Să cultivăm o teamă sfântă!

„Teme-te de DOMNUL şi abate-te de la rău.“ — PROVERBELE 3:7.

 1. Pentru cine a fost scrisă cartea Proverbelor?

CARTEA biblică a Proverbelor conţine o mulţime de sfaturi spirituale. Iniţial, Iehova a furnizat acest manual pentru a-şi instrui naţiunea tipică Israel. Azi, această carte furnizează cuvinte înţelepte pentru naţiunea sa creştină sfântă, ‘peste care au venit sfîrşiturile veacurilor’. — 1 Corinteni 10:11; Proverbele 1:1–5; 1 Petru 2:9.

 2. De ce avertismentul din Proverbele 3:7 este foarte oportun azi?

² Dacă deschidem Biblia la Proverbele 3:7, citim următoarele: „Nu te socoti singur înţelept; teme-te de DOMNUL şi abate-te de la rău“. Încă de pe timpul primilor noştri părinţi, când Şarpele a înşelat-o pe Eva promiţându-i că ea şi Adam ‘vor cunoaşte binele şi răul’, simpla înţelepciune omenească nu a reuşit să satisfacă nevoile omenirii (Geneza 3:4, 5; 1 Corinteni 3:19, 20). Nicicând nu a ieşit lucrul acesta mai mult în evidenţă ca în secolul al XX-lea — în aceste ‘zile din urmă’, când omenirea, culegând roadele gândirii evoluţioniste, ateiste, este sfâşiată de rasism, de violenţă şi de orice fel de imoralitate (2 Timotei 3:1–5, 13; 2 Petru 3:3, 4). Este o ‘nouă dezordine mondială’ pe care nici Naţiunile Unite, nici religiile fărâmiţate ale lumii nu o pot reglementa.

 3. Ce evenimente au fost profeţite pentru timpul nostru?

³ Cuvântul profetic al lui Dumnezeu ne informează că forţele demonice au ieşit la „împăraţii [regii, NW] întregii lumi locuite, ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic . . . în locul care în evreieşte se numeşte Armaghedon“ (Apocalipsa 16:14, 16). În curând, groaza de la Iehova îi va cuprinde pe aceşti regi, sau conducători. Ea va fi asemenea fricii care i-a cuprins pe canaaniţi când Iosua  şi israeliţii au venit să execute judecata asupra lor (Iosua 2:9–11). Dar azi, cel pe care Iosua  l-a prefigurat, Isus Cristos — „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor“ —, va fi acela care ‘va lovi neamurile şi le va păstori cu un toiag de fier’, aceasta fiind o expresie a „mîniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic“. — Apocalipsa 19:15, 16.

 4, 5. Cine va găsi salvare, şi de ce?

⁴ Cine va găsi salvare în timpul acela? Cei eliberaţi nu vor fi cei paralizaţi de frică, ci toţi cei care au cultivat o teamă de Iehova plină de veneraţie. În loc să fie înţelepţi în propriii lor ochi, aceste persoane ‘se abat de la rău’. Cu umilinţă, ele îşi hrănesc mintea cu ce este bun, astfel încât răul este alungat din gândurile lor. Ele nutresc un respect sănătos faţă de Suveranul Domn Iehova, „Cel care judecă tot pămîntul“ şi care este pe cale de a-i executa pe toţi cei ce persistă în răutate, aşa cum i-a distrus pe depravaţii sodomiţi (Geneza 18:25). Într-adevăr, pentru poporul lui Dumnezeu, „frica de DOMNUL este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii“. — Proverbele 14:27.

⁵ În această zi a judecăţii divine, toţi cei care se dedică totalmente lui Iehova cu teama de a nu-i displăcea vreodată vor ajunge să-şi dea seama de adevărul declarat în mod figurativ în Proverbele 3:8: ‘[Teama de Iehova] să aducă sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale’.

Să-l onorăm pe Iehova!

