Purtători de lumină — cu ce scop?

„Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor.“ — FAPTELE 13:47.

 1. Cum a fost apostolul Pavel influenţat de porunca la care se face referire în Faptele 13:47?

„CĂCI aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului»“, a spus apostolul Pavel (Faptele 13:47). El nu numai că a spus acest lucru, dar a şi recunoscut importanţa lui. După ce a devenit creştin, Pavel şi-a dedicat viaţa îndeplinirii acestei porunci (Faptele 26:14–20). Ne-a fost dată această poruncă şi nouă? Dacă da, de ce este ea importantă în timpul nostru?

Cînd „perspectivele luminoase şi speranţa oamenilor s-au stins“

 2. a) Cînd lumea a intrat în timpul sfîrşitului, ce eveniment s-a petrecut care a afectat profund climatul ei spiritual şi moral? b) Cum a reacţionat un politician britanic la ceea ce a văzut el întîmplîndu-se în august 1914?

² Înainte de a se fi născut majoritatea oamenilor care trăiesc azi, această lume a intrat în timpul sfîrşitului. Au avut loc într-o succesiune rapidă evenimente importante. Satan Diavolul, principalul promotor al întunericului spiritual şi moral, a fost azvîrlit jos, spre pămînt (Efeseni 6:12; Apocalipsa 12:7–12). Omenirea intrase deja în primul ei război mondial. Pe la începutul lunii august 1914, cînd războiul devenise o certitudine, Sir Edward Grey, ministrul britanic al afacerilor externe, stătea la fereastra biroului său din Londra şi spunea: „Perspectivele luminoase şi speranţa oamenilor s-au stins în toată Europa; nu le vom mai vedea lucind din nou în timpul vieţii noastre“.

 3. Au avut conducătorii lumii succes în încercările lor de a însenina perspectivele omenirii?

³ În efortul de a face să se reaprindă această lumină a speranţei, în 1920 a fost înfiinţată Liga Naţiunilor. Dar lumina ei abia pîlpîia. La sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, conducătorii lumii au încercat din nou, de data aceasta cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Dar, din nou, lumina nu a strălucit puternic. Avînd însă în vedere evenimentele mai recente, conducătorii lumii discută despre „o nouă ordine mondială“. Dar nu se poate spune că vreo „lume nouă“ concepută de ei a adus adevărata pace şi securitate. Dimpotrivă, conflictele armate, războaiele etnice, fenomenul infracţional, şomajul, sărăcia, poluarea mediului şi bolile continuă să strice bucuria de a trăi a oamenilor.

 4, 5. a) Cînd şi cum s-a lăsat întunericul peste familia umană? b) Ce este necesar pentru a se aduce alinare?

⁴ În realitate, speranţa omenirii s-a stins cu mult timp înainte de 1914. Aceasta s-a petrecut cu circa 6 000 de ani în urmă, în Eden, cînd primii noştri părinţi umani au preferat să ia hotărîri singuri, fără să ţină seama de voinţa exprimată a lui Dumnezeu. Experienţele dureroase ale rasei umane de atunci încoace sînt doar episoade petrecute sub ceea ce Biblia numeşte „autoritatea întunericului“ (Coloseni 1:13, NW). Sub influenţa lui Satan Diavolul, primul om, Adam, a aruncat lumea în păcat; iar de la Adam încoace, păcatul şi moartea s-au răspîndit în toată omenirea (Geneza 3:1–6; Romani 5:12). Astfel, omenirea a pierdut aprobarea lui Iehova, Sursa luminii şi a vieţii. — Psalmul 36:9.

⁵ Singurul mod în care lumina speranţei putea fi din nou aprinsă ca să strălucească pentru toţi oamenii era ca ei să obţină aprobarea lui Iehova Dumnezeu, Creatorul omenirii. Atunci „vălul care acoperă toate popoarele“, condamnarea din cauza păcatului, putea fi ridicat. Dar cum se putea face lucrul acesta? — Isaia 25:7.

