‘Iehova ne păzeşte pentru salvare’

„Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru o salvare gata să fie revelată în perioada finală.“ (1 PET. 1:5)

CUM AŢI RĂSPUNDE?

Cum ne-a atras Iehova la închinarea adevărată?

Cum ne îndrumă Iehova prin sfaturile sale?

Cum ne încurajează Iehova?

 1, 2. a) De ce putem fi siguri că Dumnezeu ne va ajuta să fim integri până la sfârşit? b) Cât de bine ne cunoaşte Iehova?

„CEL care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat.“ (Mat. 24:13) Cuvintele lui Isus subliniază că vom supravieţui distrugerii lumii lui Satan doar dacă îi rămânem integri lui Iehova până la capăt. Dar aceasta nu înseamnă că Iehova se aşteaptă să perseverăm bizuindu-ne pe înţelepciunea sau pe puterea noastră. Biblia ne dă următoarea asigurare: „Dumnezeu este fidel şi nu va lăsa să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca s-o puteţi suporta“ (1 Cor. 10:13). Ce înţelegem de aici?

² Pentru a nu permite să fim ispitiţi peste ceea ce putem îndura, Iehova trebuie să ne cunoască îndeaproape: să ştie cu ce greutăţi ne confruntăm, ce fel de persoane suntem şi cât putem suporta. Dar ne cunoaşte el atât de bine? Cu siguranţă. Scripturile dezvăluie că Iehova ştie totul despre noi. Ne cunoaşte obiceiurile şi poate discerne chiar şi gândurile şi intenţiile inimii noastre. (Citeşte Psalmul 139:1–6.)

 3, 4. a) Cum reiese din exemplul lui David că Iehova îi acordă atenţie fiecăruia dintre noi? b) Ce lucrare impresionantă înfăptuieşte Iehova în prezent?

³ Este oare nerealist să credem că Dumnezeul Atotputernic se interesează în felul acesta de noi, nişte simpli oameni? După îndelungi meditări, psalmistul David i-a spus lui Iehova: „Când văd cerurile tale, lucrările degetelor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi spun: Ce este omul muritor ca să-ţi aminteşti de el?“ (Ps. 8:3, 4). Probabil că David şi-a pus această întrebare gândindu-se la grija pe care i-o arătase Iehova. El, cel mai mic dintre fiii lui Iese, a fost considerat de Iehova „un om după inima lui“. ‘A fost luat de la păşune, pe când mâna oile, ca să fie conducătorul Israelului’ (1 Sam. 13:14; 2 Sam. 7:8). Să ne imaginăm ce trebuie să fi simţit David când a înţeles că, deşi fusese doar un păstor, însuşi Creatorul Universului îi acordase atenţie, cercetându-i gândurile cele mai profunde.

⁴ Şi noi suntem cuprinşi de veneraţie când ne gândim la interesul pe care ni-l arată Iehova. El adună la închinarea curată „comorile preţioase ale tuturor naţiunilor“ şi îşi ajută slujitorii să rămână integri (Hag. 2:7). Pentru a înţelege mai bine modul în care ne sprijină Iehova, să vedem în primul rând cum îi atrage el pe oameni la închinarea adevărată.

DUMNEZEU NE-A ATRAS LA EL

 5. Cum îi atrage Iehova pe oameni la Fiul său? Daţi un exemplu.

⁵ Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“ (Ioan 6:44). Înţelegem, aşadar, că nu putem deveni discipoli ai lui Cristos fără ajutorul lui Dumnezeu. Cum îi atrage El la Fiul pe cei asemănători oilor? Prin lucrarea de predicare a veştii bune şi prin acţiunea spiritului sfânt. De pildă, Pavel şi ceilalţi misionari au întâlnit în Filipi o femeie pe nume Lidia şi au început să-i împărtăşească vestea bună. Relatarea biblică precizează: „Iehova i-a deschis larg inima ca să ia aminte la lucrurile pe care le spunea Pavel“. Da, Dumnezeu i-a dat Lidiei spiritul său pentru ca ea să înţeleagă mesajul. Drept urmare, Lidia şi cei din casa ei s-au botezat (Fap. 16:13–15).

