Părinţi, căutaţi să pătrundeţi la inima copilului vostru din frageda lui copilărie

„Continuaţi să–i creşteţi [pe copiii voştri] în disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova.“ — EFESENI 6:4.

 1. Ce s–a petrecut în timpul unei perioade deosebit de grele pentru Isus?

ISUS CRISTOS şi discipolii săi erau în drum spre Ierusalim. Nu cu mult timp în urmă, cu două ocazii diferite, Isus le spusese discipolilor săi că el va trece prin multe suferinţe şi că va fi omorît în acest oraş (Marcu 8:31; 9:31). Despre timpul acestei perioade deosebit de grele pentru Isus, relatarea biblică spune următoarele: „Oamenii începură să–i aducă la el şi pe copiii lor mici, pentru ca el să–i atingă.“ — Luca 18:15.

 2. (a) După cît se pare, de ce au încercat discipolii să–i îndepărteze pe oameni? (b) Cum a reacţionat Isus la această situaţie?

² Cum aveau să reacţioneze discipolii la lucrul acesta? Ei bine, discipolii i–au certat pe oameni şi au încercat să–i îndepărteze de acolo, crezînd, fără îndoială, că îi făceau un serviciu lui Isus prin faptul că îl apărau de tulburări şi solicitări inutile. Dar Isus s–a indignat din cauza discipolilor săi şi le–a spus: „«Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să–i opriţi (...)» Şi i–a luat pe copii în braţe şi a început să–i binecuvînteze“ (Marcu 10:13–16). Da, în pofida tuturor lucrurilor care probabil îl preocupau şi îl afectau, Isus îşi făcea timp pentru copiii mici.

Ce învăţăminte pot trage părinţii?

 3. Ce învăţăminte trebuie să tragă părinţii din cele relatate mai sus?

³ De aici, părinţi, puteţi trage următoarele învăţăminte: În pofida oricăror obligaţii pe care le mai aveţi şi a oricăror necazuri cu care sînteţi confruntaţi, trebuie să acordaţi prioritate petrecerii timpului în compania copiilor voştri. Timpul petrecut împreună cu ei vă va permite să întipăriţi în mintea lor valorile spirituale care le vor ocroti inima şi care îi vor îndrepta pe drumul cel bun (Deuteronom 6:4–9; Proverbe 4:23–27). Eunice şi Lois, respectiv mama şi bunica lui Timotei, şi–au făcut timp ca să–i dea instruirea care i–a sensibilizat inima şi i–a modelat viaţa, astfel că el a crescut devenind un slujitor devotat al lui Dumnezeu. — 2 Timotei 1:5; 3:15.

 4. Ce valoare au copiii, şi cum trebuie să le arate părinţii că îi preţuiesc?

⁴ Părinţii creştini nu–şi pot permite să–şi neglijeze copiii care le–au fost dăruiţi de Iehova Dumnezeu. Da, copiii sînt un dar preţios de la Iehova (Psalm 127:3). Deci, petreceţi–vă timpul cu ei — pătrundeţi la inima lor — conform exemplului dat de mama şi bunica lui Timotei. Trebuie să le consacraţi timp nu numai pentru a discuta cu ei despre comportarea lor şi pentru a–i disciplina, ci trebuie să şi mîncaţi împreună cu ei, să citiţi cu ei, să vă jucaţi cu ei, să–i ajutaţi să se pregătească de culcare seara. Tot acest timp petrecut cu copiii voştri este de importanţă vitală.

 5. Relataţi cazul unui tată care a manifestat apreciere faţă de responsabilităţile lui de părinte.

⁵ Un afacerist japonez proeminent care a devenit martor al lui Iehova a recunoscut importanţa acestui lucru. Sub titlul „Un conducător de frunte al JNR îşi dă demisia ca să fie cu familia“, ziarul japonez Mainichi Daily News din 10 februarie 1986 relata următoarele: „Un conducător de frunte al Căilor Ferate Japoneze (JNR) a preferat să–şi dea demisia decît să fie separat de familia sa (...) Iată ce spune Tamura: «Postul de director general îl poate ocupa oricine, dar eu sînt unicul tată al copiilor mei.»“ Manifeşti şi tu aceeaşi seriozitate faţă de responsabilităţile tale de părinte?

