Capitolul 32

Cum pot să-l cunosc mai bine pe viitorul meu partener conjugal?

„MAJORITATEA eşecurilor în căsătorie sînt rezultatul faptului că cei doi nu s-au cunoscut bine înainte de aceasta. Acest fapt nu va fi repetat niciodată îndeajuns.“ Aşa s-a exprimat Paul H. Landis, specialist în domeniul vieţii de familie. Louise poate confirma exactitatea acestei afirmaţii. Ea explică: „Cea mai mare greşeală a mea a fost să mă leg sufleteşte de Andy înainte chiar de a încerca să aflu ce fel de persoană este. Perioada noastră de cunoaştere s-a limitat aproape întotdeauna la întîlniri în doi. Nu am văzut niciodată cum reacţionează în afara acestor situaţii «ideale»“. Căsătoria lor s-a sfîrşit prin divorţ. Care este mijlocul prin care se poate evita o astfel de tragedie? O bună cunoaştere înainte de căsătorie!

Înainte de a vă da întîlniri

„Omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15). Cultivarea unor sentimente de iubire pentru cineva pe care nu îl cunoşti prea bine produce dezastru — chiar dacă acea persoană pare atrăgătoare. Acest lucru poate duce la o căsătorie cu o persoană ale cărei sentimente şi idealuri sînt complet diferite de ale tale! Este prudent, prin urmare, să începi să observi persoana respectivă în mijlocul altor persoane, ca de exemplu în cadrul unor activităţi recreative.

„Ştiam că dacă o voi aborda de la început, sentimentele îmi vor copleşi judecata“, a explicat Dave, care are o căsătorie fericită de mai bine de zece ani. „Pentru aceasta, am urmărit-o pe Rose de la distanţă, fără să ştie că mă interesează. Am putut vedea cum îi tratează pe alţii sau dacă-i place să cocheteze. Din conversaţii întîmplătoare cu ea, am aflat în ce mediu trăia şi care îi erau idealurile“. Este folositor, de asemenea, să afli ce reputaţie are persoana respectivă, discutînd cu cineva care o cunoaşte bine. — Compară cu Proverbele 31:31.

Primele întîlniri

După ce ai decis că cineva poate fi un partener de căsătorie potrivit pentru tine, ai putea aborda persoana şi ţi-ai putea exprima dorinţa de a o cunoaşte mai bine.a Presupunînd că răspunsul este pozitiv, prima voastră întîlnire nu trebuie să fie ceva complicat. Probabil că o invitaţie la masă sau chiar faptul de a ieşi împreună cu alţi prieteni vă va permite să vă cunoaşteţi mai bine, astfel încît să puteţi decide asupra cursului pe care doriţi să-l daţi relaţiei voastre. Tratarea lucrurilor cu o anumită doză de familiaritate va contribui într-o oarecare măsură la reducerea tensiunii pe care s-ar putea să o simţiţi amîndoi la început. Şi, evitînd promisiunile premature, veţi putea diminua sentimentul de stînjeneală — sau de jenă — dacă unul dintre voi ar bate în retragere.

Indiferent de tipul de întîlnire plănuit, fii punctual, îmbrăcat în mod îngrijit şi corespunzător. Fii un interlocutor sau o interlocutoare agreabilă. Fii bun ascultător (Iacov 1:19). Cu toate că nu există reguli fixe în această privinţă, un tînăr va dori, desigur, să respecte regulile locale de etichetă. Acestea pot include gestul de a deschide uşa domnişoarei sau de a o ajuta să se aşeze. Neaşteptînd totuşi să fie tratată ca o prinţesă, tînăra trebuie să răspundă cu discreţie la amabilitatea cavalerului ei. Tratîndu-se reciproc cu respect, un cuplu poate stabili un model de comportare pentru viitor. Unui soţ i se cere ‘să-i dea cinste femeii ca unui vas mai slab’. Iar o soţie trebuie să „se teamă (să aibă un respect profund faţă, NW) de soţ“. — 1 Petru 3:7; Efeseni 5:33.

