Cît de demne de încredere sînt prezicerile Bibliei?

CĂRŢILE de istorie se găsesc astăzi din abundenţă. Adesea, aceste consemnări ale unor evenimente petrecute în trecut se dovedesc a fi cu adevărat fascinante. În timp ce le citim, ne putem închipui că trăim în acele timpuri străvechi. Poate că imaginaţia noastră zboară în timp ce din paginile tăcute par să prindă viaţă oameni, locuri şi evenimente.

O astfel de carte este Biblia — o carte plină de relatări istorice impresionante. Prin intermediul paginilor ei ne putem familiariza cu bărbaţi şi femei, cum ar fi Avraam, soţia lui, Sara, regele David, regina Estera, precum şi marele Învăţător, Isus Cristos. Putem într-adevăr să umblăm cu ei, să auzim ce-au spus şi să vedem ce-au văzut ei. Mulţi consideră însă că Biblia este mult mai mult decît o carte istorică. Ei cred că ea conţine ceea ce a primit numele de istorie scrisă cu anticipaţie. De ce? Deoarece Biblia este plină de preziceri, sau profeţii.

Dar, cît de demne de încredere sînt prezicerile Bibliei? Dacă există profeţii biblice care s-au împlinit în cadrul unor evenimente din trecut, nu ar trebui oare să ne aşteptăm să se adeverească şi prezicerile referitoare la evenimente viitoare? Să examinăm acum cîteva exemple pentru a vedea dacă prezicerile Bibliei sînt demne de încredere.

Israelul şi Asiria pe scena mondială

Profetul lui Dumnezeu, Isaia, care a început să profeţească aproximativ în anul 778 î.e.n., a prezis: „Cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim [Israel] va fi călcată în picioare; şi floarea veştejită a podoabei ei strălucite care este pe culmea văii mănoase va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei în mînă şi îndată o şi înghiţi“ (Isaia 28:3, 4). Aşa cum se prezisese, pe la jumătatea secolului al VIII-lea î.e.n. Samaria, capitala Israelului, a devenit asemenea unei smochine coapte gata de a fi culeasă şi înghiţită de către forţele militare ale Asiriei. Este exact ceea ce s-a întîmplat atunci cînd Samaria a fost cucerită de către asirieni în anul 740 î.e.n. — 2 Împăraţi 17:6, 13, 18.

Cu timpul, a fost rîndul Asiriei să intre în trecutul istoric. Capitala acesteia, Ninive, avea o reputaţie atît de proastă din cauza cruzimii cu care îi trata pe prizonieri încît era numită „cetatea sîngelui“ (Naum 3:1). Însuşi Iehova Dumnezeu decretase nimicirea oraşului Ninive. De exemplu, prin profetul Naum, Dumnezeu a spus: „Iată, sînt împotriva ta . . . te voi înjosi şi te voi face de dispreţ. Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice: «Ninive este nimicită!»“ (Naum 3:5–7). Şi Ţefania a profeţit distrugerea Asiriei şi pustiirea oraşului Ninive (Ţefania 2:13–15). Aceste profeţii s-au împlinit în anul 632 î.e.n., cînd, pe neaşteptate, forţele aliate ale regelui babilonean Nabopolassar şi ale lui Cyaxares Medul au devastat şi au ras din temelii oraşul Ninive — în aşa mare măsură încît chiar locul unde s-a aflat oraşul a rămas necunoscut timp de peste 2 000 de ani. Imperiul babilonean a fost următoarea putere care şi-a făcut apariţia pe scena mondială.