De ce sînt necesare acum eforturi deosebite

 6. De ce este atît de greu să–ţi creşti cum se cuvine copiii?

⁶ Probabil că niciodată în istoria omenirii nu a fost atît de greu ca acum să–şi creşti copilul conform instrucţiunilor din Cuvîntul lui Dumnezeu, şi anume „în disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Motivul este faptul că trăim „zilele din urmă“, cînd Satan şi demonii lui, conştienţi de faptul că le–a mai rămas doar un timp scurt, şi plini de mînie, cauzează mari suferinţe (2 Timotei 3:1–5; Apocalips 12:7–12). De aceea, eforturile părinţilor de a–şi creşte copiii potrivit căii lui Dumnezeu sînt împiedicate de ‘aerul’ simbolic asupra căruia Satan îşi exercită autoritatea. Acest ‘aer’ sau spirit de egoism şi neascultare este tot atît de răspîndit ca şi aerul fizic pe care îl respirăm. — Efeseni 2:2.

 7, 8. (a) Ce poate aduce în casă televiziunea şi totuşi ce fac mulţi părinţi? (b) De ce folosirea televizorului în chip de dădacă constituie o tristă neglijare a responsabilităţii de părinte?

⁷ Televiziunea îndeosebi aduce în casă acest „spirit al lumii“, acest ‘aer’ otrăvitor (1 Corinteni 2:12). De fapt, majoritatea programelor televizate poartă amprenta oamenilor imorali şi homosexuali, care exercită o puternică influenţă asupra lumii spectacolelor distractive (Romani 1:24–32). Copiii sînt deosebit de vulnerabili la mentalitatea sfidătoare de Dumnezeu şi murdăria morală prezentate pe micul ecran, tot aşa cum sînt şi la poluarea atmosferică fizică. Dar ce fac, de fapt, mulţi părinţi?

⁸ Ei folosesc televizorul ca dădacă. Ei le spun copiilor: „Nu acum, puişorule. Sînt ocupat(ă). Du–te şi uită–te la televizor.“ Un binecunoscut crainic de la televiziune spune că acestea „sînt cuvintele folosite cel mai des în numeroase familii americane“. Şi totuşi, a–i trimite pe copii să privească orice program la televizor echivalează, de fapt, cu a–i lăsa în voia lor (Proverbe 29:15). Aceasta înseamnă o tristă neglijare a responsabilităţii părinteşti. Iată ce a remarcat acest crainic cu privire la creşterea copiilor: „Profesiunea de părinte îţi răpeşte timp şi implică o mare responsabilitate şi nu poate fi preluată de altcineva, în nici un caz de un televizor.“

 9. De ce fel de poluare trebuie ocrotiţi în mod deosebit copiii?

⁹ S–ar putea, totuşi, datorită vitregiei timpurilor pe care le trăim, să ai tendinţa pe care au avut–o şi apostolii, de a–i îndepărta pe copii, pentru ca tu să te ocupi de ceea ce crezi că ar fi un lucru mai important. Dar ce este oare mai important decît propriii tăi copii? Viaţa lor spirituală este în joc. Îţi aminteşti poate că, în 1986, cînd a avut loc accidentul nuclear de la Cernobîl, din Uniunea Sovietică, copiii au fost îndepărtaţi din regiunea respectivă pentru a fi protejaţi de poluare. În mod asemănător, dacă trebuie să ocroteşti sănătatea spirituală a copiilor tăi, atunci este nevoie să–i aperi de ‘aerul’ otrăvitor al lumii, aer care este atît de des răspîndit prin mijlocirea televizorului. — Proverbe 13:20.

10. Ce alte surse de ‘aer’ otrăvitor sînt periculoase pentru copii şi prin ce exemplu biblic este ilustrat acest lucru?

¹⁰ Există însă şi alte surse de ‘aer’ otrăvitor care pot distruge valorile morale şi îi pot face pe copii insensibili la educaţia biblică pe care le–o dai. Compania nepotrivită a copiilor din cartier şi de la şcoală poate şi ea să înăbuşe adevărurile biblice sădite în inimile fragede (1 Corinteni 15:33). Se pot trage învăţăminte din atitudinea Dinei, tînăra fiică a lui Iacob. Ea „obişnuia să iasă ca să le vadă pe fiicele ţării“ şi, drept urmare, a fost violată de unul dintre tineri (Geneza 34:1, 2). Copiii au nevoie de o bună instruire şi educaţie ca să evite capcanele morale ale unei lumi care este azi şi mai decăzută decît era pe vremea aceea.

De ce trebuie să–i educi din frageda lor copilărie?

11. (a) Cînd trebuie să înceapă instruirea dată de părinţi? (b) La ce rezultate minunate ne putem aştepta?

