Să nu renunţăm să facem ceea ce este excelent

„Să nu renunţăm deci să facem ceea ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera dacă nu ne extenuăm.“ — GALATENI 6:9.

 1. Ce misiune le–a încredinţat Isus discipolilor săi?

CREŞTINII înfăptuiesc o lucrare excelentă în cadrul închinării lor, o lucrare definită în această clară poruncă: „Duceţi–vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu–i (...), învăţîndu–i să respecte toate lucrurile pe care vi le–am poruncit. Şi iată, eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:19, 20). Cel care le–a încredinţat discipolilor misiunea de–a înfăptui această lucrare mondială de instruire este însuşi Isus Cristos.

 2. (a) De ce putem spune că lucrarea de formare de discipoli era o lucrare importantă şi excelentă? (b) Cărui scop serveşte lucrarea de formare de discipoli?

² Porunca de a forma şi alţi discipoli a fost unul dintre ultimele lucruri pe care Isus le–a adus la cunoştinţa discipolilor săi. Nu este oare aceasta o dovadă a marii importanţe pe care o are această misiune? Ba da, deoarece ea avea să ducă la salvarea multor vieţi (1 Timotei 4:16). Este vorba, aşadar, de o lucrare excelentă. Prin ea, cei care îşi apleacă urechea la mesajul Regatului cîştigă o substanţială instruire biblică: pe de altă parte, cei ce nu dau atenţie sînt avertizaţi (Luca 10:10, 11). Astfel, această lucrare îi identifică pe adevăraţii creştini la fel ca ascultarea de celelalte porunci ale lui Isus. — Ioan 8:31.

 3. (a) Ce au făcut discipolii lui Isus pentru a–i urma exemplul şi pentru a se supune poruncii sale? (b) Ce stare de spirit le–a insuflat Isus discipolilor săi?

³ Isus, marele Învăţător, a lăsat un excelent exemplu discipolilor săi: El instruia în mod public şi forma discipoli, „predicînd vestea bună a Regatului“ (Matei 9:35). Întocmai ca el noii săi discipoli formau şi ei, la rîndul lor, alţi discipoli; de fapt, un adevărat discipol nu este oare „unul care acceptă învăţătura altuia, contribuind la răspîndirea ei“? La început ei nu au format discipoli decît printre evrei şi prozeliţi. În ciuda opoziţiei manifestate de aceştia, s–au îndreptat oare discipolii lui Isus „încontinuu“ şi neîncetat spre ei? Da, ei au mers „la oile pierdute ale casei lui Israel“, făcînd lucrul acesta pînă în momentul cînd primii păgîni au devenit credincioşi, în anul 36 e.n. (Matei 10:5, 6; Fapte 5:42). Cu privire la discipoli s–a spus că ‘au umplut Ierusalimul cu învăţătura lor’ (Fapte 5:28). Ei nu au renunţat niciodată, ci au continuat cu fidelitate lucrarea excelentă, pînă la capăt.

„Ogorul este lumea“

 4. Ce atitudine au discipolii lui Isus faţă de îndeplinirea lucrării la scară mult mai mare?

⁴ Isus le–a zis discipolilor săi că vor trebui să meargă la „oamenii tuturor naţiunilor“ (Matei 28:19). Într–o ilustrare referitoare la sămînţa Regatului, el a spus: „Ogorul este lumea“ (Matei 13:38). Prin urmare, creştinii aveau să fie „martori“ ai săi pretutindeni. Din nou aveau să meargă „încontinuu“, de data aceasta însă, „pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:8). Apostolul Pavel era ‘intens ocupat cu cuvîntul’, şi acelaşi lucru se putea spune şi despre alţi creştini. — Fapte 18:5.

 5. Cum a demonstrat Isus că el se aştepta la faptul ca discipolii săi să fie intens ocupaţi în lucrarea de mărturie pînă la sfîrşitul prezentului sistem? 

