14 Nisan — O zi de aducere aminte

„Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ — 1 Corinteni 11:24.

 1. Cum a biruit Isus lumea?

„CURAJ! Eu am învins lumea.“ Cu asemenea cuvinte de mîngîiere şi încurajare, Isus i-a întărit pe cei unsprezece apostoli fideli ai săi în noaptea care a precedat moartea sa. Isus se dovedise un biruitor al lumii! El rezistase cu succes la orice încercare a Adversarului său, Satan Diavolul, de a-l determina să renunţe la loialitatea sa faţă de Iehova. Iar acum, cînd se afla în faţa morţii sale pe un stîlp de tortură, eveniment de care îl mai despărţeau doar cîteva ore, el era pe deplin convins că avea să-şi păstreze pînă la capăt atitudinea de fidelitate şi integritate. — Ioan 16:33; Evrei 12:2.

 2. De ce a instituit Isus „Cina Domnului“?

² Acest eveniment de importanţă universală a avut loc cu 1952 de ani în urmă, în ziua de 14 Nisan. Conform calendarului sacru al evreilor, luna Nisan era prima lună lunară din an. Acea zi nu avea să fie niciodată uitată de fidelii săi continuatori. Pentru a avea garanţia că aceşti continuatori ai săi nu vor scăpa niciodată din vedere semnificaţia lucrurilor care urmau să se petreacă atunci, Isus a instituit o cină specială, numită de către apostolul Pavel „cina Domnului“. Conform relatării făcute sub inspiraţie divină de către Pavel, Isus le-a poruncit cu acea ocazie discipolilor care erau de faţă: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea.“ (1 Corinteni 11:20, 24). Dacă eşti interesat să devii unul dintre continuatorii lui Isus, înţelegi tu de ce a poruncit el lucrul acesta, ce pretinde din partea ta şi ce poate însemna el pentru viitorul tău?

O zi memorabilă

 3. De ce şi în ce împrejurări a fost aleasă ziua de 14 Nisan ca o zi de aducere aminte?

³ Nu era pentru întîia oară în istoria omenirii că ziua de 14 Nisan era aleasă ca o zi de aducere aminte. În 1513 î.e.n. Iehova le poruncise, prin intermediul lui Moise, israeliţilor: „Ziua aceasta (14 Nisan) trebuie să servească drept comemorare pentru voi, iar voi trebuie să o celebraţi ca pe o sărbătoare pentru Iehova în toate generaţiile voastre.“ Ce anume a determinat introducerea sărbătorii în acea vreme îndepărtată? Răspunsul l-a dat chiar Iehova: „Este jertfa paştelui pentru Iehova, care a trecut peste casele fiilor lui Israel in Egipt, cînd i-a lovit cu plăgi pe egipteni.“ — Exod 12:14, 27.

 4. Ce importante probleme controversate au fost implicate în eliberarea israeliţilor din Egipt?

⁴ Acea impunătoare salvare a tuturor întîilor născuţi ai israeliţilor, atît dintre oameni cît şi dintre animale, a avut loc în Egipt în acea noapte de 14 Nisan. Ea a constituit punctul culminant al celor nouă lovituri precedente, aplicate zeilor-demoni cărora li se închinau egiptenii. Iehova şi-a subliniat astfel cu putere intenţia sa declarată anterior în faţa trufaşului faraon al Egiptului: „Dar iată, de fapt, motivul pentru care te-am păstrat în existenţă: ca să-ţi arăt puterea mea şi ca numele meu să fie declarat pe tot pămîntul.“ După cîteva zile numele şi puterea lui Iehova au fost scoase şi mai mult în evidenţă, atunci cînd el a salvat milioane de israeliţi şi un vast amestec de însoţitori, la Marea Roşie, înecînd în acelaşi timp floarea oştirii lui Faraon. Nu este de mirare că Moise şi fiii lui Israel au cîntat: „Vreau să-i cînt lui Iehova, deoarece el s-a înălţat în mod suveran!“ — Exod 9:16; 15:1.

