Daniel — o adevărată carte profetică

RELATAREA biblică ne spune: „În anul întîi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel însuşi a văzut un vis şi viziuni ale capului său pe patul său. În acel timp şi-a scris visul. El a relatat complet toate lucrurile.“ — Daniel 7:1.

Acest vis, precum şi alte visuri şi viziuni care ne privesc pe noi astăzi au fost scrise de către profetul Daniel în a doua jumătate a secolului al VI-lea î.e.n. „Relatarea completă“ a acestor viziuni o găsim în paginile cărţii profetice a lui Daniel.

Un profet autentic

Cristos însuşi a atestat că Daniel a fost un profet. Este interesant faptul că Isus a făcut aceasta în propria sa profeţie cu privire la semnul ‘prezenţei şi încheierii sistemului de lucruri’. El făcea astfel să se înţeleagă că împlinirea completă a profeţiei lui Daniel va avea loc în timpul nostru, în care noi sîntem martori ai diferitelor elemente ale semnului, ca războaie internaţionale, foamete, cutremure de pămînt şi dureri ale strîmtorării în lumea întreagă. — Matei 24:3–8, 15.

Isus a declarat: „Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi vor induce în eroare pe mulţi; (. . .) această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul. Cînd veţi vedea deci lucrul dezgustător care provoacă pustiire, despre care a vorbit profetul Daniel, stînd într-un loc sfînt (cititorul să-şi folosească discernămîntul), atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi. (. . .) Adevărat vă spun că această generaţie nu va trece nicidecum, pînă nu se vor întîmpla toate aceste lucruri.“ — Matei 24:11–34.

Chiar înainte de a se referi în faţa discipolilor săi la „profetul Daniel“, Isus i-a avertizat pe aceştia că vor exista profeţi falşi. Acest lucru dovedeşte că el îl considera pe Daniel un adevărat profet al lui Dumnezeu. Am constatat în articolul precedent că unele dintre declaraţiile profetice de inspiraţie divină ale lui Daniel, cum sînt cele care anunţau demenţa temporară a lui Nabucodonosor şi căderea Babilonului s-au împlinit încă în timpul vieţii lui Daniel. Dar Daniel a profeţit, de asemenea, evenimente care au survenit cu secole mai tîrziu. Care sînt unele dintre profeţiile pe termen lung relatate în cartea sa?

Venirea şi moartea lui Mesia

O profeţie care confirmă că Daniel este un profet autentic este cea care este cunoscută sub numele de profeţia celor 70 de săptămîni. Un fragment din ea declară: „Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra oraşului tău sfînt, pentru a pune capăt transgresiunii, pentru a sfîrşi cu păcatul, pentru a face ispăşire pentru eroare (. . .) Iar tu să ştii şi să discerni că de la ieşirea cuvîntului pentru restabilirea şi reconstruirea Ierusalimului pînă la Mesia Conducătorul vor fi şapte săptămîni, precum şi şaizeci şi două de săptămîni [adică 69 în total] (. . .) Iar după acele şaizeci şi două de săptămîni [adică 7 + 62, sau după a 69-a săptămînă] Mesia va fi tăiat. (. . .) Şi el trebuie să menţină în vigoare legămîntul pentru mulţi timp de o săptămînă [a 70-a]; iar la jumătatea săptămînii el va face să înceteze jertfa şi ofranda.“ — Daniel 9:24–27.

Numeroşi biblişti evrei, catolici şi protestanţi sînt de acord că „săptămînile“ din această profeţie sînt săptămîni de ani. Revised Standard Version, Ecumenical Edition, precizează: „Şaptezeci de săptămîni de ani sînt decretate cu privire la poporul tău.“ Aceşti 490 de ani au început în 455 î.e.n., cînd Neemia a fost autorizat de regele persan Artaxerxes ‘să restabilească şi să reconstruiască Ierusalimul’ (Neemia 2:1–8). Şaizeci şi nouă de săptămîni de ani mai tîrziu, respectiv în anul 29 e.n., Isus a fost botezat şi uns, devenind Cristosul sau Unsul, Mesia. „La jumătatea săptămîni [a 70-a]“, în anul 33 e.n., el a fost „tăiat“. Moartea sa de sacrificiu a făcut ispăşire pentru păcatele omenirii, făcînd astfel „să înceteze“ jertfele de animale în vigoare sub legea lui Moise.a

Cunoscînd această profeţie demnă de încredere, poporul evreu din secolul întîi „ştia că şaptezeci de săptămîni de ani fixate de Daniel se apropiau de sfîrşit şi nimeni nu era surprins să-l audă pe Ioan Botezătorul anunţînd apropierea regatului lui Dumnezeu“. — Manuel biblique, (fr.) de Bacuez şi Vigouroux.

