„Femei care lucrează din greu în Domnul“

„Salutaţi–le pe Trifena şi Trifosa, femei care lucrează din greu în Domnul.“ — ROMANI 16:12, NW.

 1. În ce fel s–a dovedit a fi serviciul pămîntesc al lui Isus o binecuvîntare pentru femei?

SERVICIUL pămîntesc al lui Isus a fost cu adevărat o binecuvîntare pentru femeile iudeice. Lucrarea începută de el avea să aducă reconfortare, speranţă şi o nouă demnitate femeilor de orice rasă. El nu dădea nici o atenţie tradiţiilor iudaismului, care au „desfiinţat . . . porunca lui Dumnezeu“ (Matei 15:6). Multe dintre acele tradiţii desconsiderau drepturile fundamentale pe care le–a acordat Dumnezeu femeilor.

Atitudinea lui Isus faţă de femei

 2. De ce se poate spune că obiceiul lui Isus de a discuta cu femeile era revoluţionar pe timpurile acelea?

² Ce vădit contrast exista între atitudinea lui Isus faţă de femei şi aceea a conducătorilor religioşi iudei. Encyclopaedia Judaica arată că aceştia din urmă considerau femeile ca fiind „lacome, iscoditoare, trîndave şi invidioase“. Conversaţia cu o femeie era privită cu ochi răi şi „era dezonorant pentru un cărturar să discute cu vreo femeie pe stradă.“ (Jerusalem in the Time of Jesus, de Joachim Jeremias; compară cu Ioan 4:27.) Despre atitudinea dispreţuitoare a conducătorilor iudaismului faţă de femei s–ar putea spune multe. Dar cele de mai sus sînt suficiente pentru a demonstra că obiceiul lui Isus de a discuta cu femeile era cu adevărat revoluţionar pentru timpurile acelea.

 3. Ce incidente din timpul serviciului lui Isus arată că el accepta să le înveţe pe femei adevăruri spirituale profunde?

³ Isus a furnizat exemplul perfect al modului în care un bărbat poate avea o atitudine călduroasă, dar totodată castă faţă de femei. El nu numai că discuta cu ele, ci le şi învăţa adevăruri spirituale profunde. De altfel, chiar prima persoană căreia şi–a declarat identitatea de Mesia a fost o femeie şi pe deasupra şi samariteancă! (Ioan 4:7, 25, 26) În afară de aceasta, incidentul cu Marta şi Maria arată că, spre deosebire de conducătorii religioşi iudei, Isus nu considera că femeile nu aveau dreptul să părăsească temporar treburile gospodăreşti pentru a–şi îmbogăţi cunoştinţele spirituale. Cu acea ocazie, Maria „şi–a ales partea cea bună“, punînd lucrurile spirituale pe primul plan (Luca 10:38–42). Dar cu cîteva luni mai tîrziu, după moartea fratelui ei, nu Maria, ci Marta a fost aceea care a manifestat o mai mare dorinţă de a–l întîlni pe Învăţător . Cu cîtă emoţie citim chiar şi astăzi conversaţia profund spirituală dintre Isus şi Marta referitoare la speranţa învierii! (Ioan 11:20–27) Ce privilegiu a fost acesta pentru Marta!

Femei care i–au slujit lui Isus

 4, 5. În afară de apostoli, cine îl mai urma pe Isus în serviciul său din Galileea, şi cum îl slujeau acele persoane?

⁴ Isus a acceptat, de asemenea, serviciul femeilor în timp ce călătorea prin ţară. În relatarea din Evanghelia sa, Marcu menţionează „nişte femei . . . care, pe cînd El [Isus] era în Galileea, mergeau după El şi–I slujeau“. (Marcu 15:40, 41). Cine erau aceste femei şi cum îi slujeau ele lui Isus? Noi nu cunoaştem numele tuturor acestora, dar Luca le identifică pe cîteva şi explică în ce mod îi slujeau lui Isus.

⁵ Luca scrie: „După aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat, predicînd şi vestind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni; Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; Suzana şi multe altele, care slujeau cu averile lor.“ (Luca 8:1–3) Isus accepta ca aceste femei să–l însoţească şi să–şi folosească averile pentru a se îngriji de necesităţile sale materiale, precum şi de ale apostolilor săi.

