Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte
„Va fi greu pentru un bogat să intre în regatul cerurilor.“ — MATEI 19:23.
1, 2. Ce contrast se poate stabili între două feluri de bogăţii?
CUM ai reacţiona dacă cineva te-ar anunţa că ai devenit dintr-odată bogat? Mulţi oameni ar tresălta de bucurie la auzirea acestor cuvinte, fie că ar fi vorba de bani, proprietăţi funciare sau articole de lux. Dar să analizăm problema în lumina următoarei afirmaţii: „Binecuvîntarea lui Iehova — iată ce îmbogăţeşte şi el nu îi adaugă nici o durere.“ — Proverbe 10:22.
2 Cînd Dumnezeu întreţinea legături cu patriarhii şi israeliţii, el răsplătea fidelitatea acestor oameni dîndu-le prosperitate (Geneza 13:2; Deuteronom 28:11, 12; Iov 42:10–12). Regele Solomon a fost unul dintre aceia pe care Dumnezeu i-a răsplătit în felul acesta. El a devenit nespus de bogat. Totuşi el a învăţat din experienţă că o viaţă axată pe bogăţii materiale „era deşertăciune şi alergare după vînt“ (Eclesiast 2:4–11; 1 Regi 3:11–13; 9:14, 28; 10:10). De aceea, cînd a scris „binecuvîntarea lui Iehova — iată ce îmbogăţeşte“, el nu a îndreptat atenţia cititorilor săi asupra bogăţiilor materiale. El a exprimat mai curînd următorul adevăr: oricine se bucură de binecuvîntarea divină duce o viaţă mai bogată decît oamenii care nu-l slujesc pe Dumnezeu. În ce sens?
3. Sub ce aspecte eşti într-adevăr bogat dacă ai binecuvîntarea lui Dumnezeu?
3 Dacă eşti creştin, te poţi bucura de aprobarea lui Iehova şi poţi primi din partea sa binecuvîntări, printre care înţelepciunea divină. Tu ai posibilitatea să aparţii unei congregaţii, unei familii de creştini cu adevărat fericiţi, demni de încredere şi care se interesează de tine. Legile divine te apără de numeroase boli şi pericole. Ai, de asemenea, motive să speri că Dumnezeu te va ocroti în timpul ‘necazului cel mare’ care se va abate asupra acestui sistem rău, iar apoi să obţii viaţă eternă în paradisul care va fi instaurat pe pămînt. Gîndindu-te la aceste binecuvîntări şi la aceste perspective minunate, vei putea într-adevăr spune: „Sînt într-adevăr bogat!“ — Matei 24:21, 22.
4. Cum ne-am putea periclita propria bogăţie spirituală? (Apocalips 3:17, 18)
4 Totuşi, s-ar putea ca această „bogăţie“, adică binecuvîntările pe care ţi le acordă Iehova, să fie ameninţată de alte bogăţii, — banii sau bunurile materiale. Puţini dintre noi (fie că sîntem înstăriţi, fie că nu) am fi dispuşi să recunoaştem: ‘Mă aflu cu adevărat în pericolul de a mă rătăci din pricina iubirii de bani’. Să ne amintim însă de următorul avertisment: „Iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare şi, alergînd după această iubire, unii s-au abătut de la credinţă şi s-au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri“ (1 Timotei 6:10). Aceste cuvinte au fost scrise în perioada în care toţi creştinii pe care Dumnezeu îi aproba erau unşi cu spiritul său, fapt care constituia acontul sau garanţia că li se oferea posibilitatea de a guverna în cer împreună cu Cristos. Fără îndoială, mulţi i-au cunoscut personal pe apostoli şi pe alţi oameni care umblaseră cu Isus. Dacă banii i-au ‘rătăcit’ pe unii dintre ei, pericolul este la fel de mare şi pentru noi! — 2 Corinteni 5:5; Romani 8:17, 23.