⁵ Isus se aştepta la faptul ca activitatea de mărturie să constituie o preocupare intensă a creştinilor pînă la sfîrşitul actualului sistem de lucruri. Faptul acesta este demonstrat chiar de profeţia sa referitoare la serviciul creştin şi la teritoriul pe care avea să se efectueze el. El a zis: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:14.

 6. Cît timp va trebui efectuată lucrarea de predicare a Regatului şi cum ar trebui să ne influenţeze lucrul acesta atitudinea faţă de ea?

⁶ Cînd Isus le–a poruncit discipolilor săi să înfăptuiască lucrarea de predicare a Regatului şi să formeze discipoli în întreaga lume, el ştia că va veni ziua în care această lucrare excelentă îşi va atinge punctul culminant, la fel ca cea înfăptuită printre evrei. Dar aceasta avea să–şi atingă scopul. „Atunci va veni sfîrşitul“, a mai zis Isus. Iată de ce, Martorii lui Iehova vor efectua cu bucurie şi încredere pînă la sfîrşit lucrarea ce le–a fost încredinţată. Răbdarea lor îi va ajuta să persevereze în lucrare pînă ce aceasta va fi încheiată.

Cum se efectuează lucrarea

 7. Care era tema serviciului sacru al lui Isus şi al discipolilor săi?

⁷ Isus i–a învăţat pe primii săi discipoli modul în care să–şi îndeplinească serviciul public de slujitori ai lui Dumnezeu. Ei au ascultat cu zel de ordinul său de a ‘merge’. Cînd i–a format în vederea lucrării de mărturie, el le–a zis: „Pe drum, predicaţi zicînd: «Regatul cerurilor s–a apropiat»“ (Matei 10:7). El a dat astfel mesajului lor aceeaşi temă care a caracterizat şi serviciul său sacru, adică tema Regatului. Aceasta avea să fie o veste bună pentru oamenii sinceri. Şi–a încetat oare Isus lucrarea atunci cînd discipolii şi–au început–o pe a lor? Nicidecum! De fapt citim: „Cînd Isus a terminat de dat instrucţiuni celor doisprezece discipoli ai săi, el a plecat de acolo să instruiască şi să predice în oraşele lor.“ — Matei 11:1.

 8. (a) Unde şi cum trebuie să predice proclamatorii Regatului? (b) De ce este potrivit să ducem vestea bună la domiciliul oamenilor? (c) Ce avantaj ne aduce faptul de a–i saluta cum se cuvine pe oamenii pe care îi întîlnim?

⁸ Unde trebuiau să predice aceşti proclamatori ai Regatului şi în ce fel? Isus le–a zis: „Cînd intraţi într–o casă, salutaţi pe cei din ea“ (Matei 10:12). Cînd un predicator se prezintă la domiciliul unei persoane pentru a–i vorbi despre vestea bună el o onorează şi îi dă ocazia să audă mesajul Regatului în propria–i locuinţă. Faptul că începi discuţia printr–un salut adresat conform obiceiului local va fi nu numai un semn de politeţe şi consideraţie, ci, faptul de a te adresa prietenos şi amabil poate fi un mijloc de a face ca o vizită neaşteptată să fie totuşi agreată. (Compară Matei 28:9; Luca 1:28.) Tonul vocii şi răspunsul persoanei respective vorbeşte mult despre sentimentele sale. Este bine să iei notă de aceasta înainte de a continua discuţia căci astfel îţi va fi mai uşor să–ţi adaptezi comentariile necesităţilor persoanei căreia îi vorbeşti. — Compară Fapte 22:1, 2; 23:6.

 9. De unde ştim că nu toţi aveau să primească mesajul Regatului şi cum trebuie să reacţioneze discipolii faţă de cei ce nu manifestă nici un interes? 