 5. Cărui scop servea celebrarea Paştelui?

⁵ După ce israeliţii s-au aşezat în ţara promisă strămoşului lor Avraam, Paştele trebuia sărbătorit în fiecare an la Ierusalim de către întreaga naţiune, în ascultare faţă de porunca din Deuteronom 16:1–8. Iehova a făcut astfel ca 14 Nisan să deţină întotdeauna un loc proeminent în mintea poporului său prefigurativ. Cărui scop servea faptul acesta? Ea trebuia să fie o zi de înălţare a numelui lui Iehova, o zi de aducere aminte de măreţele sale fapte de eliberare. Astfel, după vreme de secole, semnificaţia Paştelui avea să fie foarte vie în inima şi mintea părinţilor lui Isus, care, după cum ni se spune, „aveau obiceiul de a se duce an de an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui.“ Potrivit obiceiului evreesc, fiul lor, Isus, trebuia să fie împreună cu ei. — Luca 2:41, 42.

 6. Din ce motive dorea Isus mult să ţină Paştele din anul 33 e.n. împreună cu apostolii săi fideli?

⁶ După botezul lui Isus în Iordan şi după începutul serviciului său, el a continuat probabil să celebreze Paştele, împreună cu Maria, mama sa pămîntească şi cu fiii ei, fraţii lui uterini. Dar Isus a aranjat în aşa fel lucrurile încît ziua de 14 Nisan, anul 33 e.n., să o sărbătorească împreună cu cei doisprezece apostoli ai săi. Relatarea lui Luca ne arată ce a simţit Isus cu acea ocazie: „Am dorit atît de mult să iau împreună cu voi această masă de Paşte, înainte ca să sufăr!“ (Luca 22:15, Today’s English Version). De ce dorea Isus atît de mult lucrul acesta? Deoarece el cunoştea semnificaţia evenimentelor care aveau să aibă loc în scurt timp, în cursul acelei memorabile zile care avea să înceapă la apusul soarelui. Isus ştia, de asemenea, că acele evenimente aveau să le eclipseze puternic pe cele care se petrecuseră în 1513 î.e.n. Ele aveau să înalţe numele lui Iehova mai mult decît oricînd înainte şi aveau să aşeze temelia binecuvîntării supreme a tuturor familiilor pămîntului. El avea, totodată, să le spună multe lucruri discipolilor săi înainte de moartea sa, pentru a le insufla curajul de a rămîne continuatori fideli ai săi. Relatările evanghelice amănunţite ne îngăduie să ascultăm, cum s-ar zice, la ce a spus şi a făcut Isus. — Ioan 12:31; 17:26.

Ce s-a întîmplat? Ce a însemnat?

 7. a) Ce evenimente din cursul ultimei cine de Paşte a lui Isus au pregătit calea instituirii Comemorării morţii sale? (Ioan 13:1–30). b) Descrieţi cum a procedat Isus la Cina inaugurală a Domnului.

⁷ În timpul desfăşurării cinei, Isus s-a ridicat şi a spălat picioarele discipolilor săi, dînd astfel un desăvîrşit exemplu de umilinţă. Apoi Isus a zis: „Unul dintre voi mă va trăda.“ Puţin mai tîrziu, el s-a întors spre Iuda şi i-a zis: „Ceea ce faci, fă mai repede.“ Raportul lui Ioan ne relatează: „El (Iuda) a ieşit numaidecît. Şi era noapte.“ (Ioan 13:21, 27, 30). Abia după aceea a înstituit Isus Comemorarea morţii sale. Să ascultăm ce s-a întîmplat, conform descrierii lui Matei, care a fost martor ocular: „Pe cînd ei mai mîncau încă, Isus a luat o pîine şi, după ce a rostit o binecuvîntare, a rupt-o şi, dîndu-le-o discipolilor, el a zis: «Luaţi, mîncaţi. Aceasta reprezintă corpul meu.» El a luat şi o cupă şi, mulţumind, le-a dat-o, zicînd: «Beţi din ea toţi; deoarece aceasta reprezintă ‹sîngele› meu al ‹convenţiei,› care trebuie să fie vărsat în folosul multora, pentru iertarea păcatelor. Dar eu vă spun: Nu voi mai bea de-acum înainte în nici un caz din acest produs al viţei de vie pînă în ziua cînd îl voi bea nou, împreună cu voi, în regatul Tatălui meu». În cele din urmă, după ce au cîntat laudele, ei au ieşit pe Muntele Măslinilor.“ — Matei 26:26–30; vezi şi Marcu 14:22–26; Luca 22:19, 20 şi 1 Corinteni 11:23–26.