Sînt oare potrivite ţinerea de mînă, sărutul sau îmbrăţişările, şi, dacă da, cînd? Gesturile de afecţiune, cînd sînt o manifestare autentică de iubire şi nu de pasiune egoistă, pot fi curate şi potrivite. În Cîntarea cîntărilor, Biblia se referă la unele gesturi decente de tandreţe schimbate de fecioara Sulamita cu păstorul pe care-l iubea şi cu care urma să se căsătorească în curînd (Cîntarea cîntărilor 1:2; 2:6; 8:5). Însă, asemenea acestei perechi caste, un cuplu va veghea în continuare ca gesturile de afecţiune să nu devină necurate sau să conducă la imoralitate sexuală (Galateni 5:19, 21)b. În mod logic, astfel de gesturi de tandreţe trebuie făcute numai atunci cînd relaţia a ajuns în stadiul în care vă simţiţi angajaţi reciproc în mod serios, iar căsătoria pare iminentă. Manifestînd autocontrol, nu vă veţi lăsa distraşi de la ţelul principal al perioadei de cunoaştere, şi anume . . .

Cunoaşterea ‘omului ascuns al inimii’

În ediţia din mai 1980 a revistei Journal of Marriage and the Family, o echipă de cercetători a afirmat: „Este mult mai probabil ca o căsătorie să dureze şi să prospere dacă cei doi se căsătoresc atunci cînd fiecare cunoaşte suficient de bine persoana lăuntrică a celuilalt“. Da, este esenţial să ajungi să cunoşti „omul ascuns al inimii“ partenerului tău. — 1 Petru 3:4.

Totuşi, „a pătrunde“ în intenţiile inimii altuia cere efort şi discernămînt (Proverbele 20:5). Planifică, aşadar, activităţi care să te ajute într-o mare măsură să cunoşti persoana lăuntrică a partenerului tău. Dacă pentru început poate fi suficient să mergeţi împreună la un film sau la un concert, angajîndu-vă apoi în activităţi care se pretează la conversaţii (cum ar fi plimbarea pe patine cu rotile, jocul de popice, vizitarea unei grădini zoologice, a unui muzeu, a unor galerii de artă) vă veţi putea cunoaşte mai bine.

Pentru a avea idee de modul în care gîndeşte partenerul tău, încearcă să-i pui întrebări de genul: Cum îţi petreci timpul liber? Dacă banii nu ar constitui o problemă, ce ţi-ar place să faci? Care aspect al închinării noastre aduse lui Dumnezeu îţi place mai mult? De ce? Aceste întrebări fac posibilă primirea unor răspunsuri de profunzime, care te ajută să afli ce anume consideră partenerul tău că este valoros.

Pe măsură ce legăturile se strîng şi amîndoi ajungeţi să vă gîndiţi mai serios la căsătorie, este necesar să discutaţi despre probleme importante, cum ar fi: valorile pe care le apreciaţi; unde şi cum veţi locui; chestiuni financiare, inclusiv dacă veţi avea sau nu serviciu amîndoi; copiii; contracepţia; concepţia fiecăruia despre rolul său în căsătorie; ţeluri, atît imediate, cît şi de perspectivă, precum şi modul în care vă gîndiţi să le realizaţi. Mulţi tineri Martori ai lui Iehova devin evanghelizatori cu timp integral după terminarea şcolii şi doresc să continue să slujească în acelaşi fel şi după căsătorie. Acum este timpul ca fiecare dintre voi să se asigure că ţelurile spirituale pe care şi le-a fixat sînt compatibile cu ale celuilalt. De asemenea, este timpul să vă dezvăluiţi unele lucruri, care ţin poate de trecutul vostru, care ar putea afecta căsătoria. Printre acestea s-ar putea număra vreo datorie considerabilă sau vreo obligaţie importantă. Problemele de sănătate, de exemplu o boală gravă şi consecinţele ei, trebuie, de asemenea, discutate în mod deschis.