Bogatul şi cămila
5. Care era punctul de vedere al lui Isus cu privire la bogăţii?
5 Isus a vorbit deseori despre pericolul pe care îl reprezintă bogăţiile, deoarece acest pericol îi ameninţă pe toţi oamenii, fie bogaţi, fie săraci (Matei 6:24–32; Luca 6:24; 12:15–21). Ca să efectuăm un examen personal, să analizăm ce a declarat Isus cu o anumită ocazie, potrivit cu ceea ce este consemnat în Matei 19:16–24, în Marcu 10:17–30 şi în Luca 18:18–30. De fapt, de ce să nu ne facem timp imediat ca să citim una dintre aceste relatări, ba chiar toate trei?
6, 7. (a) Ce conversaţie a avut Isus cu un tînăr? (b) Ce observaţie a făcut Isus după aceea?
6 Un tînăr conducător a venit la Isus şi l-a întrebat: „Ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţa eternă?“ Isus i-a atras atenţia asupra Legii, arătîndu-i astfel că Iehova indicase deja ce era necesar să se facă. Interlocutorul său i-a răspuns că respectase poruncile lui Dumnezeu ‘din tinereţe’. Era ca şi cum el se afla pe punctul de a trece pragul ca să primească viaţă, dar avea sentimentul că îi lipsea ceva. Poate că el credea că trebuie să îndeplinească vreo altă acţiune bună, vreun act de eroism care ar constitui pasul final ce i-ar permite să intre pe poarta care duce la viaţă eternă. Răspunsul lui Isus are însă o implicaţie mult mai amplă: „Vinde tot ce ai şi împarte săracilor şi vei avea o comoară în ceruri; apoi, vino şi urmează-mă.“ Ce a făcut tînărul? „Cînd a auzit aceasta, el s-a mîhnit profund, deoarece era foarte bogat [sau poseda multe bunuri].“ Şi omul a plecat. — Luca 18:18, 21–23; Marcu 10:22.
7 După aceea, Isus a făcut această remarcă: „Cît de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu! De fapt, e mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac de cusut, decît pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Luca 18:24, 25). Oare această observaţie nu îl viza decît pe omul bogat despre care tocmai a vorbit Isus? Sau te interesează şi pe tine, fie că eşti bogat, fie că eşti sărac? Să vedem.
8. (a) Cu cine putem să-l asemănăm pe tînărul conducător evreu? (b) Care era greşeala acestui tînăr şi de ce ar trebui să tragem învăţăminte din ea?
8 Poate vom înţelege mai bine situaţia acestui tînăr conducător dacă ne gîndim la cineva care, în timpul nostru, se găseşte în condiţii asemănătoare. Să luăm cazul unui tînăr creştin care are o bună cunoştinţă cu privire la Biblie, care are un înalt nivel moral şi care provine dintr-o familie înstărită. S-ar putea să invidiezi astăzi o asemenea persoană. Dar Isus a descoperit că tînărul evreu avea o lacună gravă: el acorda prea multă importanţă bogăţiilor şi bunurilor materiale în viaţa sa. Tocmai de aceea i-a dat Isus sfatul respectiv. Acum poţi, desigur, să înţelegi de ce această relatare biblică ne priveşte pe toţi, fie că sîntem bogaţi, fie că sîntem săraci. Pentru unii dintre noi, banii sau bunurile materiale ar putea deveni prea importante, fie că le posedăm deja, fie că numai le dorim.
9. De unde ştim că Isus nu a condamnat bunurile materiale în sine?
9 Isus nu a zis că o persoană care posedă bogăţii materiale nu ar putea să-l slujească pe Dumnezeu. Mulţi bogaţi au făcut lucrul acesta. Şi tînărul evreu l-a făcut într-o oarecare măsură. La fel a fost şi cazul lui Zacheu, încasatorul de impozite, care „era bogat“ (Luca 19:2–10). În secolul I, unii creştini unşi erau bogaţi şi lor le revenea în mod special datoria de a fi „generoşi, dispuşi să împartă“ (1 Timotei 6:17, 18; Iacob 1:9, 10). Şi în zilele noastre anumiţi creştini sînt bogaţi. Foarte des ei fac ofrande generoase pentru a susţine lucrarea Regatului, punîndu-şi la dispoziţie locuinţele pentru a ţine întruniri şi folosindu-şi maşinile în lucrarea de predicare. Atunci de ce a vorbit Isus astfel cu privire la omul bogat şi la cămilă? Ce învăţăminte putem trage de aici?