 6. Ce anume trebuie să ne dea motive pentru a respecta textul din Proverbele 3:9?

⁶ Faptul că avem o teamă de Iehova plină de recunoştinţă şi că îl iubim fierbinte trebuie să ne dea motive să respectăm textul din Proverbele 3:9: „Cinsteşte pe DOMNUL cu averile tale [lucrurile tale de valoare, NW] şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău“. Noi nu suntem obligaţi să-l onorăm pe Iehova cu ofrandele noastre. Ele trebuie să fie benevole, după cum se arată de circa 12 ori, de la Exodul 35:29 până la Deuteronomul 23:23, cu privire la jertfele din Israelul antic. Cele dintâi roade pentru Iehova trebuie să fie cele mai bune daruri pe care le putem oferi ca recunoştinţă faţă de binele şi bunătatea iubitoare pe care le avem de la el (Psalmul 23:6). Ele trebuie să reflecte hotărârea noastră de a ‘continua să căutăm mai întâi regatul şi dreptatea sa’ (Matei 6:33, NW). Şi ce va rezulta din faptul că îl onorăm pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare? „Atunci grînarele [magaziile tale de provizii, NW] îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must“. — Proverbele 3:10.

 7. Care sunt cele dintâi roade pe care trebuie să i le oferim lui Iehova, şi care va fi rezultatul?

⁷ Iehova ne binecuvântează în primul rând pe plan spiritual (Maleahi 3:10). Deci primele roade pe care i le oferim noi trebuie să fie în primul rând cele spirituale. Trebuie să ne folosim timpul, energia şi forţa vitală pentru a înfăptui voinţa sa. La rândul lui, acest lucru ne va hrăni tot aşa cum o astfel de activitate a devenit ‘hrană’ întăritoare pentru Isus (Ioan 4:34, NW). Magaziile noastre de provizii spirituale vor fi pline, iar bucuria noastră, simbolizată de vinul nou, va da pe dinafară. În plus, în timp ce ne rugăm pentru o cantitate suficientă de hrană pentru fiecare zi, putem contribui din bunurile noastre, în mod consecvent şi generos, la sprijinirea lucrării Regatului pe plan mondial (Matei 6:11). Toate lucrurile pe care le posedăm, inclusiv bunurile materiale, le-am primit de la iubitorul nostru Tată ceresc. El va mai revărsa binecuvântări în măsura în care vom folosi aceste lucruri de valoare spre lauda sa. — Proverbele 11:4; 1 Corinteni 4:7.

Mustrări din iubire

 8, 9. Cum trebuie să considerăm mustrarea şi disciplinarea?

⁸ În versetele 11 şi 12 din Proverbele, capitolul 3, se vorbeşte despre relaţiile fericite tată-fiu care există în familiile pioase, precum şi cele dintre Iehova şi iubiţii săi copii spirituali de pe pământ. Iată ce citim aici: „Fiul meu, nu dispreţui disciplina din partea DOMNULUI şi să nu-ţi fie neplăcută mustrarea Lui. Căci DOMNUL mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul în care-şi găseşte plăcerea“. Oamenii lumii detestă mustrarea, dar membrii poporului lui Iehova trebuie s-o primească cu plăcere. Apostolul Pavel a citat următoarele cuvinte din Proverbele: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. Căci Domnul disciplinează pe cine-l iubeşte . . . Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii“. — Evrei 12:5, 6, 11.

⁹ Da, mustrarea şi disciplinarea sunt o parte necesară a instruirii pe care fiecare dintre noi o primeşte fie de la părinţi, fie prin intermediul congregaţiei creştine, fie prin meditare la Scripturi în timp ce studiem personal. Faptul de a ne supune disciplinării este pentru noi o chestiune de viaţă şi de moarte, aşa cum se afirmă şi în Proverbele 4:1, 13: „Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi; ţine învăţătura, n-o lăsa din mînă; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta“.

Cea mai mare fericire

10, 11. Ce idei se desprind din încântătoarele cuvinte din Proverbele 3:13–18?