⁹ Isus şi–a prevenit discipolii că nu toţi oamenii aveau să accepte mesajul lor. El le–a zis: „În orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este merituos.“ Dacă toţi aveau să accepte mesajul despre Regat, Isus nu ar fi folosit termenul „cercetaţi“. Care trebuia să fie reacţia discipolilor atunci cînd cineva nu manifesta nici un interes faţă de mesaj? „Dacă cineva nu vă primeşte sau nu ascultă de cuvintele voastre, cînd ieşiţi din acea casă sau din acel oraş, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“ Discipolul trebuia să meargă mai departe calm, lăsînd ca Iehova să decidă consecinţele refuzului. — Matei 10:11, 14.

Situaţia din zilele noastre

10. Ce s–a spus despre activitatea de predicare a Regatului efectuată de către Martorii lui Iehova?

¹⁰ Dorind să îndeplinească în mod fidel sarcina ce le revine creştinilor, Martorii lui Iehova duc mesajul Regatului în lumea întreagă. Cu privire la ei, A.P. Wisse, un ziarist din Ţările de Jos, a scris: „Ei sînt deosebiţi de ceilalţi. Această diferenţă se datoreşte în parte zeloasei lor activităţi de evanghelizare. Pentru ei, adevăratul creştinism nu este o religie cu catedrale, cu enoriaşi care îşi au fiecare locul lor rezervat, şi cărora nu li se cere altceva decît să asculte. Ei vorbesc cu francheţea lui Pavel oricui îi ascultă.“ În mod sigur, Iehova binecuvîntează acest zel pentru serviciul creştin.

11, 12. (a) Ce rezultate am obţinut în serviciul sacru în ultimii ani? (b) În urma creşterii noastre numerice, ce se întîmplă cu teritoriile pe care le lucrăm? (c) Ce întrebări se ridică?

¹¹ Astăzi, plini de zel, peste 3 500 000 de proclamatori ai Regatului predică în 212 ţări. Înregistrăm o excelentă creştere a numărului noilor discipoli: în cursul ultimilor şapte ani au fost botezate 1 365 636 persoane. Evident, Iehova a binecuvîntat eforturile noastre stăruitoare (Isaia 60:8–10, 22). În peste 44 de ţări şi insule există un Martor la 300 de locuitori sau chiar mai puţini, adică unul la 100 de familii. În schimb pe teritoriul anumitor congregaţii din Canada şi Guadelupa, de exemplu, proporţia este de un Martor la 45—50 de locuitori, ceea se înseamnă că unui singur Martor i–ar reveni cel mult 15 familii! Unele dintre aceste teritorii sînt prelucrate în fiecare lună. Chiar şi în ţările în care proporţia proclamatorilor este mai mică, mărturia este depusă cu regularitate în zonele urbane. La Seul (Republica Coreeană) proclamatorii prelucrează anumite teritorii ale oraşului din cinci în cinci zile. Datorită faptului că se înregistrează o creştere numerică şi că un număr tot mai mare de martori întreprind serviciul de pionieri auxiliari şi permanenţi, noi îi vizităm pe semenii noştri din ce în ce mai des. Crează oare lucrul acesta probleme?

¹² Trebuie să recunoaştem că această situaţie generează probleme în anumite regiuni, atît Martorilor lui Iehova cît şi celor vizitaţi. La aceasta trebuie adăugată indiferenţa pe care o manifestă un număr tot mai mare de oameni în numeroase ţări. Dar ne determină oare creşterea noastră numerică să ne încetinim treptat excelenta lucrare? Tragem oare concluzia că lucrarea noastră este aproape încheiată şi că i–am ‘cercetat’ deja pe toţi cei dispuşi să accepte mesajul şi să devină discipoli? Te simţi obosit sau chiar descurajat să–i vizitezi pe aceiaşi oameni indiferenţi? Ce am putea face pentru a ne păstra zelul în activitate?

