Să-i slujim cu bucurie lui Iehova
„Slujiţi lui Iehova cu veselie. Intraţi înaintea lui cu un strigăt plin de bucurie.“ — PSALM 100:2.
1, 2. (a) Cum s-a manifestat rasismul în Berlin, dar cum s-a încheiat cruciada pentru „Reichul de o mie de ani“? (b) Ce contrast s-a observat în iulie 1990 pe Stadionul Olympia, faţă de anul 1936, şi în ce este ancorată speranţa grupului internaţional care s-a adunat acolo?
SCENA este stadionul Olympia din Berlin. Cu 54 de ani în urmă, acest frumos stadion devenise un centru de controversă atunci cînd dictatorul nazist Adolf Hitler se spune că l-a umilit pe un sprinter american de culoare care cîştigase patru medalii de aur. Aceasta fusese într-adevăr o lovitură pentru pretenţia rasistă a lui Hitler privitoare la „superioritatea ariană“!a Acum însă, la 26 iulie 1990, negri, albi, galbeni, 44 532 de oameni reuniţi din 64 de grupuri naţionale, s-au adunat aici pentru congresul de district al Martorilor lui Iehova „Limba curată“. Ce revărsare de bucurie în acea joi după amiază! După cuvîntarea de botez, 1 018 candidaţi au strigat cu putere „Ja“ şi încă o dată „Ja“, afirmîndu-şi prin aceasta dedicarea lor lui Iehova Dumnezeu, pentru a înfăptui voinţa sa.
2 Au fost necesare 19 minute pentru ca aceşti noi martori să străbată, în coloană cîte doi, stadionul în drum spre bazinul de botez. În tot acest timp ropotele de aplauze răsunau de la un capăt la altul al vastului stadion. Învingătorii de la Jocurile Olimpice nu au avut niciodată parte de asemenea aplauze cu care erau întîmpinaţi acum aceste sute de apartenenţi ai multor grupuri naţionale, care manifestă credinţa ce învinge lumea. (1 Ioan 5:3, 4) Bucuria lor este ferm ancorată în încrederea că Regatul lui Dumnezeu, condus de către Cristos, va aduce realmente pentru omenire o mie de ani de glorioase binecuvîntări. — Evrei 6:17, 18; Apocalips 20:6; 21:4, 5.
3. Ce adevăr este subliniat prin încrederea congresiştilor, şi în ce fel?
3 Nu a existat aici nici un fel de duşmănie rasială sau naţionalistă, deoarece toţi aceştia vorbesc limba curată a Cuvîntului lui Dumnezeu, întărind astfel adevărul cuvintelor lui Petru: „Îmi dau seama, cu certitudine, că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea îi este plăcut.“ — Fapte 10:34, 35; Ţefania 3:9.
4. În ce împrejurări au devenit credincioşi cei mai mulţi dintre congresişti, şi cum li s-a răspuns la rugăciuni?
4 O mare parte dintre aceşti congresişti de la Berlin au devenit credincioşi în cursul unor lungi ani de opresiune, cei ai epocii naziste (1933–1945) şi cei ai epocii socialiste, care a urmat în Germania de Est, unde interdicţia asupra Martorilor lui Iehova a fost ridicată legal la 14 Martie 1990. Prin urmare, mulţi dintre ei au „acceptat cuvîntul prin mult necaz cu bucuria spiritului sfînt.“ (1 Tesaloniceni 1:6) Ei se bucură acum de o mai mare libertate de a-i sluji lui Iehova, iar bucuria lor este nemărginită. — Vezi Isaia 51:11.
Ocazii de bucurie
5. În ce fel şi-a sărbătorit Israel eliberarea pe care i-a adus-o Iehova la Marea Roşie?
5 Eliberarea fraţilor noştri din Europa de est, iar acum din anumite părţi ale Asiei şi Africii, ne aduce aminte de eliberările cauzate de Iehova în timpurile de odinioară. Ne vine în minte puternica acţiune a lui Iehova de la Marea Roşie şi cum cîntarea de mulţumire a lui Israel a culminat cu cuvintele : „Cine este ca tine printre dumnezei, o, Iehova? Cine este ca tine, care te dovedeşti puternic în sfinţenie? Cel care eşti demn de teamă cu cîntări de laudă, Cel care faci minuni.“ (Exod 15:11) Nu continuăm noi oare, astăzi, să ne bucurăm de lucrurile minunate pe care le face Iehova în interesul poporului său? Categoric da!