Puterile mondiale asemănătoare fiarelor

O altă profeţie pe termen lung, de importanţă capitală pentru oamenii care trăiesc în prezent, anunţa o succesiune de puteri mondiale simbolizate de fiare înfricoşătoare şi care trebuiau să cedeze locul Regatului lui Dumnezeu.

Daniel a relatat următoarele: „Priveam la viziunile mele în timpul nopţii (. . .) Şi patru fiare enorme ieşeau din mare, fiecare fiind deosebită de celelalte. Prima era asemenea unui leu (. . .) Şi iată o altă fiară, o a doua, care era asemenea unui urs. (. . .) Şi iată o alta, una asemenea unui leopard (. . .) După aceea am continuat să privesc în viziunile de noapte, şi iată, o a patra fiară înspăimîntătoare şi teribilă şi extraordinar de puternică. (. . .) Cît despre aceste fiare enorme, întrucît erau patru, sînt patru regi care se vor scula de la pămînt. Dar sfinţii Celui Suprem vor primi regatul şi vor lua în stăpînire regatul pe timp indefinit.“ — Daniel 7:2–18.

Este clar că aceste fiare reprezintă puteri mondiale. Faptul acesta reiese din explicaţia unei alte viziuni pe care a avut-o Daniel. Profetul a scris: „Berbecul pe care l-ai văzut şi care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei şi Persiei. Iar ţapul păros îl reprezintă pe regele Greciei.“ — Daniel 8:20, 21.

Tot aşa, cele patru fiare din capitolul 7 al cărţii lui Daniel simbolizează patru puteri mondiale care s-au ridicat în zilele profetului şi după aceea, pînă la data instaurării Regatului lui Dumnezeu. Daniel a supravieţuit căderii Puterii mondiale babiloniene (leul) şi a cunoscut începutul celei care i-a succedat — Puterea medo-persană (ursul). Profeţia pe termen lung a lui Daniel anunţa că Imperiul medo-persan va fi învins de Grecia (leopardul), care, la rîndul ei, va fi înlocuită de „o a patra fiară“, Imperiul roman şi continuarea acestuia, Puterea mondială anglo-americană.b

Daniel a profeţit cu exactitate succesiunea puterilor mondiale, care toate au vărsat sînge asemenea fiarelor sălbatice, ca să-şi astîmpere setea de-a obţine dominaţia asupra lumii. În mod asemănător, dreptul Regat pe care el l-a anunţat va înlocui în curînd guvernele politice actuale. Într-o viziune Daniel a văzut cum „Cel Vechi în Zile“, Iehova Dumnezeu, dă ‘fiului omului’, Isus Mesia, „stăpînire şi demnitate şi un regat ca să îi servească toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile“. Va aduce aceasta o soluţionare durabilă la problemele omenirii? Da, deoarece guvernarea lui Isus este prezentată aici ca „o stăpînire de o durată indefinită, care nu va trece, iar regatul său un regat care nu va fi distrus.“ — Daniel 7:13, 14; compară Matei 16:27, 28; 25:31.

Profeţiile pe termen scurt şi cele pe termen lung care au fost analizate în treacăt în aceste două articole nu sînt decît o mostră de visuri, de viziuni şi de profeţii cuprinse în cartea lui Daniel. Aceste exemple dovedesc că această carte este o adevărată carte profetică, de istorie scrisă anticipat. Aceste profeţii continuă să se împlinească în secolul al XX-lea şi furnizează o minunată speranţă, după cum vor arăta numerele următoare ale acestei reviste.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

TEORIA „FICŢIUNII ISTORICE“

BIBLIA atribuie cartea lui Daniel profetului cu acelaşi nume, fapt care ar situa redactarea ei în secolul al VI-lea î.e.n. (Daniel 7:1). Dar profeţiile pe care le conţine sînt atît de uimitoare, încît mulţi au pus la îndoială că ele ar fi fost scrise înaintea evenimentelor profeţite. Unii care nu sînt creştini, şi chiar numeroşi comentatori ai Bibliei care se pretind creştini au manifestat îndoieli cu privire la autenticitatea cărţii lui Daniel. Ei preferă să creadă că această carte a fost scrisă la o dată posterioară epocii Macabeilor, teorie al cărei iniţiator a fost un filozof anticreştin, pe nume Porphyr, din secolul al III-lea al erei noastre. Pe ce argumente se sprijină această teorie şi ce valoare au ele?