Cel dat ‘ca să fie Lumina popoarelor’

 6. Ce perspective grandioase a făcut Iehova posibile pentru noi prin intermediul lui Isus Cristos?

⁶ Chiar înainte ca Adam şi Eva să fie expulzaţi din Paradis, Iehova a profeţit o ‘sămînţă’ care urma să fie eliberatorul celor ce iubesc dreptatea (Geneza 3:15). După naşterea umană a acelei Seminţe promise, Iehova a făcut ca bătrînul Simeon să identifice la templul din Ierusalim această sămînţă ca fiind „o lumină pentru îndepărtarea vălului de la naţiuni“ (Luca 2:29–32, NW). Prin credinţa în jertfa vieţii umane perfecte a lui Isus, oamenii puteau fi eliberaţi de condamnarea rezultată din păcatul moştenit (Ioan 3:36). În armonie cu voinţa lui Iehova, ei puteau de acum să aştepte cu bucurie viaţa eternă în perfecţiune ca membri ai Regatului ceresc sau ca supuşi ai lui pe un pămînt paradiziac. Ce măsură minunată este aceasta!

 7. De ce ne umplu de speranţă atît promisiunile din Isaia 42:1–4, cît şi realizarea lor din secolul întîi?

⁷ Isus Cristos este el însuşi garanţia realizării acestor perspective grandioase. În legătură cu vindecarea oamenilor suferinzi de către Isus, apostolul Matei i-a aplicat lui ce scrie în Isaia 42:1–4. Un fragment din acest verset spune: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu! Am pus Duhul Meu peste El; [dreptate pentru naţiuni, iată ce va aduce el, NW]“. Şi oare nu de aceasta au nevoie oamenii tuturor naţiunilor? Profeţia spune în continuare: „El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe stradă. Trestia frîntă n-o va zdrobi şi mucul care mai fumegă încă, nu-l va stinge“. În armonie cu aceste cuvinte, Isus nu a tratat cu asprime nişte oameni care erau deja în suferinţă. El le-a arătat milă, i-a învăţat despre scopurile lui Iehova şi i-a vindecat. — Matei 12:15–21.

 8. În ce sens l-a dat Iehova pe Isus ca „legămînt al poporului“ şi ‘ca Lumină a popoarelor’?

⁸ Cel care a făcut această profeţie se adresează Slujitorului său, Isus, şi spune: „Eu DOMNUL (Iehova, Sânta Scriptură, 1911), Te-am chemat în dreptate şi Te voi lua de mînă, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina popoarelor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din închisoare pe cei care locuiesc în întuneric“ (Isaia 42:6, 7). Da, Iehova l-a dat pe Isus Cristos ca legămînt, ca garanţie a unei promisiuni solemne. Cît de încurajator este lucrul acesta! Isus a dovedit un interes autentic pentru omenire atunci cînd a fost pe pămînt; el şi-a dat chiar viaţa pentru omenire. El este cel căruia Iehova i-a încredinţat guvernarea peste toate naţiunile. Nu este de mirare că Iehova s-a referit la el numindu-l lumina popoarelor. Isus însuşi a spus: „Eu sînt lumina lumii“. — Ioan 8:12.

 9. De ce Isus nu s-a dedicat îmbunătăţirii sistemului de lucruri existent în timpul său?

⁹ Cu ce scop a slujit Isus ca lumină a lumii? Cu certitudine, nu cu vreun scop laic sau materialist. El a refuzat să încerce îmbunătăţirea sistemului politic existent atunci şi nu a vrut să accepte regalitatea nici de la Satan, stăpînitorul lumii, nici de la popor (Luca 4:5–8; Ioan 6:15; 14:30). Isus a manifestat multă compasiune pentru cei care sufereau şi le-a adus alinare într-un mod în care alţii nu o puteau face. Dar el ştia că o alinare definitivă nu putea fi realizată în cadrul unei societăţi umane care era sub condamnarea divină din cauza păcatului moştenit şi care era manevrată de forţe spirituale rele nevăzute. Avînd perspicacitate divină, Isus şi-a axat întreaga viaţă pe înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. — Evrei 10:7.

10. În ce mod şi cu ce scop a slujit Isus ca lumină a lumii?