¹¹ Dar cînd trebuie să înceapă instruirea pe care o dau părinţii? Biblia spune că Timotei a început să fie instruit „din fragedă copilărie“ (2 Timotei 3:15). Este interesant faptul că termenul grecesc bréphos, din care este tradusă această expresie, este deseori folosit cu privire la un copil căre nu a fost încă născut, de exemplu în Luca 1:41, 44. În aceste texte se spune despre copilul Ioan că a sărit înăuntrul uterului mamei sale. Dar bréphos se foloseşte şi cu privire la copiii israeliţi nou–născuţi a căror viaţă era ameninţată în Egipt în perioada în care s–a născut Moise (Fapte 7:19, 20). În cazul lui Timotei termenul defineşte cu claritate un copilaş sau un sugar, şi nu pur şi simplu un copil. Timotei a fost instruit din scrierile sfinte din cele mai timpurii etape pe care şi le amintea el, adică din perioada în care el era doar un copilaş. Şi ce rezultate minunate a dat această instruire! (Filipeni 2:19–22). Dar pot nou–născuţii să beneficieze efectiv de această învăţătură timpurie?

12. (a) De cînd încep copiii mici, probabil, să asimileze impresii şi informaţii? (b) Cînd şi cum ar trebui să înceapă părinţii să le dea copiilor o instruire spirituală?

¹² „Unul dintre cele mai emoţionante progrese din întregul domeniu al psihologieieste că, recent, am înţeles marea capacitate de a învăţa pe care o posedă un sugar“, a declarat în 1984 Dr. Edward Zigler, profesor la Universitatea Yale. De fapt, în revista Health (Sănătatea) se spune: „Noile cercetări arată că încă din uter copiii pot să vadă, să audă, să guste şi ‘să simtă’ emoţiile.“ Evident deci, părinţii pot să înceapă instruirea copiilor lor chiar dacă vîrsta acestora este foarte fragedă (Deuteronom 31:12). Ei pot să înceapă prin a le arăta copiilor lor ilustraţii din cărţi şi să le spună poveşti. „Anii de importanţă capitală“, spune Masaru Ibuka, autorul cărţii Kindergarten Is Too Late! (Este prea tîrziu [să începi cu instruirea de la] grădiniţă), „sînt anii cuprinşi între naştere şi vîrsta de 3 ani.“ Şi aceasta deoarece mintea copilului este foarte maleabilă, asimilînd mult mai uşor informaţii, după cum o dovedeşte şi învăţarea cu rapiditate a unei limbi noi. Un profesor specialist în instruirea copiilor de vîrstă fragedă, care predă la Universitatea New York a spus chiar că „părinţii ar trebui să–şi înveţe copilaşii să citească din momentul în care îi aduc de la maternitate acasă“!

13. Cum anume este ilustrată capacitatea copilaşilor de–a învăţa?

¹³ Iată ce ne scrie o mamă din Canada referitor la capacitatea copilului ei de a învăţa: „Într–o zi îi citeam lui Shaun, fiul meu în vîrstă de 4 ani şi jumătate, o relatare din Cartea mea cu relatări biblice. Cînd, la un moment dat, m–am oprit, am constatat, spre surprinderea mea, că el a continuat relatarea cuvînt cu cuvînt, aşa cum apare în carte. (...) Apoi am încercat cu o altă relatare, apoi încă una: el le memorizase pe fiecare (...) De fapt, el memorizase cuvînt cu cuvînt primele 33 de relatări, inclusiv numele dificile ale locurilor şi persoanelor.“a

14. (a) Cine sînt cei care nu sînt surprinşi de performanţele celor mici? (b) Care trebuie să fie scopul părinţilor creştini? (c) Pentru ce anume este necesar să fie pregătiţi copiii şi de ce?

¹⁴ Cei care sînt bine familiarizaţi cu potenţialul copilaşilor de a învăţa nu sînt surprinşi de aceste performanţe. „Lumea ar putea fi plină de giganţi intelectuali ca Einstein, Shakespeare, Beethoven şi Leonardo da Vinci, dacă în loc să–i învăţăm pe copii, i–am învăţa pe sugari“, afirmă Dr. Glenn Doman, director al The Institutes for the Achievement of Human Potential. Desigur, scopul părinţilor creştini nu este să producă giganţi intelectuali, ci să sensibilizeze inima copiilor lor astfel încît aceştia să nu renunţe niciodată la a–l sluji pe Dumnezeu (Proverbe 22:6). Aceste eforturi trebuie făcute cu mult timp înainte ca minorul să intre la şcoală, pentru a–l putea pregăti ca să facă faţă încercărilor de acolo. De exemplu, la grădiniţele săptămînale sau la cele cu program de zi se serbează zile de naştere sau diferite evenimente care îi distrează pe copii. De aceea este nevoie ca cel mic să înţeleagă motivul pentru care slujitorii lui Iehova nu iau parte la ele. Altminteri el va ajunge să urască, atunci cînd va fi mare, religia părinţilor săi.

