De ce îi slujim lui Iehova?

„ZIUA lui Iehova este iminentă! «Marele necaz» este aproape, şi nu vei supravieţui dacă nu îi slujeşti lui Dumnezeu.“ Cum ai reacţiona dacă ţi s-ar spune aceste cuvinte? — Ţefania 2:2, 3; Matei 24:21.

Într-adevăr, trebuie să păstrăm în minte ziua lui Iehova, iar supravieţuirea marelui necaz iminent depinde de serviciul fidel pentru Dumnezeu. Dar, ar trebui oare ca aceste lucruri să constituie motivele principale pentru care îi aducem serviciu sacru lui Iehova Dumnezeu? Tu de ce îi slujeşti lui Iehova?

Este necesară o motivaţie potrivită

Dacă cineva nu îi slujeşte lui Dumnezeu dintr-o motivaţie corectă, ar putea înceta s-o facă dacă aşteptările sale nu se realizează în decursul unei anumite perioade de timp. De exemplu, unii au aşteptat ca Isus Cristos să revină în 1843 sau 1844, date care au trecut fără ca speranţele lor să se împlinească. Este interesant ce a scris în această privinţă George Storrs, editorul publicaţiei Bible Examiner, care a devenit mai tîrziu un cunoscut al lui Charles Taze Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower. În Bible Examiner din septembrie 1846, Storrs scria:

„Obligaţia de a-i sluji lui Dumnezeu decurge dintr-un lucru mult mai profund decît din simplul fapt că ziua [Domnului] este aproape încheiată . . . Reacţia care va avea loc dacă anii ’46 şi ’47 trec, aşa cum probabil se va întîmpla, fără a fi martori la a doua venire va fi mai decepţionantă decît i-ar putea trece cuiva prin minte. Experienţa dovedeşte acest lucru — vreau să spun experienţa anilor ’43 şi ’44. Unde se află acum majoritatea celor care, potrivit propriei lor mărturisiri, se simţeau «îndemnaţi să-i slujească lui Dumnezeu» fiindcă erau obligaţi moraliceşte de acea proclamare care declara că este timpul să aibă loc venirea Domnului? Şi ecoul spune — UNDE!!! Abia unul din zece dintre aceia mai umblă în credinţă astfel încît să-şi onoreze mărturisirea lor creştină. De ce? Au fost impulsionaţi de o motivaţie incorectă. Egoismul a fost principalul element din fiinţa lor care s-a simţit atras şi impresionat. Ei au fost asemenea păcătosului care, aflat pe un pat de suferinţă sau într-o furtună pe mare, crede că este aproape de moarte. Dacă trebuie să moară, va deveni creştin. Dacă ar şti că este în afară de pericol, ar fi la fel de indiferent ca înainte“.

Să slujim cu o motivaţie corectă

Egoismul şi teama de distrugere s-ar putea să-i impulsioneze pe unii să înfăptuiască voinţa lui Iehova, dar într-un mod lipsit de entuziasm. Alţii s-ar putea să fie atît de captivaţi de speranţa de a trăi în paradis încît îi slujesc lui Dumnezeu numai din acest motiv. Totuşi, dacă cei care sînt animaţi în principal de asemenea motivaţii consideră că ziua lui Iehova şi necazul cel mare nu sînt prea aproape, s-ar putea să nu aibă dorinţa de a-i sluji lui Dumnezeu în mod zelos.

Desigur, faptul de a te bucura de promisiunile şi de binecuvîntările prezise de Dumnezeu nu constituie o manifestare egoistă. El doreşte ca noi să găsim satisfacţie în perspectivele pe care ni le-a pus înainte în calitate de continuatori ai Fiului său, Isus Cristos. „Bucuraţi-vă în nădejde“, a spus apostolul Pavel, adăugînd: „Fiţi răbdători în necaz, stăruiţi în rugăciune“ (Romani 12:12). Împreună cu rugăciunea, „bucuria lui Iehova“ ne ajută să suportăm încercări şi să aşteptăm cu răbdare împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu (Neemia 8:10, NW). Între timp, avem multe motive pentru a-i sluji lui Iehova. Care sînt cîteva dintre acestea?

Îndatorire şi privilegiu

Ca Suveran al universului, Iehova merită şi pretinde devoţiune exclusivă (Exodul 20:4, 5). Aşadar, indiferent că necazul cel mare va începe mîine, anul viitor, sau mai tîrziu, fiecare creştin este dator faţă de Dumnezeu în aceaşi măsură. El se simte obligat să-i slujească lui Iehova într-un mod neegoist deoarece îl iubeşte pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea sa (Marcu 12:30). Unii dintre primii creştini au crezut că ziua lui Iehova era iminentă, dar speranţele lor nu s-au împlinit, iar ei au murit fără să vadă acel eveniment (1 Tesaloniceni 5:1–5; 2 Tesaloniceni 2:1–5). Deoarece acei continuatori unşi ai lui Cristos au rămas totuşi fideli pînă la moarte, au primit în cele din urmă răsplata unei învieri la viaţă cerească. — Apocalipsa 2:10.