 8. De ce este atît de important să înţelegem semnificaţia cuvintelor şi acţiunilor lui Isus cu ocazia instituirii Comemorării?

⁸ Care era semnificaţia completă a lucrurilor spuse şi făcute de către Isus cu acea ocazie? Pavel a subliniat importanţă înţelegerii acesteia de către toţi continuatorii unşi ai lui Cristos, spunînd: „Prin urmare, oricine mănîncă pîinea sau bea cupa Domnului în mod nedemn, va fi vinovat cu privire la corpul şi sîngele Domnului.“ Fireşte că nici unul dintre cei unşi nu ar vrea să fie ‘nedem’ în ochii lui Iehova, ca rezultat al unei sentinţe nefavorabile pronunţate de El. Apoi, „marea mulţime“ ar dori să fie considerată şi ea ‘demnă’ de a fi însoţitoare a rămăşiţei unse. Astfel, pe măsură ce se apropie o nouă Comemorare, care va avea loc joi, 4 aprilie 1985, este oportun săs reexaminăm cu toţii împreună şi în amănunţime această problemă. — 1 Corinteni 11:27.

 9. a) De ce traducerea: „Aceasta reprezintă corpul meu“ este o traducere mai corectă a cuvintelor lui Isus decît: „Aceasta este corpul meu“? (Vezi nota de mai sus.) b) Ce semnificaţie specială a dat Isus pîinii? c) Dar vinului?

⁹ Isus a zis: „Aceasta reprezintă corpul meu“a. Prin aceste cuvinte Isus a dat o semnificaţie specială pîinii, — aceasta fiind un simbol al propriului său corp carnal fără păcat pe care l-a dat „în favoarea vieţii lumii.“ (Ioan 6:51). În mod asemănător, atunci cînd a spus cu privire la cupa cu vin: „Aceasta reprezintă «sîngele» meu al «convenţiei» (. . .) vărsat (. . .) pentru iertarea păcatelor“, el a folosit vinul fermentat din cupă drept simbol al propriului său sînge. Acest sînge avea să fie baza punerii în vigoare a unei ‘noi convenţii’. Sîngele său vărsat urma să fie, de asemenea, un mijloc pentru a se asigura „iertarea păcatelor“. — Matei 26:28; Ieremia 31:31–33; Evrei 9:22.

10. Ce semnificaţie este legată de împărtăşirea din pîine şi din vin?

¹⁰ Dar ce semnificaţie este legată de situaţia acelora care iau din pîine şi din vin în cursul celebrării Comemorării? Actul în sine le dovedeşte atît celor care consumă din simboluri, cît şi celor care asistă, că cei care iau din simboluri au beneficiat deja de jertfa de răscumpărare a lui Cristos Isus, dar într-un mod special şi pentru un scop special. Cum se înfăptuieşte lucrul acesta? Pe baza credinţei lor în jertfa lui Cristos şi a dedicării lor lui Iehova Dumnezeu, care le atribuie meritul jertfei umane a lui Cristos. Cu ce scop? Pentru a se putea recunoaşte sau considera că dispun de perfecţiune umană şi astfel să se poată bucura de o poziţie de dreptate în faţa lui Dumnezeu. Apoi Iehova îi naşte pe aceştia prin spiritul său sfînt şi ei devin fiii săi spirituali. Ei dispun acum de posibilitatea de a jertfi dreptul lor de a trăi pe pămînt în schimbul unei moşteniri cereşti. Toate aceasta au avut loc înainte ca ei să se fi împărtăşit din Cina Domnului. — Romani 5:1, 2, 8; 8:15–17; Iacob 1:18.

11, 12. a) Ce alte lucruri mai indică faptul de a bea din vin? b) Explicaţi ce convenţie încheie Isus cu aceia care iau din simboluri?

¹¹ Să examinăm acum ce altă semnificaţie este legată de faptul de a bea din vin. Deşi Iehova i-a considerat drepţi pe fiii săi spirituali şi i-a adoptat ca fii, ei tot se mai află în carnea imperfectă. Ei tot mai sînt înclinaţi spre păcat şi ei recunosc lucrul acesta. Astfel prin faptul că beau din vin ei îşi recunosc situaţia de permanentă dependenţă de sîngele lui Cristos Isus care a fost „vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor.“ — 1 Ioan 1:9, 10; 2:1.