Prezicerea distrugerii Babilonului

Biblia a profeţit că Imperiul babilonean urma să fie răsturnat şi a prezis modul în care urma să cadă capitala acestuia, oraşul Babilon. Cu aproape două secole înainte, profetul Isaia a avertizat că rîul Eufrat avea să fie secat. Acesta străbătea Babilonul, iar porţile situate de-a lungul rîului constituiau o parte esenţială a sistemului de apărare a oraşului. Profeţia îl numea pe Cirus ca fiind cuceritorul şi menţiona faptul că ‘uşile cu două canaturi’ ale Babilonului nu aveau să fie închise în faţa invadatorilor (Isaia 44:27—45:7, NW). În consecinţă, Dumnezeu a vegheat ca uşile cu două canaturi ale Babilonului, situate de-a lungul Eufratului, să rămînă deschise în timpul unei sărbători care a avut loc în noaptea în care forţele militare ale lui Cirus cel Mare şi-au declanşat asaltul. Ele au intrat, aşadar, fără dificultate în oraş, înaintînd prin albia rîului, şi au cucerit Babilonul.

Istoricul Herodot a scris: „[Cirus] . . . aşezîndu-şi grosul oştirii la intrarea în oraş a fluviului, adică acolo pe unde fluviul pătrunde în oraş, iar restul în spatele oraşului, adică acolo pe unde fluviul iese din oraş, le porunci oamenilor ca, de îndată ce vor vedea că rîul se poate trece cu piciorul, să pătrundă în oraş prin albia lui . . . Folosind un canal, regele îndrumă apele fluviului spre lacul care acum era ca o mlaştină şi astfel, scăzînd apele, făcu ca vechea albie să poată fi trecută cu piciorul. După ce s-a terminat lucrarea, perşii, care aşteptau să dea năvală, intrară în Babilon urmînd albia Eufratului; apa scăzută abia le ajungea pînă la coapse . . . Cum se mai nimerise să fie la ei şi o zi de sărbătoare, o duceau numai într-o petrecere, dănţuind tot timpul, pînă ce aflară de nenorocirea care-i ajunsese“. — Herodot — Istorii, volumul 1, traducere în limba română de Adelina Piatkowski.

Chiar în noaptea aceea, profetul lui Dumnezeu, Daniel, l-a avertizat pe conducătorul Babilonului în legătură cu un dezastru iminent (Daniel, capitolul 5). După aceea, Babilonul a mai existat timp de cîteva secole, dar ca putere mai mică. De acolo, de pildă, şi-a scris apostolul Petru prima sa scrisoare inspirată în secolul I e.n. (1 Petru 5:13). Dar profeţia lui Isaia declarase: „Babilonul . . . va fi ca Sodoma şi Gomora, cînd le-a nimicit Dumnezeu. El nu va mai fi locuit“. Dumnezeu mai spusese: „Voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi pe nepot“ (Isaia 13:19–22; 14:22). Aşa cum era prezis, Babilonul a devenit în cele din urmă un morman de ruine. Orice eventuală restaurare a anticului oraş i-ar putea atrage pe turişti, dar acesta ar rămîne în continuare lipsit de ‘fiu şi de nepot’.

Profetul lui Iehova, Daniel — prezent în Babilon în timpul căderii acestuia —, a avut o viziune referitoare la cuceritorii mezi şi perşi. El a văzut un berbec care avea două coarne şi un ţap care avea un corn mare între ochi. Ţapul l-a atacat pe berbec şi l-a doborît, frîngîndu-i cele două coarne. Apoi s-a frînt şi cornul cel mare al ţapului, şi patru coarne au crescut în locul lui (Daniel 8:1–8). Aşa cum a prezis Biblia şi a confirmat istoria, berbecul cu două coarne a simbolizat Medo-Persia. Ţapul a reprezentat Grecia. Şi ce se poate spune despre „cornul cel mare“ al ţapului? Acesta s-a dovedit a fi Alexandru cel Mare. Cînd acel corn mare figurativ s-a frînt, i-au luat locul patru coarne simbolice (sau regate). Conform profeţiei, după ce Alexandru a murit, cei patru generali ai săi au preluat puterea — Ptolemeu Lagos în Egipt şi Palestina; Seleucos Nicator în Mesopotamia şi Siria; Casandru în Macedonia şi Grecia; şi Lisimah în Tracia şi Asia Mică. — Daniel 8:20–22.

