Capitolul 6
Isus Cristos — trimisul lui Dumnezeu?
1, 2. (a) Ce dovezi avem că Isus Cristos a existat în realitate? (b) Ce întrebări se pun cu privire la el?
CINE n-a auzit astăzi de Isus Cristos? Nici un alt om n-a avut o influenţă ca a lui asupra cursului istoriei. Chiar şi calendarul utilizat în majoritatea ţărilor are ca punct de plecare presupusa dată a naşterii sale. După cum explică o enciclopedie, „datelor anterioare acestui an li se spune înainte de Cristos‚ iar celor posterioare li se spune anno Domini (în anul Domnului nostru [adică după Cristos]).“ — The World Book Encyclopedia.
2 Isus nu este un personaj imaginar. El a existat într-adevăr ca om. „În timpurile antice, nici chiar duşmanii creştinismului nu au pus la îndoială [existenţa reală] a lui Isus.“ (Encyclopædia Britannica). Cine a fost deci Isus? A fost el într-adevăr trimisul lui Dumnezeu? De ce este el atît de cunoscut?
EXISTENŢA SA PREUMANĂ
3. (a) Conform cuvintelor îngerului, al cui fiu trebuia să fie copilul căruia urma să-i dea naştere Maria? (b) Cum a putut fecioara Maria să-l conceapă pe Isus?
3 Spre deosebire de orice om, Isus s-a născut dintr-o fecioară numită Maria. Iată ce a spus un înger cu privire la acest copil: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt“ (Luca 1:28–33; Matei 1:20–25). Dar cum a putut o fecioară să dea naştere unui copil? Prin intermediul spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Iehova a transferat viaţa puternicului său Fiu spiritual din ceruri în pîntecele Mariei. Aceasta a fost o minune! Desigur, Cel care a dotat-o pe Eva cu spectaculoasa facultate de reproducere putea fără îndoială face ca o femeie să conceapă un fiu fără intervenţia unui tată uman. Biblia spune: „Cînd a sosit limita deplină a timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut dintr-o femeie.“ — Galateni 4:4.
4. (a) Unde a trăit Isus înainte de naşterea sa umană? (b) Ce a spus Isus pentru a arăta că el a trăit înainte în ceruri?
4 Înainte de naşterea sa umană Isus era un spirit puternic în ceruri. La fel ca Dumnezeu, el avea un corp spiritual invizibil omului (Ioan 4:24). El a ocupat o poziţie înaltă, despre care a vorbit adesea. Odată s-a rugat, spunînd: „Tată, glorifică-mă alături de tine cu gloria pe care am avut-o alături de tine înainte de a fi lumea“ (Ioan 17:5). El a mai spus auditoriului său: „Voi sînteţi din domeniile de jos; eu sînt din domeniul de sus.“ „Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul omului urcînd unde a fost mai înainte?“ „Eu sînt înainte de a fi venit Avraam în existenţă.“ — Ioan 8:23; 6:62; 8:58; 3:13; 6:51.
5. (a) De ce a fost Isus numit „Cuvîntul“, „Întîiul-născut“ şi „Fiul unic“? (b) În ce lucrare a colaborat Isus cu Dumnezeu?
5 Înainte de a veni pe pămînt numele lui Isus era Cuvîntul. Titlul acesta arată că el servea în ceruri în calitate de purtător de cuvînt al lui Dumnezeu. El mai este numit şi „Întîiul-născut“ al lui Dumnezeu, precum şi „Fiul unic“ (Ioan 1:14; 3:16; Evrei 1:6). Aceasta înseamnă că el a fost creat înainte de toţi ceilalţi fii spirituali ai lui Dumnezeu şi că el este singurul fiu creat direct de Dumnezeu. Conform Bibliei, acest Fiu „întîi-născut“, a colaborat cu Iehova la crearea tuturor celorlalte lucruri (Coloseni 1:15, 16). Astfel, atunci cînd Dumnezeu a spus: „Să facem om după imaginea noastră“, el s-a adresat acestui Fiu. Da, chiar acela care a venit pe pămînt şi s-a născut dintr-o femeie a participat la crearea tuturor lucrurilor! El trăia deja în ceruri, împreună cu Tatăl său de un număr necunoscut de ani. — Geneza 1:26; Proverbe 8:22, 30; Ioan 1:3.
VIAŢA SA PĂMÎNTEASCĂ
6. (a) Ce evenimente au avut loc cu puţin timp înainte şi după naşterea lui Isus? (b) Unde s-a născut Isus şi unde a crescut?
