Tradiţiile religioase şi Biblia

„FACEŢI nevalabil Cuvîntul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.“ Aceste cuvinte nu sînt ale altcuiva decît ale lui Isus Cristos (Marcu 7:13). La fel ca mulţi oameni din zilele noastre, evreii care trăiau în timpul lui Isus se supuneau cu scrupulozitate unui complicat ansamblu de obiceiuri şi precepte. Şi asemenea multor clerici din epoca noastră, conducătorii religioşi evrei considerau aceste tradiţii mai importante decît Biblia.

Să ilustrăm aceasta: Cuvîntul lui Dumnezeu le ordona copiilor să–i onoreze pe părinţii lor (Exod 20:12). Este clar că aceasta includea faptul ca ei să vină în ajutorul părinţilor lor în caz de dificultăţi financiare grave. Cu toate acestea, o tradiţie evreiască furniza un mijloc comod de a se sustrage de la această obligaţie biblică. O persoană egoistă nu avea decît să se angajeze că va face ulterior o donaţie a bunurilor sale materiale la templu pentru ca acestea să poată fi puse la o parte şi declarate „corban“, termen care însemna „un dar dedicat lui Dumnezeu“. Cu toate că închinătorul evreu era, evident, liber să continue să se folosească de acest „corban“, el putea să refuze cu pioşenie să le permită părinţilor săi să profite de acesta. — Marcu 7:9–12.

Însă Isus a denunţat această practică precum şi alte „tradiţii sacre“ ale evreilor, spunînd: „Ipocriţilor, pe bună dreptate a profeţit Isaia despre voi cînd a spus: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima sa este foarte îndepărtată de mine. Zadarnic continuă ei să mi se închine, deoarece ei învaţă pe oameni porunci omeneşti drept doctrine.»“ — Matei 15:3–9.

Avînd în vedere cuvintele lui Isus, ar putea un creştin să considere pe bună dreptate că toate tradiţiile religioase se armonizează cu Biblia? Greu de crezut. Indiferent de sentimentele care îl leagă de un obicei sau altul, creştinul doreşte să ştie înainte de toate dacă acesta este sau nu în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Să vedem, referitor la aceasta, cîteva din practicile religioase descrise în lucrarea catolică intitulată Liturgy—An Elementary Course de Maria A. Lombillo Clark şi să le confruntăm cu ceea ce spune în realitate Biblia.

[Chenarul]

LITURGHIA

„Noi ne manifestăm închinarea la Dumnezeu prin intermediul unor acte de veneraţie.“

CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

„Copilaşilor, feriţi–vă de idoli.“ — 1 Ioan 5:21.

„Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr.“ — Ioan 4:24.

„Noi umblăm prin credinţă nu prin vedere.“ — 2 Corinteni 5:7.

„Eu sînt Iehova. Acesta este numele meu; şi nu voi da gloria mea la nimeni altul, nici lauda mea imaginilor cioplite.“ — Isaia 42:8.

LITURGHIA

„Trebuie s–o venerăm pe Preasfînta Fecioară Maria, pe îngeri şi pe sfinţi. Însă, aceste acte de veneraţie (. . .) se răsfrîng în cele din urmă asupra lui Dumnezeu, în acelaşi mod în care un rege este onorat atunci cînd miniştrii săi sînt onoraţi.“

CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

„Să nu–ţi faci chip cioplit, nici vreo formă asemănătoare vreunui lucru care este sus în ceruri sau care este jos pe pămînt. (. . .) Să nu te pleci înaintea lor nici să nu te laşi îndemnat să le serveşti.“ — Exod 20:4, 5.

„Eu, Ioan, (. . .) am căzut pentru a mă închina la picioarele îngerului (. . .) Dar el îmi spune: «Ai grijă! Să nu faci aceasta! (. . .) Închină–te la Dumnezeu.»“ — Apocalips 22:8, 9.

„Există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, omul Cristos Isus.“ — 1 Timotei 2:5.

LITURGHIA

„Prezenţa crucifixului pe altar este indispensabilă; fără aceasta Sfînta Liturghie nu poate fi celebrată. Trei feţe de masă pentru altar, două candelabre şi tăbliţele sacramentale sînt, de asemenea, necesare.“

CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

„Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, fiind, aşa cum este Acesta, Domn al cerului şi al pămîntului, nu locuieşte în temple făcute de mîini omeneşti.“ — Fapte 17:24.

„Ne fixăm privirile nu asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor invizibile.“ — 2 Corinteni 4:18.

LITURGHIA

„1 Noiembrie, (. . .) Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Aceasta este Ziua Sfîntă a tuturor sufletelor care trăiesc fericite în ceruri; va veni timpul cînd ea va fi şi a noastră.“

CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

„Morţii înşişi nu îl laudă pe Iah, nici vreunul care coboară în tăcere.“ — Psalm 115:17.

„Cei morţi nu ştiu nimic.“ — Ecleziast 9:5, Biblia Cornilescu.

„Tot sufletul care nu va asculta de acel profet se va stîrpi din popor.“ — Fapte 3:23, Sfînta Scriptură 1873. (Ortografia ne aparţine.)