10. Ce învăţăminte putem trage din remarca pe care Isus a făcut-o cu această ocazie?
10 După cum bine ştim, una este să începi să te închini la Dumnezeu şi alta este să te dovedeşti fidel pînă la sfîrşit (Matei 24:13; Filipeni 3:12–14). Poate că tocmai asta avea Isus în minte cînd a spus: „Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac, decît pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Marcu 10:25). O cămilă nu ar putea niciodată să treacă prin urechea minusculă a unui ac de cusut. Spunînd aceasta, Isus se folosea evident de o hiperbolă, de o exagerare, care nu trebuia luată în sens literal. Cuvintele sale arată că unui bogat îi va fi greu să atingă un anumit obiectiv. Care? Nu pur şi simplu acela de-a începe să-i slujească lui Dumnezeu, ci acela de ‘a intra în regat’, de a obţine efectiv viaţa eternă. Oricare ar fi situaţia ta financiară, remarca lui Isus poate să te ajute să-ţi îmbunătăţeşti modul de a gîndi, să faci progrese spirituale şi să obţii viaţa eternă.
De ce este atît de greu pentru cei bogaţi?
11. Cum au reacţionat bogaţii şi săracii la predicarea lui Isus?
11 Prin intermediul predicării lui Isus şi apostolilor, ‘vestea bună le-a fost anunţată săracilor’ (Matei 11:5). Cei bogaţi nu au fost lăsaţi deoparte, dar se pare că printre cei care deveneau conştienţi de necesităţile lor spirituale şi acceptau mesajul speranţei erau mai numeroşi cei săraci (Matei 5:3, 6; 9:35, 36). Iudeii bogaţi erau mai satisfăcuţi de condiţiile în care se găseau. (Vezi Luca 6:20, 24, 25.) Dar au fost şi excepţii, atunci ca şi astăzi. Unele persoane bogate acceptă mesajul Bibliei şi îl slujesc pe Dumnezeu. Ele pot obţine rezultate minunate. Aşa s-a întîmplat şi cu Pavel, care nu a permis ca poziţia lui socială să fie un obstacol pentru el (Filipeni 3:4–8). Totuşi, Isus a declarat că va fi mai greu pentru cei bogaţi să intre în Regatul lui Dumnezeu.
„Puterea înşelătoare a bogăţiei“
12, 13. (a) Conform unei anumite ilustrări a lui Isus, ce efect pot avea îngrijorările asupra oamenilor? (b) De ce persoanele bogate trebuie să facă faţă unui obstacol suplimentar?
12 În ilustrarea sa referitoare la sămînţa care cade pe diferite tipuri de sol, Isus zice că unele „au căzut printre spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit“. El a dat următoarea explicaţie: „Cît despre cea semănată printre spini, aceasta este cel care aude cuvîntul, însă îngrijorarea acestui sistem de lucruri şi puterea înşelătoare a bogăţiei înăbuşă cuvîntul şi el devine neroditor“ (Matei 13:7, 22). Toată lumea, sau aproape toată lumea simte într-o oarecare măsură „îngrijorarea acestui sistem de lucruri“. Este uşor să înţelegem că aceasta i se poate întîmpla cuiva care este sărac, fără serviciu sau handicapat. Cel care se bucură de siguranţă pe plan financiar nu va manifesta, desigur, aceeaşi îngrijorare, dar el îşi poate face multe griji din cauza inflaţiei, a creşterii impozitelor sau a pericolului de a fi furat. Astfel, cei bogaţi, ca şi cei săraci, pot cădea pradă îngrijorării. — Matei 6:19–21.