6. Ce învăţăm din strigătul de bucurie al lui Israel din anul 537 î. e. n.?
6 O revărsare de bucurie a avut loc şi în 537 î.e.n., cînd Israelul a fost restabilit în patria sa după captivitatea în Babilon. Naţiunea lui Iehova putea să declare acum aşa cum profeţise Isaia: „Iată, Dumnezeu este salvarea mea. Voi avea încredere şi nu mă voi înfricoşa, fiindcă Iah, Iehova este forţa mea şi puterea mea şi el a devenit salvarea mea.“ Ce exultare! Dar cum avea să-şi exprime naţiunea această bucurie? Isaia continuă: „Şi, cu certitudine, în ziua aceea veţi zice: «Aduceţi-i mulţumiri lui Iehova! Invocaţi numele său. Faceţi cunoscute printre popoare modurile sale de–a acţiona. Menţionaţi că numele său este aşezat pe înălţime. Executaţi melodii pentru Iehova, fiindcă el a acţionat într-un mod extraordinar.»“ Ei puteau acum să «strige de bucurie» în lucrarea de «a face cunoscute pe întregul pămînt» acţiunile sale puternice, tot la fel cum fac în prezent slujitorii eliberaţi ai lui Iehova. — Isaia 12:1–6.
Bucurie în lucrarea lui Iehova
7. Ce eliberări au provocat exultare în 1919?
7 În timpurile moderne slujitorii lui Iehova au început să scoată strigăte de bucurie atunci cînd El le-a acordat o minunată eliberare în 1919. La 26 martie, în acel an, membrii Colegiului Central au fost eliberaţi dintr-o închisoare din Statele Unite, unde fuseseră reţinuţi timp de 9 luni sub falsa acuzaţie de sediţiune. Ce măreaţă sărbătorire a avut loc atunci cînd ei au fost întîmpinaţi la întoarcerea lor în Betelul din Brooklyn! Şi mai mult decît atît, toţi membrii rămăşiţei unse se puteau bucura în acel moment de faptul că au fost eliberaţi în privinţă spirituală din Babilonul cel Mare, sistemul religios în care Satan a încătuşat întreaga lume. — Apocalips 17:3–6; 18:2–5.
8. Ce publicaţie-surpriză a fost anunţată la congresul din Cedar Point din 1919, şi ce chemare la acţiune a fost lansată?
8 Între 1 şi 8 septembrie 1919, poporul lui Dumnezeu a ţinut la Cedar Point, Ohio, S.U.A., un congres care a încununat evenimentele istorice ale acelui an. În a cincea zi a acelei adunări, „Ziua colaboratorilor,“ preşedintele Societăţii Watchtower, J. F. Rutherford, a rostit în faţa celor 6 000 de congresişti o stimulatoare cuvîntare intitulată „Anunţarea Regatului“. După ce a dezbătut Apocalips 15:2 şi Isaia 52:7, el le-a spus ascultătorilor săi că avea să fie publicată din două în două săptămîni o nouă revistă: The Golden Age (Epoca de aur, cunoscută astăzi sub titlul Treziţi-vă!), destinată să fie difuzată îndeosebi pe teren. În încheiere el a spus: „Aceia care sînt devotaţi în întregime Domnului; aceia care sînt neînfricaţi, ale căror inimi sînt curate, care îl iubesc pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus cu toată mintea, puterea, sufletul şi fiinţa se vor bucura, după cum le vor permite împrejurările, să participe la această lucrare. Cereţi-i Domnului îndrumare şi conducere, pentru ca el să vă facă ambasadori adevăraţi, fideli şi eficienţi. Apoi, cu un cîntec de bucurie în inimile voastre, mergeţi să îi slujiţi.“
9, 10. Cum a făcut Iehova să prospere publicarea revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă!?
9 Acel „cîntec de bucurie“ a fost auzit pe întregul pămînt. Mulţi dintre cititorii noştri au participat, fără îndoială, la amplificarea răspîndirii revistei Treziţi-vă!, care are în prezent un tiraj de 12 980 000 exemplare ale fiecărei ediţii, în 64 de limbi. Ca puternic instrument de îndrumare spre adevăr a persoanelor interesate, Treziţi-vă! serveşte ca însoţitoare a Turnului de veghere. Într-o ţară din Orient, o soră pionieră care parcurge cu regularitate traseul pe care şi l–a stabilit pentru difuzarea de reviste a constatat cu surprindere că, de fiecare dată cînd îi înmîna unui locatar ultimele reviste, acesta dona echivalentul a 7 dolari americani pentru lucrarea mondială a Martorilor lui Iehova, — manifestînd, evident, o frumoasă apreciere faţă de lucrarea Regatului!