¹⁰ Ce frumoase exprimări urmează acum, ele fiind, într-adevăr, ‘cuvintele încântătoare şi corecte ale adevărului’ (Eclesiastul 12:10, NW)! Aceste cuvinte inspirate ale lui Solomon descriu adevărata fericire. Ele sunt cuvinte care trebuie să ni le întipărim în inimă. Iată ce citim:

¹¹ „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere. Căci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului şi venitul ei este mai de preţ decît aurul; ea este mai de preţ decît mărgăritarele şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sînt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sînt paşnice. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sînt fericiţi“. — Proverbele 3:13–18.

12. Ce foloase trebuie să ne aducă înţelepciunea şi discernământul?

¹² Înţelepciunea! Cât de des este menţionată ea în cartea Proverbelor — de 46 de ori! „Începutul înţelepciunii este frica de DOMNUL.“ Aceasta este înţelepciunea practică, pioasă, bazată pe cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu care îi dă posibilitate poporului său să ţină drumul drept prin furtunile periculoase de care este bântuită lumea lui Satan (Proverbele 9:10). Discernământul — cuvânt menţionat de 19 ori în cartea Proverbelor — este slujitorul indispensabil al înţelepciunii care ne ajută să luptăm împotriva planurilor lui Satan. Ca să-şi ducă la îndeplinire uneltirile, marele Adversar se bazează pe o experienţă de milenii. Dar noi avem ceva mult mai preţios decât experienţa ca învăţător: discernământul divin, capacitatea de a deosebi binele de rău şi de a alege calea corectă pe care să mergem. Tocmai aceasta ne învaţă Iehova prin Cuvântul său. — Proverbele 2:10–13; Efeseni 6:11.

13. Ce anume ne poate ocroti în timpul perioadelor de dificultăţi economice, şi cum?

¹³ Haosul economic din lumea de azi prevesteşte împlinirea profeţiei din Ezechiel 7:19: „Îşi vor arunca argintul pe străzi şi aurul lor le va fi ca o necurăţie. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape, în ziua mîniei DOMNULUI“. Toate bogăţiile materiale de pe pământ nu se pot nici măcar compara cu puterea salvatoare a înţelepciunii şi a discernământului. Înţeleptul rege Solomon a declarat cu o altă ocazie: „Ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“ (Eclesiastul 7:12). Fericiţi sunt, într-adevăr, toţi cei care, azi, umblă în căile plăcute lui Iehova şi aleg cu înţelepciune „lungimea zilelor“ — viaţa veşnică —, darul lui Dumnezeu pentru oricine exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. — Proverbele 3:16, NW; Ioan 3:16; 17:3.

Să cultivăm adevărata înţelepciune!

14. În ce privinţe a manifestat Iehova înţelepciune exemplară?

¹⁴ Este potrivit ca noi, oamenii, care am fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu, să ne străduim să cultivăm înţelepciune şi discernământ, calităţi pe care Iehova însuşi le-a manifestat când a adus în existenţă minunatele sale lucrări de creaţie. „Prin înţelepciune a întemeiat DOMNUL pămîntul şi prin pricepere [discernământ, NW] a întărit El cerurile“ (Proverbele 3:19, 20). El a făcut creaturile vii nu printr-un proces evolutiv inexplicabil, mistic, ci prin acte de creaţie directe, fiecare creatură fiind făurită ‘după specia ei’ şi pentru un scop înţelept (Geneza 1:25). Când, în cele din urmă, a fost adus în existenţă omul, cu inteligenţă şi cu capacităţi mult superioare celor care erau proprii animalelor, aplauzele fiilor îngereşti ai lui Dumnezeu trebuie să fi răsunat de-a lungul şi de-a latul cerurilor (compară cu Iov 38:1, 4, 7). Prevederea plină de discernământ a lui Iehova, înţelepciunea şi iubirea lui se văd cu claritate în tot ce a realizat el pe pământ. — Psalmul 104:24.