¹⁰ Aşadar, în ce mod şi cu ce scop a slujit Isus ca lumină a lumii? El s-a dedicat predicării veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu (Luca 4:43; Ioan 18:37). De asemenea, depunînd mărturie despre adevărul privitor la scopul lui Iehova, Isus a glorificat numele Tatălui său ceresc (Ioan 17:4, 6). În plus, ca lumină a lumii, Isus a demascat falsităţile religioase şi, astfel, le-a adus libertate spirituală celor ţinuţi în sclavie religioasă. El l-a demascat pe Satan, manipulatorul nevăzut al celor care se lasă folosiţi de el. De asemenea, Isus a identificat în mod clar lucrările care aparţin întunericului (Matei 15:3–9; Ioan 3:19–21; 8:44). El a dovedit în mod remarcabil că este lumina lumii dîndu-şi viaţa sa umană perfectă ca răscumpărare şi oferindu-le, astfel, celor care exercită credinţă în această măsură posibilitatea de a se bucura de iertarea păcatelor, de o relaţie aprobată cu Dumnezeu şi de perspectiva vieţii eterne ca membri ai familiei universale a lui Iehova (Matei 20:28; Ioan 3:16). Şi, în sfîrşit, prin manifestarea unei devoţiuni sfinte perfecte pe parcursul vieţii sale, Isus a susţinut suveranitatea lui Iehova şi a dovedit că Satan este mincinos, făcînd, astfel, posibile foloase eterne pentru cei ce iubesc dreptatea. Dar avea să fie Isus singurul purtător de lumină?

„Voi sînteţi lumina lumii“

11. Pentru a fi purtători de lumină, ce trebuiau să facă discipolii lui Isus?

¹¹ În Matei 5:14, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sînteţi lumina lumii“. Ei urmau să calce pe urmele lui. Atît prin modul lor de viaţă, cît şi prin predicarea lor ei urmau să-i îndrepte pe alţii spre Iehova, Sursa adevăratei lumini spirituale. Imitîndu-l pe Isus, ei trebuiau să facă cunoscut numele lui Iehova şi să susţină suveranitatea Sa. Ei trebuiau să proclame Regatul lui Dumnezeu ca fiind singura speranţă a omenirii, aşa cum făcuse Isus. Ei aveau, de asemenea, să demaşte falsităţile religioase, lucrările care aparţin întunericului, precum şi pe cel rău care se află în spatele acestor lucruri. Continuatorii lui Cristos trebuiau să le vorbească oamenilor de pretutindeni despre măsura plină de iubire a lui Iehova în vederea salvării, prin intermediul lui Isus Cristos. Cu cît zel au îndeplinit primii creştini această însărcinare, începînd mai întîi în Ierusalim şi Iudeea, iar apoi deplasîndu-se în Samaria, aşa cum poruncise Isus! — Faptele 1:8.

12. a) Pînă unde trebuia să se extindă lumina spirituală? b) Privitor la Isaia 42:6, ce a putut Pavel să înţeleagă cu ajutorul spiritului lui Iehova, şi cum ar trebui să ne influenţeze viaţa această profeţie?

¹² Predicarea veştii bune nu trebuia însă să rămînă limitată la acest teritoriu. Isus şi-a instruit continuatorii să ‘facă ucenici din toate popoarele’ (Matei 28:19). În momentul convertirii lui Saul din Tars, Domnul a indicat în mod expres că Saul (care a devenit apostolul Pavel) trebuia să le predice nu numai evreilor, ci şi păgînilor (Faptele 9:15). Cu ajutorul spiritului sfînt, Pavel a ajuns să aprecieze ce implica aceasta. Astfel, el a înţeles că profeţia din Isaia 42:6, care s-a împlinit în mod direct cu privire la Isus Cristos, este, totodată, o poruncă adresată, implicit, tuturor celor care exercită credinţă în Cristos. Astfel, cînd a citat din Isaia în Faptele 13:47, Pavel a spus: „Aşa ne-a poruncit Domnul (Iehova, NW): «Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului»“. Dar ce se poate spune despre tine? Ai luat în serios obligaţia de a fi purtător de lumină? Asemenea lui Isus şi Pavel, îţi axezi viaţa pe înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu?

Lumină şi adevăr de la Dumnezeu care să ne conducă

13. În armonie cu Psalmul 43:3, care este rugăciunea noastră sinceră, şi de ce anume ne fereşte ea?