 6. (a) Cine l–a însoţit pe Isus în ultima sa călătorie la Ierusalim? (b) Cine a stat lîngă Isus chiar pînă la moartea sa, şi cum au fost răsplătite unele dintre acele persoane? (c) Din punctul de vedere al tradiţiilor iudaismului, ce este remarcabil referitor la relatarea din Ioan 20:11–18?

⁶ Cînd Isus a fost executat, „acolo erau şi multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu–L; între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose.“ (Matei 27:55, 56) Aşadar, multe femei credincioase erau lîngă Isus la moartea sa. Este, de asemenea, demn de remarcat şi faptul că primii martori ai învierii sale au fost femei (Matei 28:1–10). Lucrul acesta în sine a fost o lovitură dată tradiţiei iudaice, deoarece în iudaism femeile nu erau considerate vrednice de a depune o mărturie legală. Păstrînd toate acestea în minte, citeşte la Ioan 20:11–18 şi încearcă să–ţi imaginezi puternica emoţie pe care a simţit–o Maria Magdalena cînd Învăţătorul înviat a apărut în faţa ei, a chemat–o pe nume şi a folosit–o ca martor pentru a–şi informa discipolii că el era într–adevăr viu!

Femei creştine fidele după Penticostă

 7, 8. (a) De unde ştim că la revărsarea spiritului la Penticostă erau de faţă şi femei? (b) Cum au participat femeile creştine la extinderea de început a creştinismului?

⁷ După înălţarea lui Isus la cer, femei temătoare de Dumnezeu se aflau împreună cu apostolii fideli într–o cameră de sus în Ierusalim (Fapte 1:12–14). Faptul că printre cei peste care s–a revărsat spiritul sfînt la Penticostă erau şi femei este evident. De ce? Deoarece atunci cînd Petru a explicat cele întîmplate, el a citat din Ioel 2:28–30, menţionînd cu claritate „fiicele“ şi „roabele“ (Fapte 2:1, 4, 14–18). Astfel, femei creştine unse, născute de spirit, constituiau o parte a congregaţiei creştine încă de la fundarea ei.

⁸ Femeile au jucat un rol important, dar nu dominant, în răspîndirea creştinismului. Maria, mama lui Marcu şi mătuşa lui Barnaba, şi–a pus casa, evident încăpătoare, la dispoziţia congregaţiei din Ierusalim (Fapte 12:12). Ea a fost dispusă să facă lucrul acesta într–o perioadă în care tocmai se declanşase o persecuţie împotriva creştinilor (Fapte 12:1–5). Cele patru fiice ale evanghelizatorului Filip au fost privilegiate de a fi profetese creştine. — Fapte 21:9; 1 Corinteni 12:4, 10.

Atitudinea lui Pavel faţă de femei

 9. Ce sfat a dat Pavel referitor la femeile creştine în prima sa scrisoare către Corinteni, şi ce principiu divin le–a recomandat el femeilor să respecte?

⁹ Uneori, apostolul Pavel este acuzat de misoginism, adică de ură şi neîncredere faţă de femei. Este adevărat că Pavel a fost acela care a insistat ca femeile să–şi păstreze locul ce li se cuvine în congregaţia creştină. În cazul unei desfăşurări normale a lucrurilor, ele nu trebuiau să dea învăţătură la întrunirile congregaţiei (1 Corinteni 14:33–35). Atunci însă cînd nici un bărbat creştin nu era de faţă sau în cazul în care femeia creştină profeţea sub impulsul spiritului sfînt, vorbind la întrunire, acesteia i se cerea să poarte o învelitoare a capului. Această învelitoare era un „semn al autorităţii“, o dovadă vizibilă că femeia recunoştea aranjamentul divin al conducerii printr–un cap. — 1 Corinteni 11:3–6, 10.

