Tradiţiile religioase şi Biblia
„FACEŢI nevalabil Cuvîntul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.“ Aceste cuvinte nu sînt ale altcuiva decît ale lui Isus Cristos (Marcu 7:13). La fel ca mulţi oameni din zilele noastre, evreii care trăiau în timpul lui Isus se supuneau cu scrupulozitate unui complicat ansamblu de obiceiuri şi precepte. Şi asemenea multor clerici din epoca noastră, conducătorii religioşi evrei considerau aceste tradiţii mai importante decît Biblia.
Să ilustrăm aceasta: Cuvîntul lui Dumnezeu le ordona copiilor să–i onoreze pe părinţii lor (Exod 20:12). Este clar că aceasta includea faptul ca ei să vină în ajutorul părinţilor lor în caz de dificultăţi financiare grave. Cu toate acestea, o tradiţie evreiască furniza un mijloc comod de a se sustrage de la această obligaţie biblică. O persoană egoistă nu avea decît să se angajeze că va face ulterior o donaţie a bunurilor sale materiale la templu pentru ca acestea să poată fi puse la o parte şi declarate „corban“, termen care însemna „un dar dedicat lui Dumnezeu“. Cu toate că închinătorul evreu era, evident, liber să continue să se folosească de acest „corban“, el putea să refuze cu pioşenie să le permită părinţilor săi să profite de acesta. — Marcu 7:9–12.
Însă Isus a denunţat această practică precum şi alte „tradiţii sacre“ ale evreilor, spunînd: „Ipocriţilor, pe bună dreptate a profeţit Isaia despre voi cînd a spus: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima sa este foarte îndepărtată de mine. Zadarnic continuă ei să mi se închine, deoarece ei învaţă pe oameni porunci omeneşti drept doctrine.»“ — Matei 15:3–9.
Avînd în vedere cuvintele lui Isus, ar putea un creştin să considere pe bună dreptate că toate tradiţiile religioase se armonizează cu Biblia? Greu de crezut. Indiferent de sentimentele care îl leagă de un obicei sau altul, creştinul doreşte să ştie înainte de toate dacă acesta este sau nu în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Să vedem, referitor la aceasta, cîteva din practicile religioase descrise în lucrarea catolică intitulată Liturgy—An Elementary Course de Maria A. Lombillo Clark şi să le confruntăm cu ceea ce spune în realitate Biblia.
[Chenarul de la paginile 25, 26]
LITURGHIA CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU
„Noi ne manifestăm „Copilaşilor, feriţi–vă de idoli.“
închinarea la Dumnezeu — 1 Ioan 5:21.
prin intermediul unor
acte de veneraţie.“ „Dumnezeu este Spirit şi cei
care i se închină trebuie să i
se închine cu spirit şi adevăr.“
— Ioan 4:24.
„Noi umblăm prin credinţă nu
prin vedere.“ — 2 Corinteni 5:7.
„Eu sînt Iehova. Acesta este
numele meu; şi nu voi da
gloria mea la nimeni altul, nici
lauda mea imaginilor cioplite.“
— Isaia 42:8.
„Trebuie s–o venerăm pe „Să nu–ţi faci chip cioplit,
Preasfînta Fecioară Maria, nici vreo formă asemănătoare
pe îngeri şi pe sfinţi. Însă, vreunui lucru care este sus
aceste acte de veneraţie în ceruri sau care este jos
(. . .) se răsfrîng în cele pe pămînt. (. . .) Să nu te pleci
din urmă asupra lui înaintea lor nici să nu te
Dumnezeu, în acelaşi mod laşi îndemnat să le serveşti.“
în care un rege este — Exod 20:4, 5.
onorat atunci cînd
miniştrii săi sînt onoraţi.“ „Eu, Ioan, (. . .) am căzut
pentru a mă închina la
picioarele îngerului (. . .)
Dar el îmi spune: «Ai grijă!
Să nu faci aceasta! (. . .)
Închină–te la Dumnezeu.»“
„Există un singur Dumnezeu şi
un singur mediator între
Dumnezeu şi oameni, omul
Cristos Isus.“ — 1 Timotei 2:5.
„Prezenţa crucifixului pe „Dumnezeul care a făcut lumea
altar este indispensabilă; şi toate lucrurile din ea, fiind,
fără aceasta Sfînta aşa cum este Acesta, Domn
Liturghie nu poate fi al cerului şi al pămîntului,
celebrată. Trei feţe de nu locuieşte în temple făcute
masă pentru altar, două de mîini omeneşti.“
candelabre şi tăbliţele — Fapte 17:24.
sacramentale sînt, de
asemenea, necesare.“ „Ne fixăm privirile nu asupra
lucrurilor care se văd, ci
asupra lucrurilor invizibile.“
„1 Noiembrie, (. . .) „Morţii înşişi nu îl laudă pe
Sărbătoarea Tuturor Iah, nici vreunul care coboară
Sfinţilor. Aceasta este în tăcere.“ — Psalm 115:17.
Ziua Sfîntă a tuturor
sufletelor care trăiesc „Cei morţi nu ştiu nimic.“
fericite în ceruri; va — Ecleziast 9:5, Biblia Cornilescu.
veni timpul cînd ea
va fi şi a noastră.“ „Tot sufletul care nu va
asculta de acel profet se va
stîrpi din popor.“ — Fapte 3:23,
Sfînta Scriptură 1873.
(Ortografia ne aparţine.)