10 Intrînd acum în cel de al 112-lea an al apariţiei sale, revista Turnul de veghere are un tiraj de 15 290 000 în 111 limbi, iar în 58 de limbi apare simultan, cu acelaşi conţinut, în întreaga lume. În calitate de administrator fidel, rămăşiţa unsă continuă să le ofere cititorilor care manifestă apreciere „măsura de hrană [spirituală] la timpul potrivit.“ (Luca 12:42) În cursul anului 1990, Martorii lui Iehova au raportat 2 968 309 noi abonamente la cele două reviste, ceea ce reprezintă un procent de creştere de 22,7% faţă de anul 1989.
Bucuria abundă
11. (a) Ce chemare a fost adresată poporului lui Dumnezeu la Cedar Point, în 1922? (b) Cum a fost extins strigătul de bucurie?
11 Bucuria a fost abundentă şi atunci cînd poporul lui Dumnezeu, ajuns, în ce priveşte numărul, la 10 000, s-a adunat pentru al doilea congres la Cedar Point, în septembrie 1922, cu care ocazie au fost botezate 361 de persoane. În cuvîntarea sa intitulată „Regatul cerului este aproape“, bazată pe Matei 4:17, fratele Rutherford a ajuns la un însufleţitor punct culminant atunci cînd a spus: „Lumea trebuie să cunoască faptul că Iehova este Dumnezeu şi că Isus Cristos este Rege al regilor şi Domn al domnilor! Aceasta este ziua tuturor zilelor. Priviţi, Regele domneşte! Voi sînteţi agenţii lui de publicitate. De aceea, anunţaţi, anunţaţi, anunţaţi Regele şi regatul său!“ Aceia care au izbucnit în strigăte de nereţinută bucurie la acel congres au crescut atît de mult la număr încît, în 1989, au ajuns să se adune peste 6 600 000 în cadrul a 1 210 congrese ale Martorilor lui Iehova în întreaga lume, cu care ocazie au fost botezate 123 688 de persoane.
12. (a) De ce inestimabilă bucurie are parte astăzi poporul lui Dumnezeu? (b) Cum ne echilibrăm serviciul pentru Iehova cu supunerea faţă de „autorităţile superioare“?
12 Martorii lui Iehova îşi preţuiesc profund libertatea. Mai presus de toate, ei se bucură de împlinirea modernă a cuvintelor lui Isus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.“ Ce bucurie este aceea de a fi liber de misterele şi de superstiţiile religiei false! Ce inestimabilă bucurie este aceea de a-l cunoaşte pe Iehova şi pe Fiul său şi de a deveni colaboratori ai lor, avînd perspectiva vieţii veşnice! (Ioan 8:32; 17:3; 1 Corinteni 3:9–11) Slujitorii lui Dumnezeu apreciază, de asemenea, situaţiile în care „autorităţile superioare“, sub care trăiesc, respectă libertatea lor de a proclama glorioasa speranţă privitoare la Regatul lui Iehova de sub conducerea lui Cristos. Aceşti slujitori ai lui Dumnezeu „înapoiază Cezarului lucrurile Cezarului“, dînd în acelaşi timp „lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu.“ — Romani 13:1–7; Luca 20:25.
13. Cum şi-au exprimat Martorii lui Iehova bucuria pentru eliberarea lor de sub opresiune?
13 Însă dacă autorităţile omeneşti caută să limiteze îndeplinirea acestei obligaţii faţă de Dumnezeu, Martorii lui Iehova reacţionează la fel ca apostolii: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni.“ Cu acea ocazie din secolul I, după ce conducătorii religioşi i-au pus în libertate pe apostoli, aceştia „au plecat (. . .), bucurîndu-se“. În ce fel şi-au exprimat ei bucuria? „În fiecare zi, în templu şi din casă în casă, ei continuau fără întrerupere să dea învăţătură şi să anunţe vestea bună despre Cristos Isus.“ (Fapte 5:27–32, 41, 42) Tot la fel, Martorii lui Iehova din timpurile moderne se bucură atunci cînd obţin o libertate mai mare pentru a-şi continua serviciul sacru. În multe ţări în care Iehova le-a deschis cale liberă ei îşi exprimă bucuria profundă prin depunerea unei temeinice mărturii despre numele lui Iehova şi despre iminentul său Regat aflat sub conducerea lui Cristos Isus. — Compară cu Fapte 20:20, 21, 24; 23:11; 28:16, 23.
Perseverenţă cu bucurie
14. În ce fel o depăşeşte această bucurie, care este un rod al spiritului, pe cea definită de un dicţionar?