13 Isus a arătat că unii vor fi, de asemenea împiedicaţi de „puterea înşelătoare a bogăţiei“. Practic, aceştia sînt persoane mistuite de dorinţa de a dobîndi succes financiar. Într-o zi, milionarul Aristoteles Onassis, a spus următoarele: „Într-un anumit stadiu, banii nu mai au nici o importanţă. Ceea ce contează este reuşita. Ar fi rezonabil să mă opresc acum. Dar nu pot s-o fac. Trebuie să ţintesc mereu mai sus, pur şi simplu pentru senzaţiile pe care mi le procură aceasta.“ În mod asemănător, un creştin ar putea să considere că este pasionant să încerci a urca scara socială. El ar putea să fie, de asemenea, tentat să-şi mărească cifra de afaceri, cu toate că a atins nivelul pe care în urmă cu cîţiva ani îl considerase suficient“. În loc să-şi reducă activităţile (sau să se pensioneze) pentru a putea deveni slujitor cu timp integral, el îşi ‘demolează depozitele [sau casele] şi îşi construieşte altele mai mari’. (Vezi Luca 12:15–21.) S-ar putea să ţi se întîmple şi ţie aşa ceva? Crezi că Dumnezeu ar considera că o asemenea persoană îl slujeşte din toată inima? — Matei 22:37.
14. În ce fel ar putea să-l împiedice bogăţiile pe un creştin să moştenească viaţa eternă? (Proverbe 28:20).
14 Bogăţiile (sau dorinţa nestăpînită de a le dobîndi) îl pot împiedica şi în alte feluri pe un creştin să ‘moştenească viaţa eternă’. De exemplu, dragostea de bogăţii l-ar putea îndemna să folosească metode proprii acestei lumi, cum ar fi aceea care constă în a nu-şi declara toate veniturile sau în a recurge la alte practici necinstite şi totuşi atît de răspîndite. De asemenea, dacă el angajează alţi creştini care sînt cinstiţi şi lucrează mult, el ar putea să pună propriile interese înaintea bunăstării lor spirituale. De exemplu, pentru a-i lega mai mult de munca lor, el ar putea să-i încurajeze să adopte un mod de viaţă mai ridicat (sau chiar să se îndatoreze pentru a-şi procura articole de lux). Şi, dat fiind că el este patronul lor, aceasta relaţie ar putea tinde să continue chiar şi în cadrul congregaţiei.
15. În ce mod puteau unii creştini din secolul I să resimtă efectele negative ale bogăţiei? (Psalm 73:3–8, 12, 27, 28).
15 Probabil că unii creştini bogaţi din secolul I se numărau printre victimele „puterii înşelătoare a bogăţiei“. Iacob a vorbit despre ‘mizeria care vine asupra bogaţilor’. Aceştia aveau veşminte costisitoare, acumulaseră aur şi argint ca urmare a faptului că reţinuseră o parte din salariul lucrătorilor lor şi se lăfăiau în lux (Iacob 5:1–5). La fel se întîmplă şi astăzi. Adeseori bunăstarea îi permite celui bogat să mănînce şi să bea mult, fapt care dăunează sănătăţii lui. Cel bogat îşi poate permite, de asemenea, să călătorească mult, astfel că adeseori se află departe de congregaţia locală. Aceasta nu înseamnă că hainele frumoase, bijuteriile, hrana şi călătoriile sînt în sine un lucru rău. Dar ele nu aduc nici o uşurare ‘bogaţilor’ despre care vorbea Iacob; datorită spiritualităţii lor slabe şi a situaţiei lor precare înaintea lui Dumnezeu, aceştia aveau toate motivele de a ‘plînge, de a scoate urlete din cauza mizeriei care venea asupra lor’.