 6. Cum ne-a atras Dumnezeu la închinarea adevărată?

⁶ A fost cazul Lidiei unic? Nicidecum. Dacă te-ai dedicat, înseamnă că şi tu ai fost atras de Dumnezeu la închinarea curată. La fel cum Tatăl nostru ceresc a văzut ceva de preţ în inima Lidiei, el a văzut ceva bun şi la tine. Când ai început să acorzi atenţie veştii bune, Iehova te-a ajutat s-o înţelegi oferindu-ţi spirit sfânt (1 Cor. 2:11, 12). Apoi, când te-ai străduit să înfăptuieşti voinţa lui aplicând cele învăţate, el ţi-a binecuvântat eforturile. Iar când te-ai dedicat lui, inima i s-a umplut de bucurie. Într-adevăr, din momentul în care ai făcut primul pas pe drumul vieţii, Iehova a fost alături de tine clipă de clipă.

 7. De unde ştim că Dumnezeu ne va ajuta să-i rămânem fideli?

⁷ Întrucât ne-a ajutat să devenim închinătorii săi, Iehova nu ne lasă singuri în lupta noastră de a-i rămâne fideli. El ştie că nu am venit la adevăr datorită meritelor proprii şi că nu vom putea rămâne slujitorii săi prin forţe proprii. În prima sa scrisoare adresată creştinilor unşi, apostolul Petru a spus: „Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru o salvare gata să fie revelată în perioada finală“ (1 Pet. 1:5). Cuvintele lui Petru pot fi aplicate tuturor creştinilor. Ele sunt importante pentru fiecare dintre noi deoarece toţi avem nevoie de ajutorul lui Iehova ca să-i rămânem fideli.

IEHOVA NE ÎMPIEDICĂ SĂ FACEM UN PAS GREŞIT

 8. De ce trebuie să fim atenţi să nu facem un pas greşit?

⁸ Din cauza presiunilor vieţii şi a imperfecţiunilor noastre, am putea ajunge să nu mai acordăm întâietate lucrurilor spirituale şi să ne expunem pericolului de a face un pas greşit, poate fără să ne dăm seama. (Citeşte Galateni 6:1.) Un episod din viaţa lui David confirmă acest adevăr.

 9, 10. Cum l-a împiedicat Iehova pe David să facă un pas greşit, şi cum ne ajută şi pe noi?

⁹ În timp ce era hărţuit de regele Saul, David a demonstrat multă stăpânire de sine. Deşi a avut ocazia, el nu s-a răzbunat pe acest monarh invidios (1 Sam. 24:2–7). Dar, după un timp, David n-a mai dovedit stăpânire de sine. Având nevoie de provizii pentru oamenii săi, el a apelat, plin de respect, la un israelit pe nume Nabal. Când acesta a răspuns cu insulte, David s-a înfuriat şi a vrut să se răzbune pe el şi pe cei din casa lui; nu a înţeles că, omorând oameni nevinovaţi, ‘îşi atrăgea vină de sânge’. Dacă Abigail, soţia lui Nabal, n-ar fi intervenit la timp, David ar fi comis o mare greşeală. El a realizat că Iehova a fost cel care l-a împiedicat să verse sânge. De aceea, i-a spus lui Abigail: „Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie chibzuinţa ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să-mi atrag vină de sânge şi să mă salvez cu propria mea mână“ (1 Sam. 25:9–13, 21, 22, 32, 33).

¹⁰ Ce lecţie desprindem din această relatare? Iehova s-a folosit de Abigail pentru a-l opri pe David să facă un pas greşit. El procedează în mod asemănător şi în prezent. Desigur, nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să trimită de fiecare dată pe cineva ca să ne împiedice să comitem o greşeală. Nici nu putem şti cu exactitate cum va acţiona El într-o anumită situaţie sau ce va permite să se întâmple pentru a-şi îndeplini scopul (Ecl. 11:5). Totuşi, putem fi siguri că Iehova cunoaşte bine împrejurările în care ne aflăm şi că ne va ajuta să-i rămânem fideli. Iată ce ne promite el: „Îţi voi da perspicacitate şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi. Te voi sfătui cu ochiul asupra ta“ (Ps. 32:8). Cum ne sfătuieşte Iehova? Cum putem aplica sfatul lui? De ce putem fi siguri că Iehova îşi conduce în prezent poporul? Să observăm cum răspunde cartea Revelaţia la aceste întrebări.