Să păstrăm o atitudine corectă

13, 14. (a) Cum ar trebui să privim situaţiile pe care le întîlnim în teritoriile în care predicăm frecvent? (b) De ce să nu ne lăsăm descurajaţi de cei ce sînt „insensibili“ la mesajul Regatului? (c) Cum putem urma exemplul apostolilor atunci cînd unora le displac vizitele noastre?

¹³ Soluţia constă mai ales în atitudinea pe care o manifestăm în calitate de Martori ai lui Iehova. Pe de o parte, este important ca întotdeauna să fim optimişti în modul de a vedea lucrurile. Evident că, pe măsură ce ne apropiem de punctul culminant al lucrării noastre, teritoriul va fi prelucrat mai des datorită procentului mărit de proclamatori pe cap de locuitori. Dar oare nu pentru acest lucru ne–am rugat? (2 Tesaloniceni 3:1). Ceea ce vedem acum trebuie să ne provoace bucurie şi să ne dea convingerea că ne aflăm în faza finală a lucrării prin care formăm discipoli. Acum Regatul este într–adevăr aproape, aşa cum a anunţat Isus. Şi chiar dacă oamenii nu doresc să ne ‘asculte cuvintele’ activitatea noastră de predicare serveşte avertizării lor. Să nu uităm că, în afară de faptul că formăm discipoli, noi proclamăm vestea bună „ca mărturie“. — Matei 10:14; 24:14.

¹⁴ În plus, noi ne putem aştepta ca pe măsură ce se apropie sfîrşitul, tot mai mulţi oameni să respingă mesajul. Profeţiile sînt clare, iar relatarea serviciului îndeplinit de Isus şi Pavel ne face cunoscut faptul că unii oameni vor fi ‘insensibili’ şi nereceptivi. În aceste zile noi trebuie, aşadar, să veghem, ca în ceea ce ne priveşte să nu fim ‘insensibili’ faţă de misiunea noastră. Noi trebuie să predicăm „tot mereu“ chiar şi acelora care se dovedesc a fi indiferenţi (Isaia 6:9–11; Matei 13:14, 15; Proverbe 10:21). În mod cert noi trebuie să dăm dovadă de curaj pentru a–i vizita pe nişte oameni care se irită cînd ne văd. Dar niciodată atitudinea locuitorilor vreunui teritoriu oarecare să nu ne determine să credem că trebuie să încetăm a mai vorbi! Dimpotrivă, aşa ca apostolii, să ne rugăm să primim curajul necesar pentru ‘a continua să vorbim cuvîntul’ pînă la încheierea lucrării, chiar dacă unora nu le place lucrul acesta sau îi face să devină ostili. — Fapte 4:18–20, 24–31.

15. Ce încurajare găsim în Galateni 6:9 şi cum ar trebui să influenţeze aceasta modul nostru de a privi lucrarea ce constă în vizitarea semenilor noştri pentru a le face cunoscută vestea bună?

¹⁵ De fapt, indiferent de teritoriul în care am predica, noi nu întîlnim decît două feluri de oameni: care manifestă interes şi care nu manifestă interes. Prin urmare, noi trebuie să înfăptuim lucrarea ce constă în a–i ‘căuta pe cei care sînt demni’. Această activitate face parte din numeroasele lucrări excelente pe care trebuie să le efectuăm în calitate de creştini pentru a ne demonstra iubirea şi fidelitatea faţă de Iehova. „Să nu renunţăm deci să facem ceea ce este excelent, căci, la timpul cuvenit, vom secera dacă nu ne extenuăm“ (Galateni 6:9). Deşi ne aflăm foarte aproape de sfîrşitul sistemului de lucruri, nu este momentul de a ne lăsa sau de a renunţa sau de a da semne de oboseală în vizitarea semenilor nostri pentru a le face cunoscută vestea bună a Regatului. Iehova nu a declarat încă încheiată lucrarea.