16. De ce a dat Isus un avertisment foarte clar cu privire la bogăţii, şi ce întrebări ar trebui să-şi pună fiecare?
16 Isus cunoştea bine neplăcerile pe care le întîmpinau deseori persoanele bogate precum şi obstacolele care dăunau spiritualităţii lor. El ştia şi că bunurile materiale pot literalmente să ruginească sau să-şi piardă valoarea, lucru de care nu suferă niciodată bogăţiile creştine (Proverbe 11:28; Marcu 10:29, 30). El ne-a făcut, într-adevăr, un serviciu inestimabil cînd a spus: „Cît de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu!“ (Luca 18:24). Noi putem trage foloase din acest avertisment, chiar dacă resursele noastre sînt foarte limitate. În ce sens? Reprimînd în noi orice dorinţă de a deveni bogaţi. Creştinii sînt convinşi că Isus a vorbit adevărul. Noi credem în ceea ce a declarat Isus cu privire la Tatăl său, cu privire la sfîrşitul actualului sistem de lucruri şi cu privire la necesitatea de a cultiva iubirea, şi ne aducem viaţa în armonie cu declaraţiile sale. El a spus adevărul şi cînd a declarat: „Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac, decît pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Matei 19:24). Crezi tu lucrul acesta? Oare acţiunile tale, modul tău de a trăi şi modul tău de a acţiona o dovedesc?
Continuaţi să fiţi bogaţi din punctul de vedere al lui Dumnezeu
17. Cum acţionează numeroşi creştini pentru a fi îmbogăţiţi de Iehova?
17 Rapoarte care ne parvin din toată lumea arată că marea majoritate a slujitorilor lui Dumnezeu îşi pun la inimă sfaturi ca acelea care sînt consemnate în Matei 19:16–24. Mulţi tineri creştini hotărăsc să se angajeze în serviciul cu timp integral după ce şi-au terminat cursurile şcolare obligatorii. Femei care ar putea ocupa un serviciu laic pentru a spori veniturile familiei lor preferă să consacre mai mult timp activităţilor creştine, fapt care le îmbogăţeşte nu numai pe ele, ci şi pe semenii lor, pe plan spiritual. Chiar şi unii bărbaţi, care, conform Bibliei, au responsabilitatea de a asigura nevoile materiale ale familiei lor, găsesc mijlocul de a participa mai mult la serviciul sacru.
18, 19. Ce au făcut unii Martori pentru a fi binecuvîntaţi de Iehova?
18 Un supraveghetor în vîrstă de aproximativ 35 de ani recunoaşte: „Serviciul cu timp integral nu a fost pentru mine nimic altceva decît vorbe.“ El cîştiga 25 000 de dolari pe an, fără a mai socoti decontarea diverselor cheltuieli şi faptul că avea la dispoziţie o maşină de serviciu. În 1983 i s-a cerut să ţină la un congres de district cuvîntarea intitulată „Să ne fixăm obiective corespunzătoare şi să le atingem.“ Iată ce a mărturisit el: „Cînd am citit cu atenţie materialul din expunerea mea, m-am simţit foarte stînjenit şi ruşinat. Conştiinţa mă chinuia.“ Înainte de congres, el a discutat cu soţia sa despre situaţia lor. La scurt timp după aceea s-a angajat într-un serviciu cu jumătate de normă şi s-a alăturat soţiei sale în activitatea de pionier. Amîndoi sînt şi acum pionieri şi primesc numeroase binecuvîntări de natură spirituală.
19 Alţii au părăsit regiuni prospere pentru a pleca în locuri în care puteau să-şi extindă activitatea teocratică. Un cuplu de canadieni a scris următoarele cu privire la serviciul lor de pionier în America Latină: „Deşi aici majoritatea fraţilor sînt săraci, ei sînt animaţi de un zel remarcabil pentru adevăr. Poate că ei sînt săraci din punctul de vedere al lumii, dar ei sînt milionari pe plan spiritual. Congregaţia noastră numără 38 de proclamatori, dintre care 10 sînt pionieri permanenţi. Sîntem obligaţi să ţinem de cîte două ori fiecare întrunire, datorită numărului mare al celor prezenţi, care, în medie variază între 110 şi 140. Cei doi bătrîni şi cei trei slujitori auxiliari trebuie să conducă toate aceste întruniri. Graţie fraţilor umili din această ţară, redescoperim ce înseamnă într-adevăr să-l punem pe Iehova pe primul loc în viaţa noastră. Ei ne arată că putem să-l slujim pe Iehova din tot sufletul nostru, indiferent de împrejurările în care ne-am afla.“