PĂZIŢI PRIN SFATURI

11. Cât de bine ştie Iehova ce se întâmplă în congregaţiile poporului său?

¹¹ În viziunea consemnată în Revelaţia, capitolele 2 şi 3, Isus Cristos, în glorie cerească, inspectează cele şapte congregaţii din Asia Mică. Din viziune înţelegem că el nu observă doar tendinţele unei congregaţii, ci şi situaţiile particulare cu care se confruntă. În unele cazuri, chiar menţionează anumite persoane şi, de fiecare dată, laudă şi sfătuieşte congregaţiile în funcţie de necesităţi. Cele şapte congregaţii îi reprezintă pe creştinii unşi care trăiesc după anul 1914, iar sfaturile lui Isus se aplică în principiu tuturor congregaţiilor de azi. Înţelegem, aşadar, că Iehova îşi conduce poporul prin intermediul Fiului său. Cum putem beneficia de această îndrumare?

12. Cum îi putem permite lui Iehova să ne călăuzească?

¹² O modalitate prin care îi permitem lui Iehova să ne îndrume este studiul personal. Prin intermediul publicaţiilor sclavului fidel şi prevăzător, Iehova ne pune la dispoziţie o multitudine de sfaturi (Mat. 24:45). Dar, ca ele să ne fie de folos, trebuie să ne facem timp pentru studiu şi să aplicăm ceea ce învăţăm. Studiul personal este doar una dintre activităţile prin care Iehova ‘ne păzeşte de poticnire’ (Iuda 24). Ai studiat vreodată ceva în publicaţiile noastre care, parcă, a fost scris pentru tine? Priveşte sfaturile, sau corectarea, ca venind de la Iehova. Un prieten bun te atenţionează când trebuie să faci schimbări în comportament sau în personalitate. În mod asemănător, Iehova îşi poate folosi spiritul ca să te ajute să te corectezi. Dacă suntem receptivi la îndrumarea spiritului, îi permitem lui Iehova să ne călăuzească paşii. (Citeşte Psalmul 139:23, 24.) În acest sens, trebuie să ne analizăm obiceiurile de studiu.

13. De ce ar fi înţelept să ne analizăm obiceiurile de studiu?

¹³ Dedicând prea mult timp divertismentelor, ne va rămâne prea puţin timp pentru un studiu aprofundat al Bibliei. Un frate a făcut următoarea remarcă: „Studiul personal îţi scapă foarte uşor printre degete. Divertismentele sunt acum mai accesibile ca-n trecut, nefiind atât de costisitoare. Le poţi urmări la televizor, pe calculator şi pe telefon. Le găseşti la tot pasul“. Dacă nu suntem atenţi, am putea reduce treptat timpul rezervat studiului personal, ajungând să nu mai studiem deloc (Ef. 5:15–17). Să ne întrebăm: Cât de des îmi fac timp să sap în Cuvântul lui Dumnezeu? Doar când am de pregătit o temă sau o cuvântare? În acest caz, ar fi bine să folosim mai eficient timpul dedicat închinării în familie sau studiului personal. Da, să căutăm înţelepciunea lui Iehova ca pe o comoară deoarece ea ne poate păzi pentru salvare! (Prov. 2:1–5)

SUNTEM ÎNCURAJAŢI SĂ PERSEVERĂM

14. Cum arată Scripturile că Iehova ne cunoaşte sentimentele?

¹⁴ David a trecut prin multe situaţii stresante (1 Sam. 30:3–6). Cuvintele sale inspirate dezvăluie că Iehova îi cunoştea sentimentele. (Citeşte Psalmul 34:18; 56:8.) Iehova cunoaşte şi sentimentele noastre. Când avem „inima frântă“ sau „spiritul zdrobit“, el se apropie de noi. Chiar şi numai acest gând ne mângâie, la fel ca pe David, care a spus: „Mă voi înveseli şi mă voi bucura datorită bunătăţii tale iubitoare, pentru că ai văzut necazul meu, ai ştiut despre strâmtorările sufletului meu“ (Ps. 31:7). Iehova nu doar că observă necazurile prin care trecem, ci ne oferă şi mângâiere şi încurajare. O modalitate prin care ne ajută să perseverăm sunt întrunirile creştine.