De ce trebuie să ‘continuăm să vorbim cuvîntul’

16. (a) Ce evenimente pot modifica atitudinea oamenilor faţă de mesajul nostru? (b) Ce exemplu poţi oferi pentru a ilustra o asemenea schimbare în teritoriul tău?

¹⁶ Ne vom păstra mai uşor o atitudine sănătoasă dacă ne vom aminti că prin zelul nostru de a predica Regatul ne manifestăm fidelitatea faţă de Iehova. Să nu uităm nici faptul că teritoriul este într–o continuă şi variată schimbare. Unii oameni îşi schimbă domiciliul iar alţii ajung în situaţii noi. Probabil că ei nu au manifestat interes la ultima noastră vizită, dar, pierderea unui loc de muncă, moartea unei fiinţe dragi, vreo schimbare importantă în lupta dintre superputeri, o boală gravă — asemenea evenimente şi multe altele îi pot determina să ne asculte la cea mai apropiată vizită. Alţii cînd află că vreun prieten sau vreun membru al familiei lor a devenit Martor al lui Iehova, vor să discute acum cu noi pentru a vedea ce credinţă poate justifica o asemenea schimbare.

17. Cum reacţionează unii la mesajul Regatului la un moment dat? Daţi exemple locale.

¹⁷ Să nu uităm nici faptul că cei care au atins în ultimii ani vîrsta maturităţii probabil că şi–au întemeiat o familie şi luînd viaţa în serios îşi pun întrebări cărora numai Cuvîntul lui Dumnezeu le poate oferi răspuns. Astfel, într–o zi, o tînără mamă, i–a invitat pe doi Martori să intre şi le–a spus: ‘Cînd eram copil nu înţelegeam de ce mama mea îi respingea pe martori spunîndu–le că mesajul lor nu o interesează, în timp ce ei nu doreau altceva decît pur şi simplu să îi vorbească din Biblie. Eu am luat hotărîrea că atunci cînd voi ajunge la maturitate şi mă voi căsători, îi voi primi pe Martorii lui Iehova pentru ca aceştia să îmi explice Biblia.’

18. Cum îi afectează evenimentele religioase pe locuitorii teritoriilor în care predicăm şi instruim?

¹⁸ Ai remarcat că unii oameni care de–a lungul anilor au refuzat să ne vorbească şi care credeau că sînt „mîntuiţi“ ne pun acum întrebări sincere? Din ce cauză? Şi–au schimbat concepţiile religioase. Ei spun că sînt decepţionaţi şi şocaţi de conduita imorală, de activităţile politice şi deturnările de fonduri bisericeşti, lucruri de care s–au făcut vinovaţi predicatori foarte cunoscuţi în care altădată aceşti oameni îşi puseseră încrederea. Este posibil ca genul acesta de conduită să fie din ce în ce mai frecvent pe măsură ce condiţiile din sînul Babilonului cel Mare se vor înrăutăţi pînă la distrugerea sa. — Apocalips 18:1–8.

19, 20. De unde putem trage concluzia că nu ar trebui să renunţăm la faptul de a–i vizita pe oamenii care resping mesajul?

¹⁹ Oricum ar sta lucrurile, noi nu trebuie să ne descurajăm atunci cînd majoritatea oamenilor sînt indiferenţi. Este posibil că după plecarea noastră ei vor reflecta la ceea ce le–am spus. Într–o zi, de exemplu, o canadiană le–a spus clar celor doi Martori care i–au bătut la uşă că nu o interesează religia lor. Apoi, ea s–a gîndit la cuvintele lor şi ar fi dorit să–i întîlnească pe cei doi Martori pentru a obţine răspunsuri la întrebările ei. S–a urcat în maşină şi a pornit în căutarea lor prin cartier, dar nu i–a găsit. A renunţat ea să–i mai caute? Nu, ea s–a dus la o prietenă şi a întrebat–o dacă cei doi Martori au trecut pe la ea. Aceasta i–a dat un răspuns negativ dar i–a spus că unul dintre colegii ei este Martor al lui Iehova şi că îl va ruga să vină pînă la ea. De aici au rezultat o serie de vizite la domiciliul acestei persoane interesate la care ea şi–a invitat prietenii, vecinii, rudele şi colegii de serviciu. Uneori se întruneau la ea pînă la 15 persoane; Martorul a distribuit în această locuinţă circa 430 de cărţi şi Biblii, precum şi 2 015 periodice.