„Pentru a le ajuta pe „Căci în locuinţa morţilor, în
aceste suflete, [Biserica] care mergi, nu mai este nici
a stabilit în data de lucrare, nici chibzuială, nici
2 noiembrie, «Comemorarea ştiinţă, nici înţelepciune.“
celor fideli decedaţi». În — Ecleziast 9:10,
această zi, preoţii celebrează Biblia Cornilescu.
de trei ori Liturghia pentru
a uşura chinurile sufletelor „Nu vă încredeţi în fiii
binecuvîntate care se găsesc oamenilor (. . .) se întorc în
în purgatoriu şi pentru a pămînt, şi în aceeaşi zi le
grăbi intrarea lor în cer.“ pier şi planurile lor.“
Biblia Cornilescu.
„În ultimă analiză, doctrina
catolică despre purgatoriu
se bazează pe tradiţie, şi
nu pe Sfînta Scriptură.“
— New Catholic Encyclopœdia,
volumul 11, pagina 1034.
Liberi de tradiţiile dăunătoare
În consecinţă, multe tradiţii religioase populare îi sînt neplăcute lui Dumnezeu şi sînt, prin urmare, dăunătoare. În mod interesant, totuşi, apostolul Pavel a scris: „Acum vă laud deoarece în toate lucrurile (. . .) ţineţi cu tărie tradiţiile („învăţătura“, B.C.), aşa cum vi le–am transmis eu“ (1 Corinteni 11:2). Însă el vorbea despre tradiţii sfinte şi utile, fondate pe Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu despre ritualuri lipsite de conţinut şi născocite de oameni. Aceste tradiţii au luat locul ’neroditoarei forme de conduită primită prin tradiţie‘, pe care mulţi au practicat–o în secolul întîi, înainte de a deveni creştini. — 1 Petru 1:18.
În mod asemănător, în zilele noastre, o persoană cu teamă de Dumnezeu trebuie să analizeze tradiţiile şi să le respingă pe toate acelea care se dovedesc nescripturale. Desigur, relaţia pe care o are cineva cu Dumnezeu este de o valoare mult superioară oricărei forme de închinare concepute de oameni! Bineînţeles, respingerea tradiţiilor nescripturale nu este un lucru atît de uşor. Adesea ea pretinde modificarea unui model de conduită adînc înrădăcinat în timp. Acest lucru l–a constatat un tînăr catolic din Columbia care era foarte adîncit în tradiţia religioasă. Încă din copilărie el nutrea dorinţa vie de a deveni preot. Adeseori se juca ’de–a liturghia‘ împreună cu surorile sale şi chiar le „spovedea“. Cu ani mai tîrziu, el a fost admis într–o şcoală pregătitoare pentru seminar şi, în cele din urmă, a intrat la o universitate catolică. Acolo, tradiţiile religioase s–au înrădăcinat încă şi mai adînc în viaţa sa.
Într–o zi, la uşa lui s–a prezentat un Martor al lui Iehova. Cu toate că părinţii săi nu i–au permis deloc vizitatorului să vorbească, cele cîteva cuvinte ale sale s–au imprimat în mintea acestui tînăr religios. Mai tîrziu, el a aranjat să studieze Biblia în secret cu Martorii. „Dorinţa mea sinceră“, îşi aminteşte el, „era să ajung să cunosc Biblia dintr–un alt punct de vedere, fără să–mi schimb religia. Aveam o dorinţă arzătoare de a–i sluji lui Dumnezeu în calitate de preot şi de a încerca să schimb inima oamenilor. După ce am studiat Biblia timp de o lună, în interiorul meu a luat naştere un conflict, deoarece tradiţiile şi ritualurile religiei mele erau în contradicţie cu principiile curate ale Scripturilor.“
Familia sa a exercitat presiuni asupra lui pentru ca să înceteze să studieze Biblia şi, în cele din urmă, el a fost obligat să părăsească locuinţa. Cu toate acestea, el spune: „După două luni de studiere a Bibliei, am ajuns la convingerea că eram într–o mare eroare. Am părăsit, aşadar, universitatea precum şi postul meu de profesor într–o şcoală religioasă, pentru a mă dedica predicării din casă în casă. Acum, viaţa mea s–a schimbat şi obiceiurile mele la fel. Ce bucurie am încercat în acea zi de neuitat în care mi–am simbolizat dedicarea faţă de Iehova prin botez!“ Acest tînăr slujeşte acum cu timp integral pentru a–i ajuta pe alţii să se elibereze din tradiţiile care îl dezonorează pe Dumnezeu.
Dacă respecţi cu zel tradiţiile religioase, poate găseşti la fel că este necesar să operezi anumite schimbări în viaţă. Aminteşte–ţi ce i–a spus Isus într–o zi femeii samaritence la fîntînă. De secole, samaritenii aveau obiceiul de a i se închina lui Dumnezeu pe muntele Gharizim. Totuşi, Isus a făcut–o să înţeleagă că era vorba despre o tradiţie fără valoare, spunînd: „Crede–mă femeie: Vine ora cînd nu vă veţi închină Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. (. . .) Adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într–adevăr, oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine.“ — Ioan 4:19–23.
Eşti oare unul dintre aceia pe care îi „caută Tatăl“? Doreşti cu ardoare să i te închini lui Dumnezeu în adevăr? Dacă da, atunci avertismentul apostolului Pavel din Coloseni 2:8 este cel mai potrivit: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor“ (Biblia Cornilescu). Urmează mai degrabă învăţăturile creştinismului adevărat care pot să te conducă la viaţă veşnică! — Ioan 17:3.