10. Ce acuzaţie i–au adus unii apostolului Pavel, dar ce anume dovedeşte că ea este falsă?

¹⁰ Evident că Pavel a considerat necesar să le reamintească primilor creştini aceste principii teocratice, pentru ca la întrunirile congregaţiei «toate lucrurile să se facă în chip cuviincios» (1 Corinteni 14:40). Dar însemna aceasta că Pavel era împotriva femeilor, aşa cum pretind unii? Nicidecum. Oare nu Pavel a fost acela care în capitolul de încheiere al scrisorii sale către Romani a transmis salutări fierbinţi la nouă femei creştine? Nu a arătat el o profundă apreciere faţă de Fivi, Priscila, Trifena şi Trifosa, numindu–le pe acestea două din urmă „femei care lucrează din greu în Domnul“? (Romani 16:1–4, 6, 12, 13, 15, NW) Tot Pavel a fost acela care, sub inspiraţie, a scris: „Voi toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v–aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.“ (Galateni 3:27, 28) Pavel le iubea şi le aprecia pe surorile sale creştine, printre care se număra şi Lidia, care a manifestat o exemplară ospitalitate în timpuri critice. — Fapte 16:12–15, 40; Filipeni 4:2, 3.

Femei care lucrează din greu astăzi

11, 12. (a) Cum se împlineşte Psalmul 68:11 literalmente azi? (b) În ce situaţie se află multe dintre surorile noastre, şi de ce au ele nevoie de afecţiunea şi rugăciunile noastre?

¹¹ În congregaţia creştină de astăzi există multe femei creştine care „lucrează din greu în Domnul“. De fapt, statisticile arată că „femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire“, constituind partea majoritară a armatei de Martori pe care Iehova o foloseşte în acest timp al sfîrşitului (Psalm 68:11). Aceste femei creştine care lucrează din greu şi–au cîştigat o excelentă reputaţie, ele străduindu–se din răsputeri să–şi îndeplinească rolul de soţii, de mame, de gospodine, de întreţinătoare de familie, precum şi acela de miniştri creştini.

¹² Unele dintre aceste surori exemplare au soţi necredincioşi. Ele trebuie să facă faţă acestei situaţii timp de 24 de ore pe zi. Unele au depus eforturi timp de ani de zile pentru a fi soţii bune, în timp ce îndeplineau cerinţele pentru a putea fi slujitoare loiale ale lui Iehova. Lucrul acesta nu era uşor, dar ele au perseverat, sperînd mereu că soţii lor ar putea fi „cîştigaţi fără cuvînt“, prin frumoasa lor counduită creştină. Şi ce bucurie împărtăşeşte întreaga familie cînd un asemenea soţ reacţionează pozitiv! (1 Petru 3:1, 2) Între timp, cu siguranţă că aceste surori fidele au nevoie de afecţiune frăţească şi de rugăciunile celorlaţi membri ai congregaţiei. Aşa cum „un duh blînd şi liniştit“, pe care ele se străduiesc să–l manifeste, „este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu“, tot la fel integritatea lor fermă este preţioasă în ochii noştri. — 1 Petru 3:3–6.

13. De ce se poate spune despre surorile noastre pioniere că ele sînt „femei care lucrează din greu în Domnul“, şi cum ar trebui să fie ele considerate în congregaţiile lor?

¹³ Surorile care slujesc în calitate de pioniere pot fi cu toată certitudinea considerate ca fiind dintre acelea care „lucrează din greu în Domnul“. [NW] Multe dintre ele, în afară de lucrarea de predicare, au o gospodărie, un soţ, copii, de care trebuie să se îngrijească. Unele se angajează cu jumătate de normă pentru a putea face faţă necesităţilor materiale. Toate acestea pretind o bună organizare, hotărîre, perseverenţă şi muncă intensă. Aceste femei creştine ar trebui să simtă iubirea şi sprijinul din partea acelora a căror situaţie nu le permite să consacre ore de pionierat lucrării de mărturie.

14. (a) Ce excelent exemplu de perseverenţă este menţionat? (b) Ce alte femei creştine merită laude, şi de ce? Menţionaţi unele exemple locale.