Plecînd de la premiza că este imposibil să se facă vreo profeţie, Porphyr afirma că, în realitate, cartea care poartă numele lui Daniel a fost redactată de un iudeu necunoscut, în timpul perioadei Macabeilor, în secolul al III-lea î.e.n., adică după ce cea mai mare parte a evenimentelor anunţate în cartea lui Daniel avuseseră loc. El presupunea că impostorul care scrisese în numele profetului făcuse aceasta cu scopul de a susţine moralul iudeilor în timpul revoltei Macabeilor împotriva Seleucizilor, revoltă care a izbucnit în secolul al II-lea î.e.n. Dar se poate oare vedea în comportarea respectuoasă şi non-violentă pe care Daniel şi cei trei tovarăşi evrei ai lui au adoptat-o în Babilon vreun îndemn la revoltă armată? Nicidecum! (Daniel 1:8; 2:49; 3:16–18, 30). Pe de altă parte, „Mesia Conducătorul“ a apărut exact la timpul prevăzut, în anul 29 e.n., la încheierea celor 69 de „săptămîni“ de ani menţionate în Daniel 9:25, — faptul acesta dovedind, din nou, cît de ridicole sînt afirmaţiile lui Porphyr.

Potrivit istoricului iudeu Josephus, canonul Scripturilor ebraice, din care face parte cartea lui Daniel, a fost încheiat în timpul lui Ezra, în secolul al V-lea î.e.n. Atunci, cum se poate spune despre cartea lui Daniei că nu a fost scrisă înainte de secolul al II-lea î.e.n.? În plus, sulurile de la Marea Moartă au arătat că, în cercurile iudee din secolul al II-lea î.e.n., cartea lui Daniel era recunoscută la scară mare ca făcînd parte din Scriptură. Ar fi fost oare aşa, dacă era vorba de o lucrare contemporană lor?

Un alt argument folosit de Porphyr şi de numeroşi partizani ai înaltului criticism este că în cartea lui Daniel sînt multe inexactităţi istorice. După teoria lor, ea a fost scrisă în secolul al II-lea î.e.n. Or, în timpul acela iudeii luminaţi respingeau prima carte a Macabeilor, considerînd-o nedemnă de a fi introdusă în canonul Scripturilor, chiar dacă socoteau că este exactă din punct de vedere istoric. Iudeii cultivaţi, care aveau acces la scrierile istoricilor profani, ca Herodot ar fi respins în mod sigur cartea lui Daniel, dacă ea ar fi conţinut erori istorice. Pe lîngă aceasta, descoperirile arheologice au confirmat existenţa lui Belşaţar (Balthazar), precum şi alte amănunte consemnate în cartea lui Daniel pe care Porphyr şi numeroşi partizani ai înaltului criticism le consideră a fi inexacte.

Referitor la acuzaţia lui Porphyr, conform căreia profeţiile lui Daniel au fost scrise după evenimentele anunţate de ele, Philip R. Davies, de la Serviciul de cercetări asupra Bibliei al Universităţii Sheffield, din Anglia, scrie următoarele: „Aceasta înseamnă a pronunţa o sentinţă regretabilă asupra cărţii lui Daniel, precum şi a o considera în cea mai mare parte o înşelătorie deliberată comisă la adresa unui auditoriu (presupus) credul, pentru a servi, într-un fel unui scop meritoriu prin mijloace necinstite. (. . .) Îmi este greu să atribui o asemenea naivitate cititorilor iniţiali ai cărţii. Dacă cineva a dat dovadă de naivitate în cazul acesta, atunci mult mai probabil aceştia au fost criticii raţionalişti.“ — Journal for the Study of the Old Testament, numărul 17, 1980.

Nu este deloc surprinzător din partea unui filozof neoplatonician să nege că un scriitor al Bibliei a fost inspirat de Dumnezeu pentru a profeţi evenimente viitoare. Dar este păcat că unii comentatori ai Bibliei care se pretind creştini încearcă să submineze încrederea oamenilor într-o importantă carte profetică din Scripturi. Această atitudine trădează lipsă de credinţă în cel care a declarat: „Eu am vestit de la început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.“ — Isaia 46:10, Biblia Cornilescu.

[Diagrama de la pagina 5]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

70 săptămîni (490 de ani)

69 săptămîni (483 de ani) 1 săptămînă (7 ani)

455 î.e.n. 29 e.n. 33 e.n. 36 e.n.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Babilonul

Medo-persia

Grecia

Roma — Marea Britanie şi Statele Unite