilor şi a supuşilor Regatului gravitează în jurul lui Dumnezeu. Prin urmare, Regatul este o teocraţie adevărată, fiind condus de Dumnezeu. Nu există nici cea mai mică îndoială că acesta va realiza scopul pentru care a fost adus în existenţă. Dar când avea să-şi înceapă domnia Regatul lui Dumnezeu, cunoscut şi ca Regatul mesianic?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, Isus ne furnizează un element-cheie. El a zis: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni până când sunt împlinite timpurile fixate ale naţiunilor“ (Luca 21:24). Singurul oraş de pe pământ care era asociat direct cu numele lui Dumnezeu a fost Ierusalimul (1 Împăraţi 11:36; Matei 5:35). El a fost capitala regatului pământesc aprobat de Dumnezeu. Acest oraş avea să fie călcat în picioare de naţiuni în sensul că guvernarea lui Dumnezeu asupra poporului său avea să fie întreruptă de guvernele omeneşti. Când urma să înceapă această perioadă?

Ultimului rege care a stat pe tronul lui Iehova în Ierusalim i s-a zis: „Scoate turbanul şi dă jos coroana! . . . Ea nu va mai fi a nimănui până va veni cel care are dreptul legal, şi lui i-o voi da“ (Ezechiel 21:25–27, NW). Coroana avea să fie dată jos de pe capul acelui rege, iar guvernarea lui Dumnezeu asupra poporului Său urma să fie întreruptă. Acest lucru s-a întâmplat în anul 607 î.e.n., când babilonienii au distrus Ierusalimul. Pe parcursul „timpurilor fixate“ ce aveau să vină, Dumnezeu urma să nu mai aibă un regat pe pământ care să-i reprezinte guvernarea. Numai la sfârşitul acelor timpuri, Iehova avea să-i dea puterea celui „care are dreptul legal“, adică lui Isus Cristos. Dar cât avea să dureze această perioadă, în care guvernarea lui Dumnezeu urma să fie întreruptă?

Iată ce se spune într-o profeţie consemnată în cartea biblică Daniel: „Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de bronz . . . până vor trece şapte timpuri peste el“ (Daniel 4:23). Aşa cum vom vedea, cele „şapte timpuri“ menţionate aici sunt egale ca durată cu „timpurile fixate ale naţiunilor“.

În Biblie, copacii reprezintă uneori oameni, conducători sau regate (Psalmul 1:3; Ieremia 17:7, 8; Ezechiel capitolul 31). Despre copacul simbolic din profeţie se spune că „se vedea de la marginile întregului pământ“ (Daniel 4:11). Prin urmare, guvernarea reprezentată de acest copac, care avea să fie tăiat şi legat, se extindea până „la marginile pământului“, cuprinzând tot regatul oamenilor (Daniel 4:17, 20, 22). Aşadar, copacul reprezintă guvernarea supremă a lui Dumnezeu, îndeosebi cu privire la pământ. Iehova şi-a exercitat un timp guvernarea pe pământ prin intermediul regatului pe care l-a înfiinţat pentru a guverna peste naţiunea Israel. Copacul simbolic a fost tăiat, iar ciotul rămas, legat cu lanţuri de fier şi de bronz ca să nu mai crească. Aceasta a însemnat că regatul folosit de Dumnezeu pentru a guverna pe pământ şi-a încetat activitatea — în 607 î.e.n. —, dar nu pentru totdeauna. Copacul urma să rămână legat „şapte timpuri“. La sfârşitul acestei perioade, Iehova avea să-i dea guvernarea moştenitorului legal, adică lui Isus Cristos. În mod clar, cele „şapte timpuri“ şi „timpurile fixate ale naţiunilor“ se referă la una şi aceeaşi perioadă.

Biblia ne ajută să stabilim durata celor „şapte timpuri“. Ea spune că 1 260 de zile echivalează cu „un timp şi timpuri [la plural, două timpuri] şi o jumătate de timp“, în total trei „timpuri“ şi jumătate (Revelaţia 12:6, 14). De aici înţelegem că şapte timpuri, adică de două ori trei timpuri şi jumătate, înseamnă 2 520 de zile.

Dacă din 607 î.e.n. socotim efectiv 2 520 de zile ajungem în 600 î.e.n. Însă cele şapte timpuri au durat mult mai mult. Când Isus a vorbit despre „timpurile fixate ale naţiunilor“, ele nu se încheiaseră încă. Prin urmare, cele şapte timpuri sunt timpuri profetice. Deci trebuie să aplicăm regula biblică „o zi pentru fiecare an“ (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6). În acest caz, cele şapte timpuri în care puterile lumii au domnit pe pământ, fără ca Dumnezeu să intervină, sunt, de fapt, 2 520 de ani. Dacă din 607 î.e.n. socotim 2 520 de ani, ajungem la anul 1914 e.n. Atunci s-au încheiat „timpurile fixate ale naţiunilor“, adică cele şapte timpuri. Aceasta înseamnă că Isus Cristos a început să guverneze ca Rege al Regatului lui Dumnezeu în anul 1914.

Întrucât Regatul mesianic este deja stabilit în cer, ar mai trebui să ne rugăm ca el să vină, aşa cum ne-a învăţat Isus în rugăciunea model (Matei 6:9, 10)? Da! Această cerere este potrivită şi încă valabilă. Regatul lui Dumnezeu îşi va exercita în curând autoritatea deplină asupra pământului.

Când se va întâmpla acest lucru, omenirea fidelă va avea parte de numeroase binecuvântări. Biblia ne spune: „Dumnezeu va fi cu ei. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4). Atunci „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Toţi cei care îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu vor avea parte de viaţă veşnică (Ioan 17:3). În timp ce aşteptăm împlinirea acestor profeţii biblice, precum şi a altor profeţii la fel de minunate, ‘să continuăm deci să căutăm mai întâi regatul şi dreptatea [lui Dumnezeu]’. — Matei 6:33.