¹⁴ Unele femei creştine au dovedit o extraordinară perseverenţă în serviciul de pionier. În Canada, Grace Lounsbury a încercat pentru prima oară pionieratul în 1914. În 1918, din cauza unei boli, nu mai figura pe lista pionierilor, dar în 1924 era din nou în serviciul cu timp integral. În momentul redactării acestui articol ea tot se mai află pe lista pionierilor, în ciuda celor 104 ani ai săi! Multe surori misionare, care în anii 1940 au fost instruite în primele clase ale Şcolii Biblice Galaad a Societăţii Watchtower, au rămas fidele, slujind fie ca misionare, fie ca membre ale familiei Betel din Brooklyn sau din vreuna dintre filialele Societăţii Watch Tower. Toate aceste femei creştine şi, de fapt, toate surorile care s–au angajat în serviciul Betel, demonstrează spirit de sacrificiu şi sînt exemple excelente. Le facem noi vreodată să simtă că sînt apreciate?

Soţiile supraveghetorilor itineranţi

15, 16. Ce grup de femei creştine merită în mod special laudele noastre călduroase, şi de ce?

¹⁵ Soţiile supraveghetorilor itineranţi constituie un alt grup care merită să fie lăudat şi încurajat cu căldură. Aceste surori dragi sînt gata să–şi urmeze soţii în timp ce aceştia merg de la o congregaţie la alta sau de la o circumscripţie la alta, cu scopul de a–şi întări spiritual fraţii. Majoritatea acestora au părăsit confortul unui cămin; ele în fiecare săptămînă dorm în alt pat şi nu întotdeauna într–un pat bun. Ele acceptă însă bucuroase orice le–ar putea oferi fraţii. Ele constituie un minunat exemplu pentru surorile lor spirituale.

¹⁶ Aceste femei creştine le oferă soţilor lor un inestimabil sprijin, foarte asemănător aceluia oferit de femeile care îl urmau pe Isus «mergînd după el şi slujindu–i» (Marcu 15:41). Ele nu au ocazia să fie prea mult timp singure cu soţii lor, care întotdeauna «au mult de făcut în lucrarea Domnului» (1 Corinteni 15:58). Unele dintre ele, asemenea Rosei Szumiga din Franţa, care a intrat în serviciul cu timp integral în 1948, a împachetat geamantanele soţului ei şi a călătorit împreună cu el timp de 30 sau 40 de ani. Ele sînt gata să facă sacrificii pentru Iehova şi pentru fraţii şi surorile lor. Ele merită aprecierea, iubirea şi rugăciunile noastre.

Soţiile bătrînilor

17, 18. (a) Ce calităţi se pretind din partea soţiilor fraţilor numiţi în poziţii de serviciu? (b) Ce sacrificii sînt dispuse soţiile bătrînilor să facă pentru Iehova şi pentru fraţii lor, şi cum pot alte soţii să–şi ajute soţii?

¹⁷ În timp ce enumera calităţile pe care trebuia să le aibă fraţii care ar putea fi numiţi ca bătrîni sau slujitori auxiliari, apostolul Pavel a menţionat şi femeile, scriind: „Femeile, de asemenea, să fie serioase, nedefăimătoare, cumpătate, credincioase în toate.“ (1 Timotei 3:11) Este adevărat că acest principiu general se aplică la toate femeile creştine. Dar avînd în vedere contextul, evident că el trebuie respectat în mod exemplar de către soţiile fraţilor numiţi în poziţii de serviciu.

¹⁸ Din fericire, chiar aşa sînt mii de soţii ale supraveghetorilor creştini. Ele sînt moderate în obiceiuri şi vestimentaţie, serioase în viaţa creştină, atente la ceea ce vorbesc, străduindu–se cu sinceritate să fie fidele în toate lucrurile. Ele sînt dispuse, de asemenea, să facă sacrificii, acceptînd ca soţii lor să dedice timp problemelor congregaţiei, timp care altfel l–ar putea petrece împreună. Aceste femei creştine fidele merită călduroasa noastră iubire şi încurajare. Probabil că şi mai mulţi fraţi ar putea să aspire la privilegii în multele noastre congregaţii dacă soţiile lor ar consimţi cu smerenie să facă asemenea sacrificii pentru bunăstarea tuturor.