15. Ce învăţăm din exemplul lui Asaf?

¹⁵ Exemplul psalmistului Asaf evidenţiază unul dintre foloasele participării la întruniri. Pentru că s-a gândit mult la nedreptăţi, Asaf s-a descurajat, ajungând să se întrebe dacă mai avea rost să-i slujească lui Dumnezeu. El a mărturisit: „Inima mi s-a amărât şi în rinichi am simţit o durere ascuţită“. Asaf a fost pe punctul de a renunţa la serviciul sacru. Ce l-a ajutat să-şi redobândească echilibrul? „Am intrat în grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu“, a spus el. Acolo, în compania altor închinători ai lui Iehova, Asaf şi-a corectat modul de gândire. A înţeles că succesul oamenilor răi era de scurtă durată şi că Iehova avea să îndrepte lucrurile (Ps. 73:2, 13–22). La fel ni se poate întâmpla şi nouă. Nedreptăţile din lumea lui Satan ne provoacă uneori mult stres şi ne epuizează. Dar la întruniri, în compania fraţilor noştri, ne înviorăm şi primim puterea de a-i sluji lui Iehova cu bucurie.

16. Ce învăţăm de la Ana?

¹⁶ Să presupunem însă că din cauza unei situaţii din congregaţie îţi vine greu să participi la întruniri. Poate că a trebuit să renunţi la un privilegiu de serviciu şi te simţi stânjenit. Sau, probabil, ai avut o discuţie în contradictoriu cu un frate ori cu o soră. În acest caz, exemplul Anei îţi va fi de folos. (Citeşte 1 Samuel 1:4–8.) Ea era foarte afectată din cauza tensiunilor pe care le crea Penina, cealaltă soţie a lui Elcana. Atmosfera devenea şi mai apăsătoare în timpul călătoriilor anuale la Şilo, când familia mergea să-i aducă jertfe lui Iehova. Ana era atât de descurajată, încât „plângea şi nu mânca“. Cu toate acestea, ea nu a permis ca mâhnirea s-o împiedice să-i aducă închinare lui Iehova. Iar fidelitatea ei a fost răsplătită (1 Sam. 1:11, 20).

17, 18. a) Cum ne încurajează întrunirile? b) Ce simţim când medităm la grija lui Iehova?

¹⁷ Fără îndoială, avem toate motivele să imităm exemplul Anei. Şi noi trebuie să ne dovedim fideli participând cu regularitate la întruniri. Aici primim încurajarea de care avem atâta nevoie (Evr. 10:24, 25). Iubirea fraţilor noştri ne aduce multă mângâiere. Poate că o idee dintr-o cuvântare sau dintr-un comentariu ne merge la inimă. Ori poate că un frate cu care discutăm ne ascultă îngrijorările sau ne încurajează prin cuvintele sale (Prov. 15:23; 17:17). În plus, ne simţim revigoraţi când glasurile noastre se înalţă către Iehova în cânt. Iar când suntem abătuţi din cauza ‘unor gânduri tulburătoare’, avem şi mai mare nevoie de încurajarea pe care o primim la întruniri. Astfel, Iehova ‘ne alină sufletul’ şi ne ajută să perseverăm (Ps. 94:18, 19).

¹⁸ Gândul că Iehova se îngrijeşte cu iubire de noi ne dă un sentiment de siguranţă. Asemenea psalmistului Asaf, îi putem spune şi noi lui Dumnezeu: „M-ai apucat de mâna dreaptă. Tu mă vei conduce cu sfatul tău“ (Ps. 73:23, 24). Cât de recunoscători suntem că ‘Iehova ne păzeşte pentru salvare’!

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Şi tu ai fost atras de Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 30]

Suntem păziţi când aplicăm sfaturile divine

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Pentru a persevera, avem nevoie de încurajare