²⁰ Mulţi apreciază vizitele noastre. Într–o scrisoare adresată Societăţii Watch Tower, o femeie a scris: „Vă mulţumesc pentru faptul că aţi implantat o atît de mare dedicare în tovarăşii voştri de credinţă. Vă mulţumesc pentru faptul că ne vizitaţi (...) şi că împărţiţi iubirea Domnului cu semenii voştri. Acest act simplu face mult bine altora. (...) Chiar dacă unii sînt duri, alţii indiferenţi iar alţii receptivi (...) este un lucru extrem de binefăcător să primeşti pe cineva care vine să–ţi reamintească de lucrurile spirituale. Consider că este bine să vorbeşti despre Domnul.“ Într–o altă scrisoare, o persoană ne cere ‘să nu abandonăm oamenii’, oricare ar fi reacţia lor. „Să nu renunţăm deci să facem ceea ce este excelent, căci, la timpul cuvenit vom secera dacă nu ne extenuăm“ (Galateni 6:9). Lucrarea de predicare este aprobată şi binecuvîntată de Iehova. Participînd la această lucrare, ne demonstrăm iubirea faţă de el şi faţă de aproapele (Matei 22:37–39). Să o efectuăm deci pînă la capăt. — Compară Filipeni 1:6.

21. În ce constă probabil, cel puţin în parte, problema revenirii şi predicării în teritoriile frecvent prelucrate?

²¹ Trebuie să recunoaştem că nu întotdeauna reacţia oamenilor este aceea care face să ne pară dificil faptul de a–i vizita de repetate ori pe oamenii din teritoriul nostru. Uneori cauza sîntem chiar noi. Nu pornim oare uneori cu gînduri negative, spunîndu–ne că îi cunoaştem deja pe toţi oamenii şi că ştim de la început care le va fi reacţia? Această stare de spirit ne influenţează atitudinea şi desigur tonul cu care vorbim şi expresia feţei. Folosim aceleaşi metode şi aceleaşi cuvinte de ani de zile? Ţinînd cont de faptul că teritoriul se modifică, s–ar putea ca prezentarea care altădată era eficace să nu aibă efect asupra oamenilor „merituoşi“. Poate că ar fi nevoie să adoptăm un nou mod de a prezenta şi de a privi lucrarea pentru ‘a nu înceta să secerăm la timp’.

Ai putea explica?

◼ De ce nu trebuie să ‘renunţăm’ a prezenta vestea bună semenilor noştri?

◼ Cine ne–a spus să formăm discipoli în modul în care o facem şi care sînt principalele caracteristici ale acestei metode?

◼ Ce situaţie apare în diferite teritorii şi ce anume ne va ajuta să păstrăm o atitudine corectă faţă de aceasta?

◼ De ce trebuie să ‘continuăm a spune’ vestea bună „neîncetat“?

[Chenarul de la pagina 14]

NOI „NU VOM RENUNŢA“ LA LUCRAREA DE PREDICARE DACĂ NE VOM AMINTI:

◼ Cine ne–a dat însărcinarea şi instruirea privitoare la modul în care să efectuăm lucrarea.

◼ Că binecuvîntarea lui Iehova se află asupra a ceea ce s–a realizat deja pe plan mondial.

◼ Să păstrăm atitudinea corectă în ciuda faptului că unii sînt ‘nereceptivi’.

◼ Să ne rugăm pentru ‘a continua să vorbim’, cum au făcut apostolii.