¹² Dar mai există încă o semnificaţie legată de faptul de a bea din vin. Cei care gustă din el atestă faptul că ei au fost aduşi într-o „nouă convenţie“, pe care Iehova a profeţit-o cu mult timp în urmă prin profetul Ieremia. Această convenţie a fost pusă în vigoare prin sîngele lui Isus. Părţile între care este încheiată această convenţie sînt Iehova Dumnezeu şi fiii săi spirituali care constituie împreună Israelul spiritual. Fiecare membru al acestuia este ales de Dumnezeu. Isus este mediatorul convenţiei, fapt prin care el îi ajută pe cei 144 000 de membri ai convenţiei să devină o parte a descendenţei lui Avraam (Ieremia 31:31–34; 2 Tesaloniceni 2:13; Evrei 8:10, 12; 12:22–24; Galateni 3:29). Tot pe aceştia Isus îi acceptă într-o ‘convenţie pentru un regat’. Drept rezultat, ei vor fi utilizaţi în final, alături de Regele lor Isus Cristos, drept canalul prin care Iehova le va transmite tuturor familiilor pămîntului binecuvîntarile vieţii. — Luca 22:28–30; Ioan 6:53; Apocalips 5:9, 10; Geneza 22:15–18.

13. De ce anume ar trebuie să ne aducem aminte cu prilejul zilei de 14 Nisan?

¹³ Într-adevăr, în vreme ce examinăm semnificaţia deplină a cuvintelor spuse de Isus în acea zi de aducere aminte, nu putem să nu ne amintim de iubirea pe care a manifestat-o Iehova prin măsurile luate în legătură cu iubitul său Fiu. Ne aducem, de asemenea, aminte de iubirea manifestată de Isus prin faptul că s-a îngrijit ca viaţa lui să procure un preţ de răscumpărare pentru oamenii care exercită credinţă (Ioan 3:16; Romani 5:8;  1 Timotei 2:5, 6). Există însă şi alte preţioase adevăruri pe care le-a discutat Isus cu discipolii săi în acea seară. Dintre cei care au redactat Biblia, numai Ioan consemnează această intimă conversaţie.

Glorie, iubire şi unitate

14. a) Cum este glorificat Iehova prin fiecare sărbătorire a Comemorării? b) Ce rol joacă iubirea în aducerea aminte despre Cristos? La ce examinare de sine este stimulată astfel mintea fiecăruia dintre participanţi?

¹⁴ Isus a zis: „Acum Fiul omului este glorificat, iar Dumnezeu este glorificat în legătură cu el“ (Ioan 13:31). Încă de la eliberarea din Egipt a israeliţilor, ziua de 14 Nisan a fost asociată cu justificarea numelui lui Dumnezeu, precum şi cu justificarea suveranităţii şi a puterii sale. Acum, prin fidelitatea pînă la moarte a lui Isus şi prin glorioasa lui înviere care urma să aibă loc prin puterea lui Dumnezeu, avea să se aducă asupra numelui lui Dumnezeu şi mai multă onoare şi glorie. (Vezi Proverbe 27:11.) Isus le-a spus discipolilor săi că ei aveau să dea dovadă că sînt cu adevărat discipolii săi dacă aveau să respecte „o poruncă nouă“, aceea de ‘a se iubi unii pe alţii cum i-a iubit el’ (Ioan 13:34, 35). Profunzimea iubirii noastre frăţeşti este o reflectare a recunoştinţei pentru iubirea pe care a exprimat-o atunci Isus faţă de noi. — 1 Ioan 4:19.

15. a) Ce speranţă a vieţii este pusă în faţa acelora care pe bună dreptate? b) Prin ce se dovedeşte iubirea faţă de Isus?