LITURGHIA

„Pentru a le ajuta pe aceste suflete, [Biserica] a stabilit în data de 2 noiembrie, «Comemorarea celor fideli decedaţi». În această zi, preoţii celebrează de trei ori Liturghia pentru a uşura chinurile sufletelor binecuvîntate care se găsesc în purgatoriu şi pentru a grăbi intrarea lor în cer.“

„În ultimă analiză, doctrina catolică despre purgatoriu se bazează pe tradiţie, şi nu pe Sfînta Scriptură.“ — New Catholic Encyclopœdia, volumul 11, pagina 1034.

CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

„Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune.“ — Ecleziast 9:10, Biblia Cornilescu.

„Nu vă încredeţi în fiii oamenilor (. . .) se întorc în pămînt, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.“ — Psalm 145:2–4, Biblia Cornilescu.

Liberi de tradiţiile dăunătoare

În consecinţă, multe tradiţii religioase populare îi sînt neplăcute lui Dumnezeu şi sînt, prin urmare, dăunătoare. În mod interesant, totuşi, apostolul Pavel a scris: „Acum vă laud deoarece în toate lucrurile (. . .) ţineţi cu tărie tradiţiile („învăţătura“, B.C.), aşa cum vi le–am transmis eu“ (1 Corinteni 11:2). Însă el vorbea despre tradiţii sfinte şi utile, fondate pe Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu despre ritualuri lipsite de conţinut şi născocite de oameni. Aceste tradiţii au luat locul ’neroditoarei forme de conduită primită prin tradiţie‘, pe care mulţi au practicat–o în secolul întîi, înainte de a deveni creştini. — 1 Petru 1:18.

În mod asemănător, în zilele noastre, o persoană cu teamă de Dumnezeu trebuie să analizeze tradiţiile şi să le respingă pe toate acelea care se dovedesc nescripturale. Desigur, relaţia pe care o are cineva cu Dumnezeu este de o valoare mult superioară oricărei forme de închinare concepute de oameni! Bineînţeles, respingerea tradiţiilor nescripturale nu este un lucru atît de uşor. Adesea ea pretinde modificarea unui model de conduită adînc înrădăcinat în timp. Acest lucru l–a constatat un tînăr catolic din Columbia care era foarte adîncit în tradiţia religioasă. Încă din copilărie el nutrea dorinţa vie de a deveni preot. Adeseori se juca ’de–a liturghia‘ împreună cu surorile sale şi chiar le „spovedea“. Cu ani mai tîrziu, el a fost admis într–o şcoală pregătitoare pentru seminar şi, în cele din urmă, a intrat la o universitate catolică. Acolo, tradiţiile religioase s–au înrădăcinat încă şi mai adînc în viaţa sa.

Într–o zi, la uşa lui s–a prezentat un Martor al lui Iehova. Cu toate că părinţii săi nu i–au permis deloc vizitatorului să vorbească, cele cîteva cuvinte ale sale s–au imprimat în mintea acestui tînăr religios. Mai tîrziu, el a aranjat să studieze Biblia în secret cu Martorii. „Dorinţa mea sinceră“, îşi aminteşte el, „era să ajung să cunosc Biblia dintr–un alt punct de vedere, fără să–mi schimb religia. Aveam o dorinţă arzătoare de a–i sluji lui Dumnezeu în calitate de preot şi de a încerca să schimb inima oamenilor. După ce am studiat Biblia timp de o lună, în interiorul meu a luat naştere un conflict, deoarece tradiţiile şi ritualurile religiei mele erau în contradicţie cu principiile curate ale Scripturilor.“

Familia sa a exercitat presiuni asupra lui pentru ca să înceteze să studieze Biblia şi, în cele din urmă, el a fost obligat să părăsească locuinţa. Cu toate acestea, el spune: „După două luni de studiere a Bibliei, am ajuns la convingerea că eram într–o mare eroare. Am părăsit, aşadar, universitatea precum şi postul meu de profesor într–o şcoală religioasă, pentru a mă dedica predicării din casă în casă. Acum, viaţa mea s–a schimbat şi obiceiurile mele la fel. Ce bucurie am încercat în acea zi de neuitat în care mi–am simbolizat dedicarea faţă de Iehova prin botez!“ Acest tînăr slujeşte acum cu timp integral pentru a–i ajuta pe alţii să se elibereze din tradiţiile care îl dezonorează pe Dumnezeu.

Dacă respecţi cu zel tradiţiile religioase, poate găseşti la fel că este necesar să operezi anumite schimbări în viaţă. Aminteşte–ţi ce i–a spus Isus într–o zi femeii samaritence la fîntînă. De secole, samaritenii aveau obiceiul de a i se închina lui Dumnezeu pe muntele Gharizim. Totuşi, Isus a făcut–o să înţeleagă că era vorba despre o tradiţie fără valoare, spunînd: „Crede–mă femeie: Vine ora cînd nu vă veţi închină Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. (. . .) Adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într–adevăr, oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine.“ — Ioan 4:19–23.

Eşti oare unul dintre aceia pe care îi „caută Tatăl“? Doreşti cu ardoare să i te închini lui Dumnezeu în adevăr? Dacă da, atunci avertismentul apostolului Pavel din Coloseni 2:8 este cel mai potrivit: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor“ (Biblia Cornilescu). Urmează mai degrabă învăţăturile creştinismului adevărat care pot să te conducă la viaţă veşnică! — Ioan 17:3.