Martorii botezaţi ai lui Iehova ar trebui să-i slujească în mod fidel deoarece şi-au asumat în mod voluntar obligaţia de a înfăptui voinţa sa. Gîndiţi-vă! Asemenea îngerilor sfinţi, putem să înfăptuim voinţa Suveranului universului (Psalmul 103:20, 21). Isus a preţuit atît de mult acest privilegiu încît a spus: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4:34). Dacă vom manifesta acelaşi spirit, vom declara plini de zel laudele lui Iehova şi le vom vorbi altora despre scopurile sale, aşa cum sînt ele revelate în Scripturi. În felul acesta, avem totodată privilegiul să-i ajutăm spiritualiceşte şi pe alţii. Iar faptul de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu din iubire pentru el constituie, cu siguranţă, un minunat privilegiu, indiferent cînd anume va începe ziua lui Iehova.

Recunoştinţa — o motivaţie

Recunoştinţa pentru iubirea manifestată de Dumnezeu prin furnizarea jertfei de răscumpărare a Fiului său ar trebui, de asemenea, să ne impulsioneze să-i slujim lui Iehova. Altădată, eram înstrăinaţi de Iehova Dumnezeu din cauza păcatului. Dar Isus a spus: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirii], că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Iehova a luat iniţiativa în această privinţă, aşa cum a scris Pavel: „Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Recunoştinţa pentru această exprimare a iubirii lui Dumnezeu ar trebui să ne impulsioneze să-i slujim din toată inima.

Aprecierea faţă de îngrijirile spirituale şi materiale acordate de Iehova ne oferă un alt motiv pentru a-i sluji în mod fidel. Cuvîntul lui Dumnezeu este un ghid sigur — o lumină pe cărarea noastră. Publicaţiile furnizate prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ ne ajută să ne armonizăm viaţa cu voinţa divină (Matei 24:45–47, NW; Psalmul 119:105). Iar datorită faptului că noi căutăm mai întîi Regatul, Iehova se îngrijeşte de noi şi din punct de vedere material (Matei 6:25–34). Dovedeşti tu apreciere pentru aceste lucruri?

Recunoştinţa pentru faptul că Dumnezeu ne-a eliberat din religia falsă ne furnizează un alt motiv să-i slujim lui Iehova în mod fidel. Prostituata religioasă, Babilonul cel Mare, „şade pe ape multe“, care înseamnă „popoare, mulţimi, neamuri şi limbi“ (Apocalipsa 17:1, 15). Dar ea nu şade pe slujitorii lui Iehova şi nu îi influenţează nici nu îi stăpîneşte pe plan religios. De exemplu, ei resping doctrina religioasă falsă conform căreia sufletul uman este nemuritor. Ei ştiu că omul a fost creat „un suflet viu“, că cei morţi „nu ştiu nimic“ şi că va exista o înviere (Geneza 2:7; Eclesiastul 9:5, 10; Faptele 24:15). De aceea, ei nici nu se tem de morţi, nici nu li se închină. Nu te determină oare recunoştinţa pentru o astfel de libertate spirituală să te opui apostaziei şi să rămîi ataşat de închinarea pură la Iehova? — Ioan 8:32.

Aprecierea faţă de sprijinul zilnic acordat de Iehova ar trebui să ne întărească hotărîrea de a-i sluji în mod loial. Psalmistul David a declarat: „Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara“ (Psalmul 68:19). În alt loc, psalmistul a spus: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). Da, o persoană care îi slujeşte în mod fidel lui Iehova îşi poate arunca asupra lui Dumnezeu povara figurativă, cum ar fi griji şi încercări. Manifeşti tu apreciere faţă de sprijinul permanent al lui Iehova slujindu-i în mod fidel? — Psalmul 145:14.

Să-l lăudăm pe Iehova şi Regatul său

Dorinţa de a-l glorifica pe Iehova ar trebui, de asemenea, să ne impulsioneze să îi slujim. Creaturile cereşti sînt reprezentate glorificîndu-l pe Dumnezeu cu următoarele cuvinte: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost create“ (Apocalipsa 4:11). Regele David l-a lăudat pe Dumnezeu spunînd: „A Ta este, DOAMNE, mărirea, puterea şi măreţia, strălucirea şi slava . . . a Ta, DOAMNE . . . este împărăţia . . . De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste toate lucrurile . . . Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit“ (1 Cronici 29:10–13). În calitate de slujitori ai lui Iehova, nu ne simţim oare obligaţi să-l glorificăm prin cuvinte şi fapte, în timp ce aşteptăm împlinirea promisiunilor sale? — 1 Corinteni 10:31.