¹⁵ Speranta de a trăi într-o patrie cerească face parte din bucuria pusă în faţa celor aleşi să fie stăpînitori împreună cu Cristos (Apocalips 20:6). Isus prezintă această speranţă prin cuvintele: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. (. . .) Eu revin şi vă voi lua la mine“ (Ioan 14:2–4). Ce glorioasă sosire acasă îi aşteaptă pe toţi aceia care rămîn fideli pînă la capăt! Aşadar, Isus îi previne pe discipoli: „Dacă mă iubiţi, veţi respecta poruncile mele.“ Prin aceasta se înţelege toate poruncile sale, inclusiv porunca de-a învăţa pe alţii şi de a forma discipoli. — Ioan 14:15, 21; Matei 28:19, 20.

16. a) Cum a subliniat Isus necesitatea unităţii între continuatorii săi? De ce este atît de importantă această unitate? b) Ce trebuie să înfrunte toţi continuatorii lui Isus, dar ce le ajută în această privinţă?

¹⁶ Nu se poate sublinia îndeajuns importanţă faptului ca discipolii să fie în unitate cu Isus şi în unitate între ei! Pentru a întări acest fapt, Isus utilizează ilustrarea cu viţă de vie şi mlădiţele ei. Unitatea are drept rezultat producerea de roade, iar acest fapt, la rîndul său, îl glorifică pe Tatăl (1 Corinteni 1:10; Ioan 15:1, 5, 8). Toţi continuatorii lui Isus trebuie să înfrunte opoziţia şi persecuţia. Dar cît de mult consolidează credinţă faptul de a şti că Isus şi-a păstrat integritatea, ca biruitor al lumii, în pofida tuturor atacurilor lui Satan! — Ioan 15:18–20; 16:2, 33.

17. Discutaţi în jurul unora dintre cererile adresate în rugăciunea sa consemnată în Ioan, capitolul 17.

¹⁷ Isus încheie ocazia din acea seară cu o rugăciune adresată din inimă Tatălui său. Primul loc în cererile sale îl ocupă glorificarea Tatălui său. El se roagă pentru ocrotirea continuatorilor săi de acţiunile celui rău, Satan, în timp ce ei rămîn separaţi de lume. Şi el se mai roagă pentru ca aceeaşi iubitoare unitate care există între El şi Tatăl să continue să crească şi printre continuatorii săi, al căror număr avea să fie într-o continuă creştere. — Ioan, capitolul 17.

18. Avînd în vedere numărul total al celor prezenţi la Comemorare în 1984, cum se explică faptul că doar atît de puţini au servit din simboluri?

¹⁸ Nu am examinat decît cîteva dintre preţioasele adevăruri şi idei pe care le-a împărtăşit Isus împreună cu discipolii săi în acea noapte de acum 1952 de ani, dar acestea ne ajută, desigur, să înţelegem din ce motive este ziua de 14 Nisan o zi demnă de aducere aminte. Nu este de mirare deci că anul trecut 7 416 974 de Martori ai lui Iehova şi prieteni ai lor au văzut importanţa de a se aduna împreună pentru a ţine Cina Domnului. Şi totuşi, din această impresionantă mulţime numai 9 081 au luat din simboluri. De ce? Deoarece marea majoritate a Martorilor lui Iehova de astăzi se consideră o parte a „mulţimii mari“ care stă „înaintea tronului şi înaintea Mielului“. Aceştia au ca perspectivă de viitor viaţa pe planeta Pămînt, care va fi locuinţa lor eternă, şi nu viaţa în ceruri unde cei 144 000 vor „stăpîni ca regi împreună cu (Cristos) pentru cei o mie de ani.“ — Apocalips 7:9; 20:6; Psalm 37:11.

19. Pe ce se va baza studiul de săptămîna viitoare şi de ce este important să fie prezenţi cu toţii la el?

¹⁹ S-au ridicat însă unele probleme cu privire la relaţia dintre Cina Domnului şi „marea mulţime“ sau „alte oi“ (Ioan 10:16). Pare deci recomandabil ca aceste probleme să fie discutate în articolul următor, astfel încît să nu poată exista nici o înţelegere greşită din partea nimănui acum cînd se apropie o nouă celebrare a Comemorării. — 1 Tesaloniceni 5:21.

[Notă de subsol]

Îţi reaminteşti?

□ Cine ia din simbolurile de la Comemorare?

□ Ce probleme importante ar trebui să ne vină în minte cu prilejul Comemorării?

□ Cum dovedim că ne aducem zilnic aminte de Isus?

□ Ce importante probleme controversate se asociază cu 14 Nisan?