Preziceri referitoare la un viitor strălucit

Prezicerile Bibliei în legătură cu astfel de evenimente, cum ar fi pustiirea Babilonului şi răsturnarea Medo-Persiei, nu reprezintă decît un exemplu din multele profeţii scripturale care s-au adeverit în trecut. Biblia conţine şi preziceri referitoare la un viitor strălucit care va deveni realitate datorită lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Diverşi scriitori ai Scripturilor greceşti creştine i-au aplicat lui Isus Cristos unele preziceri mesianice din Scripturile ebraice. De exemplu, unii scriitori ai Evangheliilor au subliniat faptul că Isus s-a născut în Betleem, aşa cum fusese prezis de profetul Mica (Mica 5:2; Luca 2:4–11; Ioan 7:42). Ca împlinire a profeţiei lui Ieremia, după naşterea lui Isus a avut loc uciderea copiilor mici (Ieremia 31:15; Matei 2:16–18). Cuvintele lui Zaharia (9:9) s-au împlinit atunci cînd Cristos a intrat în Ierusalim călare pe mînzul unei măgăriţe (Ioan 12:12–15). Iar cînd soldaţii au împărţit între ei hainele lui Isus după pironirea acestuia, au împlinit cuvintele psalmistului: „Îşi împart hainele mele între ei şi aruncă sorţi pentru cămaşa mea“. — Psalmul 22:18.

Alte preziceri mesianice indică spre un timp fericit pentru specia umană. Daniel a văzut într-o viziune pe „Unul ca un Fiu al Omului“ care a primit „stăpînire, slavă şi împărăţie“ din partea lui Iehova, „Cel Bătrîn de Zile“ (Daniel 7:13, 14). Referitor la domnia mesianică a acestui Rege ceresc, Isus Cristos, Isaia a declarat: „Îl vor numi: «Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii.» El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi cu dreptate, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna DOMNULUI oştirilor“. — Isaia 9:6, 7.

Înainte ca domnia dreaptă a lui Mesia să se exercite în mod deplin, trebuie să aibă loc un lucru de o însemnătate vitală. Acest lucru a fost prezis şi el în Biblie. Psalmistul a cîntat cu referire la Regele mesianic astfel: „Războinic viteaz, încinge-ţi sabia la coapsă . . . Şi cu o splendoare tot mai mare, înaintează cu carul tău, apără adevărul, blîndeţea şi dreptatea“ (Psalmul 45:3, 4). Referindu-se la zilele noastre, Scripturile au mai prezis: „În zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“. — Daniel 2:44.

Psalmul 72 ne oferă în mod anticipat o imagine despre condiţiile care vor exista sub domnia mesianică. De exemplu, „în zilele lui, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace, pînă ce luna nu va mai fi“ (versetul 7). Atunci nu va mai exista opresiune sau violenţă (versetul 14). Nimeni nu va mai suferi de foame, deoarece „va fi belşug de grîne în ţară pînă pe vîrful munţilor“ (versetul 16). Şi gîndiţi-vă! De aceste binecuvîntări, precum şi de altele, vă veţi putea bucura într-un paradis pămîntesc atunci cînd sistemul actual de lucruri va fi înlocuit cu lumea nouă promisă de Dumnezeu! — Luca 23:43; 2 Petru 3:11–13; Apocalipsa 21:1–5.

Fără îndoială deci, merită să cercetaţi prezicerile Bibliei. În consecinţă, de ce nu le-aţi cere Martorilor lui Iehova să vă ofere mai multe informaţii? O examinare a profeţiilor Bibliei vă poate ajuta să observaţi unde anume ne aflăm în scurgerea timpului. De asemenea, acest lucru va putea dezvolta în inima dumneavoastră o apreciere profundă faţă de Iehova Dumnezeu şi faţă de minunatul său aranjament în vederea binecuvîntării eterne a tuturor celor care îl iubesc şi îi sînt supuşi.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Ştiţi ce a simbolizat viziunea lui Daniel referitoare la berbec şi ţap?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Veţi fi şi dvs. acolo pentru a vă bucura de împlinirea prezicerilor Bibliei referitoare la o viaţă fericită pe un pămînt paradiziac?