20. Care ar trebui să fie concepţia noastră cu privire la bogăţiile materiale?
20 Aceşti creştini nu au nici un motiv de a-i invidia pe cei bogaţi, fie din interiorul, fie din afara congregaţiei, sau de a urmări obiective materialiste. Ei ştiu că banii sînt necesari pentru a duce o viaţă normală (Ecleziast 5:3; 7:12). Dar ei înţeleg că Isus a spus adevărul atunci cînd a afirmat că bogaţii întîmpină multe obstacole, probleme şi pericole. Este o adevărată problemă pentru cei care „sînt bogaţi în prezentul sistem de lucruri să nu fie mîndri şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu.“ — 1 Timotei 6:17.
21. Ce îi aşteaptă pe cei care urmăresc bogăţii spirituale?
21 Din nefericire, tînărul conducător care a vorbit cu Isus nu a făcut faţă acestei probleme. Alte persoane asemănătoare lui l-au slujit pe Dumnezeu o perioadă, dar apoi au avut de suferit din cauza bogăţiei lor şi au dat faliment pe plan spiritual. Spre deosebire de ei, milioane de creştini loiali continuă să demonstreze veridicitatea următoarei declaraţii biblice: „Binecuvîntarea lui Iehova — iată ce îmbogăţeşte, şi el nu îi adaugă nici o durere“ (Proverbe 10:22). Viaţa lor are un sens; ei urmăresc obiective de valoare şi au satisfacţia datoriei împlinite. Lucrările lor bune vor rămîne pentru totdeauna, fapt care le va aduce o profundă bucurie acum şi în viitor. Să ne străduim cu toţii să fim bogaţi în acest sens. — Filipeni 4:1; 1 Tesaloniceni 2:19, 20.
Întrebări importante
◻ Despre ce fel de bogăţii este vorba în Proverbe 10:22?
◻ Ce învăţătură se desprinde din comentariul lui Isus cu privire la bogat şi cămilă?
◻ De ce viaţa este deseori mai grea pentru cei bogaţi?
◻ Cum ne putem strădui să fim bogaţi din punctul de vedere al lui Dumnezeu?
[Chenarul de la pagina 9]
Bogăţia şi familia
CÎND se analizează efectele pe care le poate avea bogăţia, trebuie să ţii seama de familie. Analizează cele ce urmează:
Într-un raport întocmit de unii psihiatri canadieni care au studiat comportamentul copiilor celor mai bogaţi oameni, se arată: „Viaţa îi plictiseşte. Ei nu au alt scop decît să se satisfacă pe ei înşişi. Ei nu suportă nici cea mai mică frustrare. Practic, ei nu au nici un fel de sentimente. Interesul lor principal constă în a face cumpărături, a călători şi a căuta noi surse de senzaţii tari.“
New York Times a făcut următorul comentariu cu privire la un fost milionar: „Pe măsură ce reuşea în afaceri şi îşi mărea averea, el a văzut cum familia sa se schimba. «Soţia şi fetele mele îi judecau pe oameni după banii pe care îi aveau şi dacă dădeam o casă de 300 000 de dolari uneia dintre fete trebuia să dau aceeaşi sumă în numerar celeilalte.»“ După ce a avut o criză cardiacă şi „a constatat ce făcuse bogăţia din soţia şi copiii săi“, el şi-a schimbat modul de viaţă.
Cu privire la o ţară bogată în petrol, din Orientul Mijlociu, Arnold Hottinger a făcut următoarea observaţie: ‘Numeroşi medici străini care vin aici pentru a cîştiga mulţi bani sînt, de asemenea, obişnuiţi să considere bogăţia din punct de vedere patologic. Ei spun că în nici o altă parte afecţiunile psihosomatice nu sînt atît de răspîndite ca aici — aceste boli provocînd suferinţe reale, fără să fie cauzate însă de vreo leziune fizică vizibilă. Aceşti medici afirmă că întîlnesc tineri care prezintă toate simptomele bătrîneţii, şi persoane în vîrstă care se comportă asemenea copiilor.‘