În astfel de discuţii, urmează exemplul lui Elihu, care a spus: „Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat“ (Iov 33:3). Explicînd cum a pregătit-o perioada în care se întîlnea cu logodnicul ei pentru ceea ce s-a dovedit a fi o căsnicie fericită, Esther a spus: „Nu am încercat niciodată să «joc teatru» sau să spun că sînt de acord cu Jaye cînd gîndeam altfel. Şi nici acum nu o fac. Caut să fiu întotdeauna sinceră“.

Nu încerca să ocoleşti sau să treci repede peste subiectele delicate de teamă să nu-l pui în dificultate pe partenerul tău. Beth a făcut această greşeală în perioada în care se întîlnea cu John. Beth a spus că ea considera că banii trebuie economisiţi, nu risipiţi. John a fost de acord. Închipuindu-şi că aveau acelaşi punct de vedere în ce priveşte banii, Beth n-a mai pus alte întrebări. Dar s-a văzut că opinia lui John de a economisi pentru viitor însemna a economisi pentru o maşină sport nouă! După căsătorie, lipsa unui punct de vedere comun în privinţa cheltuirii banilor a devenit dureros de evidentă.

Astfel de neînţelegeri pot fi evitate. Meditînd la perioada în care se întîlnea cu cel care i-a devenit soţ, Louise, menţionată mai înainte, spune: „Ar fi trebuit să pun mai multe întrebări, cum ar fi: «Dacă aş rămîne însărcinată şi tu nu vrei să ai copii, ce ai face?» sau «Dacă am avea datorii şi eu aş vrea să stau acasă ca să am grijă de copilul nostru, cum ai rezolva problemele?» Aş fi putut să-i observ cu atenţie reacţia“. Astfel de discuţii pot scoate la suprafaţă trăsături ale personalităţii pe care este cel mai bine să le vezi înainte de căsătorie.

Observă-l pe celălalt în acţiune!

„Cineva poate fi foarte drăguţ cu tine între patru ochi“, a explicat Esther. „Dar cînd sînt şi alţii în preajmă, ei îl pun, adesea, într-o situaţie neaşteptată. Unul dintre prietenii voştri ar putea spune ceva ce s-ar putea să nu-i placă partenerului tău. Acum ai ocazia să vezi cum reacţionează cînd este supus la presiuni. O va lua la rost pe persoana respectivă sau va fi sarcastic?“ Ea conchide: „Ne-a ajutat enorm de mult faptul că în perioada de cunoaştere am fost în compania prietenilor şi a familiilor noastre“.

Pe lîngă recreare, rezervaţi-vă timp pentru a lucra împreună. Participaţi împreună la activităţile creştine, cum ar fi studierea Cuvîntului lui Dumnezeu şi ministerul creştin. În plus, efectuaţi împreună unele treburi gospodăreşti cotidiene care vor deveni o rutină după căsătorie — aprovizionarea cu alimente, prepararea hranei, spălarea veselei şi curăţenia în casă. Prin faptul că sînteţi împreună în situaţii reale din viaţa cotidiană — cînd atît unul, cît şi celălalt poate că nu sînteţi în cea mai bună dispoziţie — poţi vedea dincolo de aparenţe.

Păstorul din Cîntarea cîntărilor a văzut cum reacţiona fata pe care o iubea cînd era dezamăgită sau în timp ce lucra sub soarele arzător — plină de sudoare şi obosită (Cîntarea cîntărilor 1:5, 6; 2:15). După ce a văzut, de asemenea, cu cîtă loialitate a rezistat avansurilor bogatului rege Solomon, el a exclamat: „Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un defect“ (Cîntarea cîntărilor 4:7). Desigur, el nu a vrut să spună că ea era perfectă, ci că nu avea defecte grave sau deficienţe de ordin moral. Frumuseţea ei fizică era amplificată de forţa ei morală care îi depăşea slăbiciunile. — Compară cu Iov 31:7.

