După Matei
14 În timpul acela, Irod, conducătorul Galileei, a auzit vestea despre Isus+ 2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morți și de aceea poate el să facă aceste lucrări de putere*+”. 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl pusese în lanțuri și îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său+. 4 Căci Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție+”. 5 Dar Irod, deși voia să-l omoare, se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet+. 6 Însă, în timp ce se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod+, fiica Irodiadei a dansat cu acea ocazie înaintea oaspeților. Lui Irod i-a plăcut atât de mult+, 7 încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Atunci, la îndemnul mamei sale, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul+”. 9 Lucrul acesta l-a mâhnit pe rege, dar, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*, a poruncit să-i fie dat capul lui Ioan. 10 Și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea i l-a dus mamei sale. 12 Mai târziu, discipolii lui au venit, i-au luat corpul și l-au înmormântat; apoi s-au dus să-l anunțe pe Isus. 13 Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur, dar mulțimile au aflat și au venit după el pe jos din orașe+.
14 Când a coborât din barcă, a văzut o mare mulțime. I s-a făcut milă de ei+ și i-a vindecat pe bolnavi+. 15 Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu. Dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare+”. 16 Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce”. 17 Ei i-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18 El a zis: „Aduceți-i aici la mine”. 19 Și a spus mulțimilor să se întindă pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-și privirea spre cer, a spus o rugăciune+; după aceea a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. 20 Astfel, toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: 12 coșuri pline+. 21 Cei care au mâncat au fost aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii+. 22 Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe malul opus, în timp ce el avea să dea drumul mulțimilor+.
23 După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage+. Când s-a înserat, era singur acolo. 24 Barca era deja la multe sute de metri de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. 25 Dar, în timpul celei de-a patra străji a nopții, el a venit la ei umblând pe mare. 26 Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă*!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. 27 Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți+!”. 28 Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. 29 El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. 30 Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. 31 Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii+?”. 32 După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. 33 Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu+!”. 34 Și, după ce au traversat marea, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret+.
35 Recunoscându-l, oamenii din locul acela au răspândit vestea în tot ținutul dimprejur și i-au adus la el pe toți cei care erau bolnavi. 36 Și îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veșmântului+. Toți cei care îi atingeau se vindecau complet.