Două monede de mică valoare

O modalitate importantă prin care putem susţine lucrarea mondială de predicare este aceea de a face donaţii. Însă ce putem face dacă posibilităţile noastre materiale sunt limitate?

Odată, Isus a văzut cum o văduvă săracă a pus într-o cutie de la trezoreria templului două monede de mică valoare. Deoarece îl iubea pe Iehova, această văduvă a dat „din sărăcia ei, . . . tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască“ (Mar. 12:41–44). Faptul că Isus a remarcat gestul văduvei arată că donaţia ei a avut o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. În mod asemănător, creştinii din secolul I n-au considerat că responsabilitatea de a susţine din punct de vedere financiar lucrarea de predicare este un privilegiu pe care îl au doar creştinii bogaţi. Apostolul Pavel a menţionat exemplul macedonenilor, care, „cu toată sărăcia lor lucie, . . . au cerut chiar ei, cu multe implorări, privilegiul de a da cu bunăvoinţă“ (2 Cor. 8:1–4).

Aşadar, chiar dacă nu putem dona decât „doi bănuţi“, să nu uităm că mai multe donaţii mici formează o sumă mare. Faptul de a da din inimă îl va bucura pe generosul nostru Tată ceresc, deoarece „Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Cor. 9:7).