¹³ Dacă ar fi să încercăm prin propriile noastre mijloace ‘să facem să se reaprindă lumina speranţei’, pentru a însenina viitorul omenirii, ar însemna că nu am înţeles efectiv rostul Cuvîntului inspirat al lui Dumnezeu. Totuşi, indiferent de ce face în general lumea, creştinii veritabili se bizuie pe Iehova ca fiind adevărata Sursă de lumină. Rugăciunea lor este la fel ca aceea consemnată în Psalmul 43:3, unde se spune: „Trimite lumina şi adevărul Tău, ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfînt şi la locaşurile Tale (în magnificul tău tabernacol, NW)!“

14, 15. a) În ce mod îşi trimite Iehova acum lumina şi adevărul? b) Cum putem demonstra că lumina şi adevărul lui Dumnezeu ne conduc într-adevăr?

¹⁴ Iehova continuă să răspundă la această rugăciune a slujitorilor săi loiali. El trimite lumina prin faptul că îşi declară scopul, că le permite slujitorilor săi să-l înţeleagă şi că apoi aduce la îndeplinire ce a declarat. Cînd ne rugăm lui Dumnezeu, acest fapt nu este o simplă formalitate efectuată numai ca să dăm impresia de sfinţenie. Dorinţa noastră fierbinte este ca lumina care vine de la Iehova să ne conducă, aşa cum spune psalmul. Noi acceptăm responsabilitatea care decurge din primirea luminii furnizate de Dumnezeu. La fel ca apostolul Pavel, noi sesizăm că împlinirea Cuvîntului lui Iehova presupune, implicit, o poruncă pentru toţi cei care exercită credinţă în acest Cuvînt. Noi ne considerăm ca nişte datornici faţă de ceilalţi oameni pînă cînd le vom fi anunţat vestea bună pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o în acest scop. — Romani 1:14, 15.

¹⁵ Lumina şi adevărul pe care Iehova le-a trimis în timpul nostru fac limpede faptul că Isus Cristos domneşte efectiv de pe tronul său ceresc (Psalmul 2:6–8; Apocalipsa 11:15). Isus a profeţit că în timpul prezenţei sale ca rege, această veste bună a Regatului va fi predicată ca mărturie pe tot pămîntul locuit (Matei 24:3, 14). Această lucrare se efectuează acum în mod intens, pe întregul glob. Dacă facem din această lucrare cel mai important lucru din viaţa noastră, atunci lumina şi adevărul lui Dumnezeu ne conduc într-adevăr, aşa cum a spus psalmistul.

Însăşi gloria lui Iehova a început să strălucească

16, 17. Cum a făcut Iehova ca gloria sa să strălucească în 1914 peste organizaţia sa comparabilă cu o femeie, şi ce poruncă i-a dat el acesteia?

¹⁶ Scripturile descriu într-un limbaj impresionant maniera în care este răspîndită lumina divină la oamenii de pretutindeni. Textul din Isaia 60:1–3, care este adresat „femeii“ lui Iehova, sau organizaţiei sale cereşti alcătuite din slujitori loiali, spune: „Scoală-te, [o, femeie, NW], străluceşte! Căci lumina ta vine şi slava DOMNULUI răsare peste tine. Căci iată, întunericul va acoperi pămîntul şi negură mare popoarele; dar DOMNUL va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine. Şi neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale“.

¹⁷ Gloria lui Iehova a strălucit peste organizaţia sa cerească, comparabilă cu o femeie, în anul 1914, cînd, după o lungă perioadă de aşteptare, ea a dat naştere Regatului Mesianic, al cărui Rege este Isus Cristos (Apocalipsa 12:1–5). Glorioasa lumină a lui Iehova străluceşte peste acest guvern, aprobîndu-l ca guvern legitim pentru tot pămîntul.

18. a) De ce întunericul acoperă pămîntul, aşa cum a fost profeţit în Isaia 60:2? b) Cum pot persoanele individuale să fie eliberate din întunericul pămîntului?

¹⁸ În contrast cu aceasta, întunericul acoperă pămîntul şi o negură mare popoarele. De ce? Deoarece naţiunile resping guvernarea Fiului iubit al lui Dumnezeu în favoarea guvernării umane. Ele cred că, înlăturînd o formă de guvernare şi adoptînd alta, îşi vor rezolva problemele. Dar lucrul acesta nu aduce alinarea sperată. Ele nu văd cine este în culise şi manevrează din domeniul spiritual naţiunile (2 Corinteni 4:4). Ele resping Sursa adevăratei lumini, şi de aceea sînt în întuneric (Efeseni 6:12). Dar indiferent de ce fac naţiunile, persoane individuale pot fi eliberate din acest întuneric. În ce mod? Punîndu-şi toată încrederea în Regatul lui Dumnezeu şi supunîndu-se acestuia.