14 Ce este această profundă bucurie de care au parte adevăraţii creştini? Ea este un sentiment mult mai adînc şi mai durabil decît bucuria efemeră pe care o poate transmite o victorie la Jocurile olimpice. Ea este un rod al spriritului sfînt al lui Dumnezeu, pe care îl dă Dumnezeu acelora care «ascultă de el ca stăpînitor». (Fapte 5:32) Dicţionarul Webster’s defineşte bucuria ca fiind «mai profundă decît încîntarea, mai strălucitoare sau mai convingătoare decît veselia.» Pentru creştini, bucuria are o semnificaţie chiar şi mai profună. Fiind ancorată în credinţa noastră, ea este o calitate puternică, fortifiantă. „Bucuria lui Iehova este citadela voastră.“ (Neemia 8:10) Bucuria lui Iehova, pe care o cultivă poporul lui Dumnezeu, este cu mult superioară înflăcărării superficiale pe care o dobîndesc oamenii graţie plăcerilor carnale, lumeşti. — Galateni 5:19–23.
15. (a) În ce fel s-au asociat în viaţa creştinilor fideli perseverenţa şi bucuria? (b) Citaţi unele texte scripturale care ne insuflă o întăritoare asigurare cu privire la menţinerea bucuriei.
15 Să ne gîndim la fraţii noştri din Ucraina. Cînd «autoritatea superioară» i-a deportat pe mii dintre ei în Siberia, la începutul anilor ’50, ei au trecut prin mari dificultăţi. Mai tîrziu, cînd autoritatea le-a acordat o amnistie, ei au fost recunoscători, dar nu toţi s-au întors în patria lor natală. De ce? Străduinţele lor depuse în Orientul îndepărtat le-au adus aminte de Iacob 1:2–4: „Consideraţi ca o mare bucurie, fraţii mei, cînd întîmpinaţi diferite încercări, ştiind că această calitate testată a credinţei voastre produce răbdare.“ Ei au vrut să continue să persevereze în acel îmbucurător seceriş, şi ce bucurie a fost la recentele congrese din Polonia cînd li s-a urat bun venit Martorilor din îndepărtatele comunităţi de pe coasta de est a Pacificului! Perseverenţa şi bucuria merg mînă în mînă, pentru a produce aceste roade. Într-adevăr, noi toţi cei care perseverăm cu bucurie în serviciul lui Iehova putem spune: „Totuşi, cît despre mine, eu voi exulta în Iehova însuşi, mă voi bucura în Dumnezeul salvării mele. Iehova, Domnul Suveran este energia mea vitală.“ — Habacuc 3:18, 19; Matei 5:11, 12.
16. Cum ar trebui să ne încurajeze în lucrarea noastră de teren excelentul exemplu pe care ni-l oferă Ieremia şi Iov?
16 Dar cum ne putem păstra, totuşi, bucuria atunci cînd depunem mărturie în mijlocul împotrivitorilor încăpăţînaţi? Să ne aducem aminte că profetul lui Iehova şi-a păstrat bucuria în împrejurări similare. Ieremia a declarat atunci cînd se afla în încercare: „S-au găsit cuvintele tale şi eu am procedat la a le mînca; şi cuvîntul tău devine în mine exultarea şi bucuria inimii mele; căci numele tău a fost chemat asupra mea, o, Iehova, Dumnezeul armatelor.“ (Ieremia 15:16) Ce privilegiu este să fii numit cu numele lui Iehova şi să depui mărturie despre acest nume! Studiul nostru individual sîrguincios şi deplina participare la întrunirile creştine ne edifică pentru a continua să ne bucurăm în adevăr. Bucuria noastră se va reflecta în întreaga noastră comportare şi în zîmbetul nostru caracteristic celor ce vestesc Regatul. Chiar şi în încercări aspre Iov le-a putut spune adversarilor săi: „Le-aş zîmbi — lor nu le-ar veni să creadă — şi ei nu ar face să apună lumina feţei mele.“ (Iov 29:24) Asemenea fidelului Iov, nici nouă nu trebuie să ne apună bucuria atunci cînd împotrivitorii ne iau în rîs. Să continuăm să zîmbim! Faţa noastră poate reflecta bucuria noastră şi astfel găsim urechi de auzit.
17. În ce fel ar putea să producă roade perseverenţa însoţită de bucurie?