Cum să pătrundem la inima copilului

15, 16. Ce materiale pot folosi părinţii pentru a fi ajutaţi să pătrundă la inima copilului lor, şi cum pot fi ele utilizate în mod eficient?

¹⁵ Pentru a–i ajuta pe părinţi să pătrundă la inima copilului lor, Martorii lui Iehova au editat cărţi cum ar fi Listening to the Great Teacher (Să ascultăm de Marele Învăţător). În capitolul „Doi oameni care şi–au serbat ziua de naştere“ se discută despre petreceri şi despre ‘marea veselie’ pe care o furnizează ele. Dar, în acelaşi capitol, se arată că cele două şi singurele sărbătoriri ale unor zile de naştere menţionate în Biblie au fost celebrate de păgîni, deci de cei care nu se închinau lui Iehova şi că la fiecare dintre ele ‘a fost luat capul unui om’ (Marcu 6:17–29; Geneza 40:20–22). Cum poţi folosi aceste informaţii pentru a pătrunde la inima copilului tău?

¹⁶ Poţi folosi atrăgătoarea metodă utilizată în cartea menţionată mai sus, spunînd următoarele: „Deci ştim că fiecare lucru menţionat în Biblie se găseşte acolo cu un scop.“ Apoi pune întrebarea: „Atunci, ce crezi că ne spune Dumnezeu cu privire la sărbătorirea zilelor de naştere?“ În felul acesta, copilul tău este ajutat să se gîndească logic la această chestiune şi să tragă concluziile de rigoare. Pe lîngă această carte au fost publicate alte materiale utile cum ar fi Cartea mea cu relatări biblice şi serialul „Viaţa lui Isus şi serviciul său divin“ care apare, începînd de la 1 mai 1986, în fiecare număr al Turnului de veghere. Ai folosit articolele din acest serial pentru a–i învăţa pe copiii tăi cît şi pe tine însuţi?

17. Ce sugestii practice le sînt oferite în acest paragraf părinţilor?

¹⁷ Trebuie să parcurgi împreună cu copilul tău materialul care tratează despre problemele şi situaţiile cu care el se va confrunta la şcoală. Înştiinţează–l pe copilul tău că şi tu şi el sînteţi răspunzători înaintea lui Iehova (Romani 14:12). Scoate în evidenţă lucrurile bune pe care Iehova le face pentru noi, sensibilizînd în aşa fel inima copilului, încît acesta să vrea să–i placă lui Iehova (Fapte 14:17). Să faci ca timpul dedicat învăţării cu copilul tău să constituie clipe fericite. Copiilor le plac istorisirile, deci depune eforturi ca să–i predai învăţătura într–un mod vioi care să pătrundă la inima copilului tău. Multe familii scapă prilejul minunat pentru astfel de momente prin faptul că nu servesc cu regularitate mesele împreună. Mîncaţi împreună ca familie? Dacă nu, nu puteţi să reglementaţi situaţia? — Compară Fapte 2:42, 46, 47.

18, 19. (a) Cum trebuie să–şi programeze părinţii predarea adevărului la copiii lor şi ce anume nu trebuie neglijat absolut deloc? (b) Care aspecte ale unui exemplu modern de instruire dată de părinţi au produs o impresie puternică asupra ta, şi care crezi că vor fi rezultatele dacă un părinte le–ar aplica?

¹⁸ Timpul afectat predării învăţăturii trebuie adaptat vîrstei copilului. Deci, cu un copilaş al cărui timp de concentrare este limitat trebuie să ţii lecţii zilnice de scurtă durată. Apoi, treptat, să le lungeşti şi să le îmbogăţeşti conţinutul. Importanţa predării adevărului la copiii tăi printr–un studiu ţinut cu regularitate nu trebuie neglijată absolut deloc (Geneza 18:19; Deuteronom 11:18–21). Un tată care are acum şaptezeci de ani a dat un excelent exemplu în ce priveşte creşterea fiului său, care este actualmente bătrîn de congregaţie. Cu mulţi ani în urmă el a explicat programul de instruire a fiului său. Iată–l:

¹⁹ „Cînd băiatul nostru avea circa un an, am început să–i relatez, înainte ca el să adoarmă, istorisiri biblice pe care i le prezentam sub o formă mai amplă şi într–un limbaj foarte sugestiv, care să producă o vie impresie asupra lui. După ce împlinise vîrsta de 1 an şi de îndată ce a început să vorbească, eu şi soţia mea îngenuncheam amîndoi la marginea patului său şi îl puneam să repete după mine grupuri de două trei cuvinte din «Tatăl nostru» (...) Cînd avea 3 ani am început să studiez cu el Biblia în mod regulat (...) El urmărea textul în cartea sa, repetînd după mine cuvintele. Astfel, el a ajuns să pronunţe corect cuvintele şi a învăţat să exprime cu claritate chiar şi cuvintele lungi (...) Ca să facem să se întipărească adînc în inima sa adevărurile biblice, am început să–l punem să memorizeze, cînd avea 3 ani, texte biblice uşoare. Cînd a început să meargă la grădiniţă, el ştia deja treizeci de texte biblice şi anul trecut, în septembrie, cînd a intrat în clasa I el ştia de dinafară şaptezeci de texte scripturale (...) Înainte ca băiatul nostru să meargă la culcare îl pun să citeze cîteva dintre textele pe care le ştie. Tot aşa, cînd se scoală dimineaţa, el rosteşte deseori cîteva texte biblice pe care le foloseşte ca saluturi pentru ziua respectivă.“

20. Ce trebuie să fie inclus în programul de predare a adevărului, şi cum se poate bucura un copil de serviciul din casă în casă?

²⁰ Acest program de predare în mod progresiv, care include un exemplu părintesc corespunzător şi aplicarea disciplinării în mod consecvent, va asigura copilului vostru un început în viaţă pentru care el vă va fi veşnic recunoscător (Proverbe 22:15; 23:13, 14). O parte esenţială a programului o constituie instruirea în serviciul public încă de la o vîrstă fragedă. Să faci ca această instruire să fie plăcută, pregătindu–ţi copilul să înţeleagă că participarea lui la serviciu este plină de sens. Iată ce a mai spus cu privire la fiul său tatăl menţionat mai sus: „Deprinderea lui de a cita texte scripturale îl face să aibă eficienţă în serviciul de la uşă la uşă, deoarece mulţi locatari rămîn uluiţi de ce spune el şi nu pot rezista ofertei de reviste cu explicaţii biblice prezentată de el. El participă la acest aspect al serviciului creştin de la vîrsta de 3 ani, iar acum (la vîrsta de 6 ani) este deseori mai eficient la plasarea literaturii biblice decît mine şi soţia mea.“ — Treziţi–vă! din 22 ianuarie 1965, pag. 3, 4 (în lb. engl.).

21. (a) Care este cel mai mare dar pe care părinţii îl pot lăsa copiilor lor? (b) Ce îndemnuri le sînt adresate părinţilor, şi ce trebuie să facă toţi părinţii care au copii minori?

²¹ Într–adevăr, părinţii creştini au de lăsat copiilor lor o minunată moştenire — cunoştinţa despre Iehova — şi odată cu ea perspectiva vieţii veşnice, a păcii şi a fericirii nesfîrşite într–o minunată lume nouă (Proverbe 3:1–6, 13–18; 13:22). În primul rînd, zidiţi în inima micuţilor voştri încrederea în realitatea acestui măreţ viitor, împreună cu dorinţa de a–l sluji pe Iehova. Faceţi ca adevărata închinare să constituie pentru ei momente de viaţă autentică şi de fericire (1 Timotei 1:11). Întipăriţi în ei încă din frageda lor copilărie încrederea în Iehova. Şi nu neglijaţi niciodată, da, niciodată să–i instruiţi cu regularitate cu privire la adevărurile biblice! Acordaţi acestui lucru prioritate absolută, căutînd permanent să aflaţi de ce informaţii au nevoie copiii voştri şi care este cea mai bună cale de a pătrunde cu ele la inima lor. Da, sînteţi ocupaţi şi asupra voastră se exercită presiuni — Satan şi lumea lui se îngrijeşte de aceste lucruri. Dar nu uitaţi exemplul lui Isus! Să nu fiţi niciodată prea ocupaţi încît să nu studiaţi cu regularitate cu copiii voştri!

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◼ Ce dovezi biblice arată că părinţii trebuie să acorde prioritate nevoilor copiilor lor?

◼ De ce trebuie ca părinţii să facă acum eforturi deosebite pentru a–şi proteja copiii?

◼ De ce este de o importanţă vitală ca minorii să fie instruiţi din fragedă copilărie?

◼ Care sînt cîteva sugestii practice pentru ca părinţii să pătrundă la inima copilului lor?

◼ Ce anume trebuie să nu neglijeze niciodată părinţii creştini?

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Educaţia părintească nu este niciodată prea timpurie