6 Maria îi fusese promisă în căsătorie lui Iosif. Dar cînd acesta şi-a dat seama că ea era însărcinată, a crezut că ea a avut relaţii intime cu vreun bărbat şi s-a decis să nu o mai ia în căsătorie. Dar Iehova i-a spus că ea a conceput prin spiritul sfînt, aşa că Iosif a luat-o pe Maria de soţie (Matei 1:18–20, 24, 25). Pe urmă, în timp ce erau la Betleem, s-a născut Isus (Luca 2:1–7; Mica 5:2). Isus era doar un copilaş cînd Irod căuta să-l omoare. Însă Iehova l-a avertizat pe Iosif să-şi ducă familia în Egipt. După moartea lui Irod, Iosif şi Maria au revenit împreună cu Isus la Nazaret, în Galileea. Aici a crescut Isus. — Matei 2:13–15, 19–23.
7. (a) Ce s-a întîmplat cînd Isus avea 12 ani? (b) Ce meserie a învăţat el?
7 La vîrsta de doisprezece ani, împreună cu familia, Isus a mers la Ierusalim pentru a celebra o sărbătoare specială, Paştele. Acolo el a petrecut trei zile în templu, ascultînd ce spuneau învăţătorii şi punîndu-le întrebări. Cu toţii erau surprinşi de cunoştinţele sale (Luca 2:41–52). În Nazaret, unde a crescut, Isus a învăţat meseria de dulgher, desigur de la Iosif, tatăl său adoptiv, care practica această meserie. — Marcu 6:3; Matei 13:55.
8. Ce s-a întîmplat cînd Isus avea 30 de ani?
8 La vîrsta de treizeci de ani Isus a dat o nouă orientare vieţii sale. El a mers la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat sau cufundat în Iordan. Biblia relatează: „După ce a fost botezat, Isus a ieşit de îndată din apă; şi iată că cerurile s-au deschis şi el a văzut spiritul lui Dumnezeu coborînd ca un porumbel şi venind asupra lui. Şi iată că din ceruri o voce spunea: „«Acesta este Fiul meu cel iubit, pe care l-am aprobat»“ (Matei 3:16, 17). Ioan nu mai putea avea nici un dubiu cu privire la faptul că Isus era trimisul lui Dumnezeu.
9. (a) Cînd a devenit Isus „Cristosul“ şi de ce tocmai atunci? (b) În vederea cărei lucrări s-a prezentat Isus prin botez?
9 Revărsîndu-şi spiritul său asupra lui Isus, Iehova l-a uns sau l-a numit ca rege al viitorului său Regat. Fiind astfel uns de spirit, Isus a devenit „Mesia“ sau „Cristos“, cuvinte care, unul în ebraică iar celălalt în greacă, au aceeaşi semnificaţie: „Uns“. El a devenit astfel Isus Cristos sau Isus Unsul. Iată de ce apostolul Petru ne vorbeşte despre „Isus care era din Nazaret, cum Dumnezeu l-a uns cu spirit sfînt şi cu putere“ (Fapte 10:38). De asemenea, prin botezul său Isus s-a prezentat în faţa lui Dumnezeu în vederea îndeplinirii lucrării pentru care l-a trimis pe pămînt. Care era această lucrare importantă?
SCOPUL VENIRII SALE PE PĂMÎNT
10. Ce adevăruri a comunicat Isus cînd a fost pe pămînt?
10 Explicînd motivul venirii sale pe pămînt, Isus i-a zis lui Pilat: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie pentru adevăr“ (Ioan 18:37). Ce adevăr deosebit trebuia să facă el cunoscut? În primul rînd adevărurile referitoare la Tatăl său ceresc. El şi-a învăţat discipolii să se roage pentru sfinţirea numelui Tatălui său (Matei 6:9). El s-a rugat astfel: „Am scos în evidenţă numele tău în faţa oamenilor pe care tu mi i-ai dat“ (Ioan 17:6). El a mai spus: „Trebuie să le declar (. . .) vestea bună a regatului lui Dumnezeu‚ deoarece pentru aceasta am fost trimis.“ — Luca 4:43.
11. (a) De ce avea lucrarea lui Isus o aşa mare importanţă pentru el? (b) Ce nu a ezitat Isus niciodată să facă? Ce ar trebui deci şi noi să facem?
11 Ce importanţă dădea Isus lucrării de a face cunoscut numele şi regatul Tatălui său? Iată ce spune el discipolilor săi: „Hrana mea este să fac voia Celui ce m-a trimis şi să înfăptuiesc lucrarea sa“ (Ioan 4:34). De ce era lucrarea lui Dumnezeu pentru Isus tot atît de importantă ca hrana? Deoarece Regatul este instrumentul prin care Iehova îşi va realiza scopurile cu privire la omenire. Regatul este acela care va distruge tot răul şi va înlătura blasfemia cu care a fost acoperit numele lui Iehova (Daniel 2:44; Apocalips 21:3, 4). Iată de ce Isus nu a ezitat niciodată să aducă la cunoştinţa oamenilor numele şi regatul lui Dumnezeu (Matei 4:17; Luca 8:1; Ioan 17:26; Evrei 2:12). El a spus întotdeauna adevărul, indiferent dacă acesta era sau nu popular. El este un exemplu pe care trebuie să-l urmăm, dacă vrem să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. — 1 Petru 2:21.