Pentru a face aprecieri similare este nevoie de timp. Evită să te pripeşti cînd este vorba de cunoaşterea viitorului partener de căsătorie (Proverbele 21:5). De obicei, un bărbat şi o femeie vor face tot posibilul pentru a-şi cîştiga reciproc iubirea. Dar, dacă li se dă timp suficient, obiceiurile şi tendinţele neplăcute au prilejul de a se manifesta. Doi tineri care nu numai că îşi folosesc timpul pentru a se cunoaşte mai bine, dar îi şi dau cea mai bună utilizare, probabil se vor acomoda mai uşor după căsătorie. Fiind în cunoştinţă de cauză, ei pot porni în căsnicie cu încrederea că sînt capabili să rezolve neînţelegerile care apar. O perioadă de cunoaştere plină de succes i-a pregătit pentru o căsnicie reuşită şi fericită.

[Note de subsol]

Întrebări pentru discuţie

◻ Care este scopul principal al unei bune cunoaşteri înainte de căsătorie, şi cum contribuie aceasta la fericirea unei căsnicii?

◻ Ce anume te va ajuta să cunoşti persoana lăuntrică a celuilalt?

◻ Ce fel de conversaţii vă vor ajuta să vă cunoaşteţi mai bine?

◻ De ce este util să fiţi împreună în situaţii diferite?

◻ Care sînt unele dintre semnele care arată că relaţiile nu merg bine?

◻ Cînd ar trebui să se pună capăt perioadei de cunoaştere?

[Text generic pe pagina 255]

„Este mult mai probabil ca o căsătorie să dureze şi să prospere dacă cei doi se căsătoresc atunci cînd fiecare cunoaşte suficient de bine persoana lăuntrică a celuilalt.“ — Journal of Marriage and the Family

[Chenarul/Fotografia de la paginile 256, 257]

Ar trebui să rupem relaţiile?

Pe măsură ce o poveste de iubire se apropie de răscrucea deciziilor, nu este exclus să apară şi îndoieli. Ce se întîmplă dacă astfel de îndoieli apar datorită defectelor grave ale persoanei cu care te întîlneşti sau datorită unor deficienţe ale relaţiei înseşi?

De exemplu, este adevărat că şi oamenii care se iubesc pot avea, uneori, dezacorduri (compară cu Geneza 30:2; Faptele 15:39). Dar dacă sînteţi în dezacord cu privire la aproape orice problemă, dacă fiecare discuţie se termină cu ţipete sau dacă relaţia voastră este un ciclu nesfîrşit de certuri şi de împăcări, aveţi grijă! Un sondaj efectuat în rîndul a 400 de medici a dezvăluit că disputele permanente sînt un semn clar al „lipsei de maturitate afectivă în vederea căsătoriei“, evidenţiind, probabil, chiar o „incompatibilitate iremediabilă“ între cele două persoane.

Un alt motiv de nelinişte poate fi faptul că descoperi defecte îngrijorătoare la personalitatea viitorului tău partener. Poate că observi un temperament violent sau chiar semne de egoism, lipsă de maturitate, dispoziţie capricioasă sau încăpăţînare, care te-ar putea face să te întrebi dacă vrei să îţi petreci restul vieţii cu această persoană. Totuşi, mulţi trec cu vederea sau încearcă să justifice astfel de defecte şi par hotărîţi să continue relaţia cu orice preţ. Oare de ce?