„Femeile în vîrstă“, fidele

19. De ce multe «femei în vîrstă» sînt foarte apreciate în congregaţiile lor, şi ce sentimente ar trebui să avem faţă de ele?

¹⁹ Enumerarea acestor femei menţionate în Biblie ne–a dat posibilitatea să vedem că vîrsta nu le–a împiedicat pe femeile credincioase să–l slujească pe Iehova. Faptul acesta a fost ilustrat în cazul Sarei, Elisabetei şi al Anei. Astăzi există multe femei creştine înaintate în vîrstă care sînt un excelent exemplu de credinţă şi perseverenţă. În plus, ele îi pot sprijini în mod discret pe bătrîni prin faptul că le ajută pe surorile mai tinere. În urma îndelungatei lor experienţe, ele pot oferi sfaturi înţelepte femeilor mai tinere, exact aşa cum le autorizează Scripturile să facă (Tit 2:3–5). Se poate întîmpla ca uneori o soră mai în vîrstă să aibă ea însăşi nevoie de sfaturi. În cazul acesta, bătrînul care o face trebuie «să o trateze ca pe o mamă». Bătrînii trebuie să le «respecte pe văduve» şi, dacă este nevoie, să organizeze acordarea unui ajutor material (1 Timotei 5:1–3, 5, 9, 10). Dragile noastre surori înaintate în vîrstă ar trebui, în mod cert, să simtă că sînt agreate şi apreciate.

Domnitori cu Cristos

20. Ce privilegiu suprem le–a fost oferit multor femei creştine, şi de ce pot fi fericite alte oi pentru aceasta?

²⁰ Din Scripturi reiese cît se poate de clar că Dumnezeu „nu are în vedere faţa omului“ [«nu este părtinitor», NW] în ceea ce priveşte rasa sau sexul (Romani 2:10, 11; Galateni 3:28). Şi lucrul acesta se dovedeşte adevărat şi prin modul în care Iehova îi alege pe aceia care vor fi asociaţi cu Fiul său în guvernarea Regatului (Ioan 6:44). Cît de recunoscătoare poate fi marea mulţime de alte oi că femei ale credinţei, aşa cum au fost Maria, mama lui Isus, Maria Magdalena, Priscila, Trifena şi Trifosa şi o mulţime de alte femei din congregaţia creştină timpurie, iau parte acum la conducerea Regatului, îmbogăţind acestă guvernare prin înţelegerea lor intimă a sentimentelor şi trăirilor feminine! Ce prevedere şi înţelepciune pline de iubire din partea lui Iehova! — Romani 11:33–36.

21. Care ne sînt astăzi sentimentele faţă de «femeile care lucrează din greu în Domnul»?

²¹ Noi astăzi putem împărtăşi sentimentele apostolului Pavel cînd acesta vorbeşte cu iubire şi apreciere despre «femeile care au luptat împreună cu el pentru Evanghelie» (Filipeni 4:3). Toţi Martorii lui Iehova, bărbaţi şi femei, consideră o bucurie şi un privilegiu faptul de a lucra umăr la umăr cu «marea oştire a femeilor care vestesc vestea bună», da, „femei care lucrează din greu în Domnul“. — Psalm 68:11; Romani 16:12, NW.

Întrebări Recapitulative

◻ Cum a demonstrat Isus că el nu împărtăşea prejudecăţile conducătorilor religioşi iudei faţă de femei?

◻ Cum a fost slujit Isus de către femei temătoare de Dumnezeu, şi ce mare privilegiu au primit unele dintre ele?

◻ Ce sfat a dat Pavel referitor la femei în legătură cu întrunirile congregaţiei?

◻ Ce categorii de surori merită un sprijin deosebit şi plin de afecţiune din partea noastră, şi de ce?

◻ Ce sentimente trebuie să avem astăzi faţă de toate acelea ce sînt „femei care lucrează din greu în Domnul“?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]

Isus şi apostolii săi erau slujiţi de femei

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Soţiile cu spirit de sacrificiu ale supraveghetorilor itineranţi, precum şi ale altor bătrîni, aduc o valoroasă contribuţie la lucrarea lui Dumnezeu