15. a) De ce nu este suficient doar să cultivăm înţelepciune? b) Ce încredere trebuie să ne dea textul din Proverbele 3:25, 26?

¹⁵ Nu trebuie doar să cultivăm înţelepciunea şi discernământul, două dintre calităţile lui Iehova, ci şi să ţinem ferm la ele, fără să slăbim vreodată ritmul în ce priveşte studierea Cuvântului său. Iată ce ne sfătuieşte el: „Fiul meu, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează sfatul sănătos [înţelepciunea practică, NW] şi chibzuinţa. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gîtului tău“ (Proverbele 3:21, 22). Astfel, ne putem bucura de siguranţă şi de linişte sufletească chiar şi în timp ce ziua ‘nimicirii neaşteptate’, care se va dezlănţui asupra lumii lui Satan, se apropie ca un hoţ (1 Tesaloniceni 5:2, 3). În timpul necazului celui mare nu va trebui ‘să te temi nici de spaima neaşteptată, nici de ruina din partea celor răi; căci DOMNUL va fi încrederea ta şi El îţi va păzi piciorul să nu fie prins’. — Proverbele 3:23–26.

Iubire pentru înfăptuirea binelui

16. Pe lângă zelul în minister, ce acţiune se pretinde din partea creştinilor?

¹⁶ Acum este timpul pentru a manifesta zel în predicarea acestei veşti bune a Regatului ca mărturie tuturor naţiunilor. Dar această lucrare de mărturie trebuie susţinută de o altă activitate creştină, aşa cum se arată în Proverbele 3:27, 28: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd este în puterea mîinii tale s-o faci. Nu zice aproapelui tău: «Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mîine!», cînd ai de unde să dai“ (compară cu Iacov 2:14–17). Întrucât o mare parte din omenire se zbate în sărăcie şi foamete, s-au făcut apeluri urgente la noi pentru a-i ajuta pe semenii noştri, îndeosebi pe fraţii noştri spirituali. Cum au răspuns Martorii lui Iehova?

17–19. a) Ce nevoie urgentă a fost satisfăcută în 1993, şi ce reacţie a trezit ea? b) Ce anume demonstrează că fraţii noştri din zonele de conflict sunt „mai mult decît biruitori“?

¹⁷ Să analizăm un exemplu: Anul trecut s-a primit un apel urgent din fosta Iugoslavie. Fraţii din ţările vecine au răspuns într-un mod minunat. În timpul lunilor geroase din iarna trecută a fost posibilă pătrunderea câtorva convoaie cu ajutoare în zona de conflict, convoaie care transportau publicaţii curente, îmbrăcăminte călduroasă, alimente şi medicamente pentru Martorii aflaţi la strâmtoare. La un moment dat, fraţii au solicitat permis pentru a introduce în ţară 15 tone de ajutoare, dar când au primit permisul acesta era valabil pentru 30 de tone! Martorii lui Iehova din Austria au trimis repede încă trei camioane. În total au ajuns la locul de destinaţie 25 de tone. Cât de încântaţi au fost fraţii noştri să primească aceste ajutoare generoase de natură spirituală şi materială!

¹⁸ Cum au reacţionat cei care le-au primit? Iată ce ne-a scris la începutul acestui an un bătrân: „Fraţii şi surorile din Sarajevo sunt bine, sănătoşi, dar lucrul cel mai important este faptul că suntem încă tari spiritualiceşte pentru a suporta acest război nebunesc. În ce priveşte hrana, situaţia a fost foarte grea. Iehova să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească pentru eforturile pe care le-aţi depus pentru noi. Autorităţile au un respect deosebit pentru Martorii lui Iehova datorită modului lor exemplar de viaţă şi datorită respectului lor faţă de autorităţi. Suntem recunoscători şi pentru hrana spirituală pe care ne-aţi adus-o“. — Compară cu Psalmul 145:18.