Dat fiind faptul că adevăraţii creştini privesc cu seriozitate perioada de cunoaştere a viitorului partener, aşa cum şi trebuie, unii se simt obligaţi să se căsătorească cu persoana în cauză. S-ar putea să le fie chiar teamă să aibă o confruntare cu persoana respectivă şi, prin aceasta, să o rănească. Altora s-ar putea să le fie teamă că nu vor mai găsi pe altcineva cu care să se căsătorească. Totuşi nici unul dintre aceste motive nu justifică prelungirea unei perioade de cunoaştere care este plină de dificultăţi.

Scopul întîlnirilor destinate unei mai bune cunoaşteri este acela de a dezvălui dacă se poate ajunge la căsătorie. Şi, dacă un creştin sau o creştină începe cu bună intenţie să se întîlnească cu o persoană de sex opus, nu are obligaţia de a continua să o facă dacă observă că există ceva care nu merge. În plus, oare nu ar fi o greşeală şi o dovadă de egoism să prelungeşti o relaţie care se deteriorează, pe considerentul că „poate nu mai găsesc pe altcineva“ (compară cu Filipeni 2:4)? Este important, aşadar, să priviţi în faţă — nu să ocoliţi — problemele voastre ca cuplu. Începe prin a observa foarte atent persoana cu care îţi dai întîlniri pentru a o cunoaşte mai bine.

De exemplu, ce anume denotă că ea va fi o soţie supusă şi capabilă (Proverbele 31:10–31)? Ce anume denotă că el va fi un soţ iubitor, care ştie să se sacrifice şi care să fie capabil să satisfacă necesităţile familiei (Efeseni 5:28, 29; 1 Timotei 5:8)? Cineva ar putea pretinde că este un slujitor zelos al lui Dumnezeu, dar există fapte care să confirme această declaraţie? — Iacov 2:17, 18.

Desigur, dacă ai investit mult timp şi sentimente în dezvoltarea unei relaţii, nu te grăbi să o rupi numai fiindcă ai descoperit că persoana respectivă nu este perfectă (Iacov 3:2). Poate că defectele persoanei sînt dintre cele pe care le-ai putea suporta.

Dar dacă nu le poţi suporta? Discutaţi problemele. Există diferenţe fundamentale în ce priveşte obiectivele sau punctele voastre de vedere? Sau a fost vorba despre simple neînţelegeri? Nu s-ar putea să fie nevoie ca amîndoi să învăţaţi cum să fiţi ‘stăpîni pe sine’ şi să rezolvaţi problemele mai calm (Proverbele 25:28)? Dacă el sau ea are trăsături de caracter care te irită, îşi recunoaşte cu umilinţă defectele şi încearcă să facă îmbunătăţiri? Nu este cumva necesar ca şi tu să fii mai puţin sensibil sau iritabil (Eclesiastul 7:9)? Faptul de a vă ‘îngădui unii pe alţii în dragoste’ reprezintă cheia unei căsătorii reuşite. — Efeseni 4:2.

Departe de a vă distruge relaţia, o discuţie deschisă ar putea foarte bine să vă arate şansele pe care le are aceasta pentru a deveni mai solidă. Dar dacă discuţia vă aduce pur şi simplu în pragul unui nou impas decepţionant, nu ignoraţi semnele clare ale unui dezastru iminent (Proverbele 22:3)! Este puţin probabil ca lucrurile să se îndrepte după căsătorie. Ruperea relaţiilor ar putea fi cea mai bună soluţie pentru amîndoi.

[Legenda fotografiei de la pagina 253]

Faptul de a vă observa unul pe altul în mijlocul altor persoane vă poate permite să vă cunoaşteţi fără o implicare sentimentală

[Legenda fotografiei de la pagina 254]

Respectînd regulile locale de etichetă şi bune maniere, stabiliţi un model de respect reciproc care va dura şi după căsătorie

[Legenda fotografiei de la pagina 259]

Cînd devine evident că perioada de cunoaştere nu dă rezultatul scontat, cel mai bun lucru este să discutaţi între patru ochi, pentru a explica de ce este necesară ruperea relaţiilor