4:24

Dumnezeu este un Spirit: Termenul grecesc pneúma este folosit aici cu sensul de persoană, sau ființă, spirituală. (Vezi Glosarul, „Spirit”.) Scripturile arată că Dumnezeu, Isus aflat în glorie cerească și îngerii sunt spirite. (1Co 15:45; 2Co 3:17; Ev 1:14) Un spirit este o formă de viață foarte diferită de oameni și e invizibil ochilor umani. Ființele spirituale au un corp, „unul spiritual”, mult superior unui „corp fizic”. (1Co 15:44; Ioa 1:18) Unii dintre scriitorii Bibliei l-au descris pe Dumnezeu ca având față, ochi, urechi, mâini etc., dar aceste descrieri sunt doar figuri de stil menite să-i ajute pe oameni să înțeleagă cum este Dumnezeu. Scripturile arată clar că Dumnezeu are o personalitate, că este o persoană cu însușiri distincte. De asemenea, el se află într-un loc anume, în afara universului fizic. Din acest motiv, Cristos a putut spune: „Mă duc la Tatăl”. (Ioa 16:28) În Ev 9:24 este scris că Cristos a intrat „chiar în cer, ca să se prezinte . . . înaintea lui Dumnezeu în folosul nostru”.

să i se închine cu spirit: Așa cum se arată în articolul „Spirit” din Glosar, termenul grecesc pneúma poate avea mai multe sensuri, între care forța activă a lui Dumnezeu, sau spiritul sfânt, și forța care îi motivează pe oameni să acționeze, adică dispoziția minții lor. Termenul „spirit”, indiferent de sensul său, desemnează întotdeauna ceva invizibil ochiului uman. În Ioa 4:21, Isus a explicat că închinarea ce trebuia adusă Tatălui său nu urma să depindă de un loc fizic, precum muntele Garizim din Samaria sau templul din Ierusalim. Întrucât Dumnezeu nu este o ființă materială, care poate fi văzută sau atinsă, nu mai era nevoie să i se aducă închinare într-un templu fizic sau pe un munte propriu-zis. În alte versete din Biblie, Isus arată că închinarea unei persoane este acceptată de Dumnezeu doar dacă aceasta se lasă îndrumată de spiritul sfânt invizibil al lui Dumnezeu, numit și „ajutor”. (Ioa 14:16, 17; 16:13) Astfel, expresia „să i se închine cu spirit” se referă, din câte se pare, la închinarea adusă sub îndrumarea spiritului lui Dumnezeu; acest spirit ajută o persoană să-și armonizeze gândirea cu cea a lui Dumnezeu prin studierea și aplicarea Cuvântului său. Așadar, a te închina „cu spirit” presupune mult mai mult decât a fi sincer și a-i sluji lui Dumnezeu cu zel, sau entuziasm.

să i se închine . . . cu adevăr: Închinarea aprobată de Dumnezeu nu se bazează pe lucruri imaginare, pe mituri sau pe minciuni. Ea trebuie să fie în armonie cu faptele și cu „adevărul” dezvăluit de Dumnezeu în Cuvântul său cu privire la sine și la scopurile sale. (Ioa 17:17) Această închinare trebuie să corespundă „realităților care nu se văd”, dar care sunt revelate în Cuvântul lui Dumnezeu. (Ev 9:24; 11:1; vezi și nota de studiu de la să i se închine cu spirit, din acest verset)