O dorinţă puternică de a vorbi despre Regatul lui Dumnezeu furnizează o altă motivaţie de a-i sluji lui Iehova. Această motivaţie benefică este bine exprimată prin cuvintele psalmistului: „Toate lucrările Tale Te vor lăuda, DOAMNE, şi sfinţii Tăi Te vor binecuvînta. Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta ca să facă să fie cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de măreţie a împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpînirea Ta este în toate generaţiile“ (Psalmul 145:10–13). Anunţarea mesajului despre Regat constituie misiunea unui creştin, precum şi cea mai importantă lucrare efectuată în zilele noastre (Matei 24:14; 28:19, 20). Ai şi tu o dorinţă arzătoare de a-l lăuda pe Iehova şi de a le vorbi altora despre Regatul său?

Sfinţirea numelui lui Iehova şi justificarea suveranităţii sale ar trebui să aibă o importanţă atît de mare pentru noi încît să dorim să-i slujim în mod fidel. Noi ne putem ruga pentru sfinţirea numelui lui Iehova şi pentru justificarea suveranităţii sale (Matei 6:9). Putem acţiona în armonie cu rugăciunile noastre participînd cu regularitate în ministerul creştin şi răspîndind adevărul referitor la aceste chestiuni de importanţă vitală. — Ezechiel 36:23; 39:7.

Bucurie şi satisfacţie

Slujindu-i lui Iehova în mod fidel, avem satisfacţia de a face să i se bucure inima şi de a dovedi că Diavolul este mincinos. Deşi Satan pretinde în mod fals că oamenii îi slujesc lui Dumnezeu din motive egoiste, serviciul nostru loial pentru Iehova, efectuat din iubire, dovedeşte că afirmaţia batjocoritorului este falsă (Iov 1:8–12). Aceasta ne oferă un motiv întemeiat să continuăm să facem ceea ce se spune în Proverbele 27:11: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“. Mai mult decît atît, atunci cînd îi slujim în mod loial lui Iehova în pofida a tot ceea ce face Satan pentru a ne împiedica, faptul de a ne comporta ca păstrători ai integrităţii îi va întări, probabil, pe colaboratorii noştri în credinţă. — Filipeni 1:12–14.

Bucuria şi satisfacţia de a lua parte la secerişul spiritual ar trebui şi ele să ne stimuleze să-i slujim lui Iehova în mod fidel. Isus a simţit fericire în a-i ajuta pe oameni, mai ales pe plan spiritual. În Matei 9:35–38 se spune: „Isus străbătea toate oraşele şi satele, învăţînd pe popor în sinagogile lor, predicînd Evanghelia împărăţiei şi vindecînd orice boală şi orice neputinţă. Cînd a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: «Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său»“. Dacă lucrarea de seceriş durează mai mult decît ne-am aşteptat, faptul acesta ne va da şi mai multe ocazii să găsim bucurie şi satisfacţie în a-i ajuta spiritualiceşte pe alţii. Această activitate constituie totodată o modalitate de a manifesta acea iubire faţă de aproapele care se pretinde din partea noastră. — Matei 22:39.

De ce îi slujeşti lui Dumnezeu?

Am examinat numai cîteva dintre numeroasele motive care constituie un stimulent pentru a-i sluji lui Iehova în mod fidel. Este bine să medităm sub rugăciune ce anume ne motivează pe noi personal să îi slujim lui Dumnezeu, deoarece fiecare va trebui să dea socoteală în faţa lui (Romani 14:12; Evrei 4:13). Iar cei care persistă în a avea doar motivaţii egoiste nu se vor bucura de favoarea divină.

La ce ne putem aştepta dacă sîntem interesaţi în principal de sfinţirea numelui lui Iehova şi dacă îi aducem lui Dumnezeu un serviciu sacru, îndemnaţi de motivaţii neegoiste? Ei bine, Iehova ne va binecuvînta atît pe noi, cît şi ministerul nostru (Proverbele 10:22)! De asemenea, vom primi viaţă eternă pentru că i-am slujit lui Iehova în mod fidel.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 8]

ŞASE PREDICI, de George Storrs (1855)

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Mii de persoane îi slujesc lui Iehova în Japonia

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Slujindu-i lui Iehova în Coasta de Fildeş