17 În timp ce lucrăm în mod repetat teritoriul, perseverenţa şi bucuria noastră îi pot impresiona pe oamenii înclinaţi spre dreptate şi îi pot îndemna să examineze glorioasa speranţă pe care o nutrim. Ce bucurie este să conducem cu regularitate studii biblice cu aceştia! În timp ce ei primesc în inimă preţioasele adevăruri ale lui Dumnezeu, noi ne umplem de bucurie cînd, în cele din urmă, ajung să ne însoţească în serviciul lui Iehova. În această situaţie noi putem spune aşa cum le-a spus apostolul Pavel celor nou veniţi la credinţă în zilele sale: „Căci cine este speranţa noastră, sau bucuria noastră, sau coroana noastră de exultare — dacă nu sînteţi de fapt voi — în faţa Domnului nostru Isus, la prezenţa sa? Voi sînteţi, într-adevăr, gloria şi bucuria noastră.“ (1 Tesaloniceni 2:19, 20) Realmente, faptul de a–i conduce pe aceşti oameni nou interesaţi la adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu şi de a–i ajuta să devină Martori dedicaţi şi botezaţi constituie o mare bucurie şi satisfacţie.
Bucuria care ne susţine
18. Ce anume ne va ajuta să înfruntăm diferitele încercări din timpurile noastre moderne?
18 Multe situaţii din viaţa noastră cotidiană ne pot pretinde perseverenţă. Bolile fizice, deprimarea, greutăţile economice nu sînt decît cîteva dintre acestea. Cum îşi pot păstra creştinii bucuria, pentru a face faţă unor asemenea încercări? Îndreptîndu-se spre Cuvîntul lui Dumnezeu pentru consolare şi îndrumare. Faptul de a citi sau de a asculta Psalmii poate aduce multă înviorare în timp de încercări. Să refletăm şi la acest sfat al lui David: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el însuşi te va susţine. El nu va permite niciodată ca cel drept să se clatine.“ (Psalm 55:22) Iehova este, într-adevăr, «Cel care aude rugăciunea». — Psalm 65:2.
19. La fel ca David şi Pavel, ce încredere putem avea?
19 Întrucît avem în permanenţă nevoie să fim întăriţi, organizaţia lui Iehova, prin intermediul publicaţiilor şi al bătrînilor ei de congregaţie, este întotdeauna gata să ne ajute să ne luptăm cu succes cu problemele. David ne sfătuieşte cu căldură: „Roteşte-ţi calea pe Iehova şi bazează-te pe el şi el însuşi va acţiona.“ El a mai putut spune şi cuvintele: „Am fost tînăr şi am îmbătrînit şi totuşi nu l-am văzut pe cel drept părăsit de tot, nici pe descendenţii săi căutînd pîine.“ În asociere cu congregaţia creştină, noi ne vom da seama că „salvarea celor drepţi vine de la Iehova; el este fortăreaţa lor în timp de strîmtorare.“ (Psalm 37:5, 25, 39) Să urmăm întotdeauna sfatul lui Pavel: „De aceea, noi nu renunţăm, (. . .) în timp ce ne fixăm privirile nu asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor invizibile. Fiindcă lucrurile care se văd sînt temporare, dar cele invizibile sînt veşnice.“ — 2 Corinteni 4:16–18.
20. Ce putem vedea cu ochii credinţei, şi la ce ne determină faptul acesta?
20 Noi putem vedea cu ochii credinţei, chiar înaintea noastră, noul sistem al lui Iehova. Ce incomparabile bucurii şi binecuvîntări vor exista acolo! (Psalm 37:34; 72:1, 7; 145:16) Pregătindu-ne pentru acel timp glorios, să dăm ascultare cuvintelor din Psalmul 100:2: „Slujiţi lui Iehova cu veselie. Intraţi înaintea lui cu un strigăt plin de bucurie.“
[Notă de subsol]
a Cu privire la „superioritatea ariană“, The New York Times din 17 februarie 1940 cita un membru catolic al Consiliului de conducere al Universităţii Georgetown, care ar fi spus că „el îl auzise pe Adolf Hitler afirmînd că Sfîntul Imperiu Roman, care a fost un imperiu germanic, trebuie să fie reîntemeiat.“ Istoricul William L. Shirrer descrie deznodămîntul: „Cel de al treilea Reich, care s-a născut la 30 ianuarie 1933, şi în legătură cu care Hitler se lăuda că va dura o mie de ani şi care, în limbajul nazist, era adeseori numit «Reichul de o mie de ani», nu a durat decît 12 ani şi 4 luni.“
Ca recapitulare:
◻ Ce îmbucurătoare biruinţă asupra rasismului se observă astăzi?
◻ Ce anume l-a determinat pe poporul din antichitate al lui Dumnezeu să cînte şi să strige de bucurie?
◻ Cum s-a extins adevărata bucurie în timpurile moderne?
◻ În ce fel merg mînă în mînă perseverenţa şi bucuria?
◻ Prin ce mijloace ne putem menţine bucuria?