¹⁹ Aceşti fraţi aflaţi în pericol şi-au manifestat recunoştinţa şi prin ministerul de teren efectuat cu zel. Mulţi vecini vin la ei solicitând studii biblice la domiciliu. În oraşul Tuzla, unde s-au descărcat ca ajutoare cinci tone de alimente, 40 de vestitori au raportat fiecare în medie 25 de ore pe lună în serviciul de teren, faptul acesta fiind un sprijin excelent pentru cei nouă pionieri din congregaţie. La Comemorarea morţii lui Isus au asistat un număr remarcabil de persoane — 243. Într-adevăr, aceşti fraţi scumpi sunt „mai mult decît biruitori prin Acela care ne-a iubit“. — Romani 8:37.

20. Ce „egalitate“ a avut loc în fosta Uniune Sovietică?

²⁰ La generozitatea manifestată prin marile convoaie de camioane încărcate cu ajutoare sub formă de alimente şi îmbrăcăminte călduroasă şi trimise în fosta Uniune Sovietică, fraţii de acolo au răspuns şi ei printr-o activitate zeloasă. De exemplu, în Moscova, asistenţa la Comemorarea din anul acesta a fost de 7 549 de persoane în comparaţie cu cele 3 500 din anul trecut. În timpul aceleiaşi perioade, numărul congregaţiilor din acest oraş a crescut de la 12 la 16. În fosta Uniune Sovietică (cu excepţia Ţărilor Baltice), numărul congregaţiilor a crescut cu 14 la sută, cel al vestitorilor Regatului cu 25 la sută, iar cel al pionierilor cu 74 la sută. Ce spirit zelos şi de sacrificiu de sine! El ne aminteşte de secolul I e.n., când s-a înregistrat „o egalitate“. Creştinii care aveau bunuri spirituale şi materiale au făcut daruri generoase celor care se aflau în zone mai puţin prospere, în timp ce zelul celor strâmtoraţi le-a adus bucurie donatorilor şi i-a încurajat. — 2 Corinteni 8:14.

Urâţi ce este rău!

21. Cum sunt puşi în contrast în cuvintele de încheiere ale capitolului 3 din cartea Proverbelor cei înţelepţi cu cei stupizi?

²¹ În continuare, al treilea capitol din cartea Proverbelor prezintă şi o serie de contraste cu care se încheie capitolul: „Nu invidia pe omul violent şi nu alege nici una din căile lui. Căci DOMNUL urăşte pe oamenii vicleni, dar Îşi dezvăluie secretul celor drepţi. Blestemul DOMNULUI este în casa celui rău, dar El binecuvîntează locuinţa celor drepţi. Desigur, El Îşi bate joc de cei batjocoritori, dar dă har [favoare, NW] celor smeriţi. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni [stupizi, NW] este ruşinea“. — Proverbele 3:29–35.

22. a) Cum putem evita soarta celor stupizi? b) Ce urăsc cei înţelepţi, ce cultivă ei, şi ce răsplată primesc?

²² Cum putem evita să ne numărăm printre cei stupizi? Trebuie să învăţăm să urâm răul, da, să detestăm ceea ce detestă Iehova — toate căile necinstite ale acestei lumi violente care este vinovată de sânge (vezi şi Proverbele 6:16–19). Spre deosebire de ea, noi trebuie să cultivăm ceea ce este bun: integritatea, dreptatea şi smerenia, astfel încât, cu umilinţă şi teamă de Iehova, să putem dobândi „bogăţia, slava şi viaţa“ (Proverbele 22:4). Acestea vor fi răsplata pentru toţi aceia care aplică în mod loial îndemnul: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta“!

Ce veţi răspunde?

◻ Cum se aplică azi textul de bază al acestui studiu?

◻ Cum îl putem onora pe Iehova?

◻ De ce nu trebuie să minimalizăm disciplinarea?

◻ Unde se găseşte cea mai mare fericire?

◻ Cum putem iubi binele şi urî răul?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Cei care oferă ceea ce au mai bun ca jertfă lui Iehova vor fi binecuvântaţi din abundenţă.