19, 20. a) De ce şi cum a strălucit gloria lui Iehova peste continuatorii unşi ai lui Isus? b) Din ce motiv i-a făcut Iehova pe slujitorii săi unşi purtători de lumină? c) Conform profeţiei, cum au fost atraşi la lumina dată de Dumnezeu ‘împăraţii’ şi ‘neamurile’?

¹⁹ Creştinătatea nu şi-a pus încrederea în Regatul lui Dumnezeu şi nu s-a supus acestuia. Dar continuatorii unşi de spirit ai lui Isus Cristos au făcut-o. Drept rezultat, lumina aprobării divine de la Iehova a început să strălucească peste aceşti reprezentanţi vizibili ai femeii sale cereşti, iar gloria sa este evidentă peste ei (Isaia 60:19–21). Ei se bucură de lumina spirituală, pe care nu o poate stinge nici o schimbare de pe scena politică sau economică a lumii. Ei au fost eliberaţi de Iehova din Babilonul cel Mare (Apocalipsa 18:4). Ei se bucură de zîmbetul său aprobator deoarece au acceptat disciplinarea din partea sa şi au susţinut cu loialitate suveranitatea sa. Ei au perspective strălucite de viitor şi se bucură în speranţa care le-a fost pusă în faţă.

²⁰ Dar cu ce scop i-a tratat Iehova în felul acesta? Aşa cum a spus el însuşi în Isaia 60:21, el a făcut aceasta ca să ‘fie slăvit’, ca numele său să fie onorat şi ca alţii să fie atraşi la el, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat — şi aceasta cu un folos permanent pentru ei. În armonie cu aceasta, în 1931 aceşti închinători ai adevăratului Dumnezeu au adoptat numele de Martori ai lui Iehova. Ca urmare a lucrării lor de mărturie, au fost oare atraşi „împăraţi“ la lumina reflectată de ei, aşa cum a profeţit Isaia? Da! Nu conducătorii politici ai pămîntului, ci o rămăşiţă din numărul celor care sînt destinaţi să guverneze ca regi împreună cu Cristos în Regatul său ceresc (Apocalipsa 1:5, 6; 21:24). Dar ‘neamurile’? Au fost ele atrase de această lumină? Categoric, da! Nici o naţiune politică, luată individual, nu a fost atrasă, dar o mare mulţime de oameni din toate naţiunile au luat poziţie de partea Regatului lui Dumnezeu şi aşteaptă cu nerăbdare eliberarea pentru a intra în lumea nouă a lui Dumnezeu. Ea va fi cu adevărat o lume nouă în care va domni dreptatea. — 2 Petru 3:13; Apocalipsa 7:9, 10.

21. Cum putem arăta că nu am ratat scopul bunătăţii nemeritate a lui Iehova care ne-a permis să înţelegem voinţa sa?

²¹ Eşti şi tu membru al acestei mulţimi crescînde de purtători de lumină? Iehova ne-a permis să înţelegem voinţa sa, ca să putem fi, la fel ca Isus, purtători de lumină. Demonstrînd zel în lucrarea pe care Iehova a încredinţat-o slujitorilor săi din timpul nostru, fie ca toţi să arătăm că nu am ratat scopul bunătăţii nemeritate pe care Dumnezeu ne-a acordat-o (2 Corinteni 6:1, 2). Nu există lucrare mai importantă în timpul nostru. Şi nu poate exista un privilegiu mai mare pentru noi decît acela de a-l glorifica pe Iehova, reflectînd spre alţii glorioasa lumină care vine de la el.

Ce veţi răspunde?

◻ Care sînt cauzele fundamentale ale problemelor dureroase ale omenirii?

◻ În ce fel sînt atît Isus, cît şi continuatorii săi „lumina lumii“?

◻ Cum ne conduc lumina şi adevărul lui Iehova?

◻ Cum a făcut Iehova ca gloria sa să strălucească peste organizaţia sa?

◻ Cu ce scop i-a făcut Iehova pe membrii poporului său purtători de lumină?

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Un eveniment din Eden ne ajută să înţelegem problemele dureroase ale omenirii de azi

[Provenienţa fotografiilor]

Tom Haley/Sipa

Paringaux/Sipa