12. Care a fost un alt scop important pentru care a venit Isus pe pămînt?
12 Pentru ca noi să putem obţine viaţa veşnică sub domnia regatului lui Dumnezeu, Isus a trebuit să-şi verse sîngele său în moarte. Doi dintre apostolii săi au spus: „Am fost declaraţi drepţi prin sîngele său, (. . .).“ „Sîngele lui Isus [Fiul lui Dumnezeu], ne curăţă de orice păcat“ (Romani 5:9; 1 Ioan 1:7). Deci, un alt motiv important pentru care a venit Isus, a fost acela de a muri pentru noi. El a spus: „Fiul omului a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi pentru a-şi da sufletul [sau viaţa] ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Dar ce trebuie să înţelegem prin faptul că Isus şi-a dat viaţa „ca preţ de răscumpărare“? De ce era moartea sa atît de necesară salvării noastre?
EL ŞI-A DAT VIAŢA CA PREŢ DE RĂSCUMPĂRARE
13. (a) Ce este un preţ de răscumpărare? (b) Ce preţ de răscumpărare a plătit Isus pentru a ne elibera din păcat şi moarte?
13 Cuvîntul „răscumpărare“ este foarte adesea legat de răpirea unei persoane. În general răpitorii oferă celui răpit libertate în schimbul unei sume de bani ca preţ de răscumpărare. Astfel preţul de răscumpărare este mijlocul prin care se obţine eliberarea unui captiv, sau preţul plătit pentru a fi lăsat în viaţă. Viaţa umană perfectă a lui Isus a fost dată, ca neamul omenesc să fie eliberat de păcat şi de moarte (1 Petru 1:18, 19; Efeseni 1:7). De ce a fost necesară această eliberare?
14. De ce a fost necesar preţul de răscumpărare oferit de Isus?
14 Această eliberare era necesară deoarece strămoşul nostru comun, Adam, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Actul său de nelegiuire a făcut din el un păcătos, deoarece „păcatul este nelegiuire“ (1 Ioan 3:4; 5:17). Prin urmare el nu mai era demn să primească de la Dumnezeu darul vieţii veşnice (Romani 6:23). În felul acesta el şi-a pierdut dreptul la viaţă umană perfectă în paradis, lipsindu-i în acelaşi timp şi pe descendenţii săi de această perspectivă. Dar de ce trebuia să moară şi descendenţii lui Adam, de vreme ce numai el singur a păcătuit?
15. De ce trebuia să sufere şi să moară şi copiii lui Adam de vreme ce numai el a păcătuit?
15 Deoarece păcătuind, Adam a transmis păcatul şi moartea tuturor copiilor săi, dintre care facem parte şi noi (Iov 14:4; Romani 5:12). „Toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“, spune Biblia (Romani 3:23; 1 Regi 8:46). Însuşi David, omul temător de Dumnezeu, a spus: „În eroare am fost adus pe lume (. . .) şi în păcat m-a conceput mama mea“ (Psalm 51:5). Astfel că noi murim în urma păcatului moştenit de la Adam. Dar cum poate jertfa vieţii lui Isus să-i elibereze pe oameni de păcat şi moarte?
16. (a) Cum a arătat Dumnezeu respect faţă de propria sa lege care pretindea „viaţă pentru viaţă“, atunci cînd a prevăzut preţul de răscumpărare? (b) De ce nimeni în afară de Isus nu putea plăti preţul de răscumpărare?
16 Aici este implicat un principiu juridic al legii divine date Israelului, şi anume: „Viaţă pentru viaţă“ (Exod 21:23; Deuteronom 19:21). Prin neascultare, omul perfect Adam a pierdut viaţa perfectă‚ atît pentru sine cît şi pentru toţi fiii săi. Isus Cristos şi-a dat propria viaţă perfectă pentru a răscumpăra ceea ce a pierdut Adam. Da, el „s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi“ (1 Timotei 2:5, 6). Deoarece a fost un om perfect ca şi Adam, Isus a fost numit „ultimul Adam“ (1 Corinteni 15:45). Nimeni altul de pe pămînt nu ar fi putut să plătească preţul de răscumpărare, deoarece ca fiu uman perfect al lui Dumnezeu, Isus era singurul egal cu Adam. — Psalm 49:7; Luca 1:32; 3:38.
17. Cînd a fost plătit lui Dumnezeu preţul de răscumpărare?
17 Isus a murit la vîrsta de 33 de ani şi jumătate. A treia zi după moartea sa a fost înviat. Cu patruzeci de zile mai tîrziu s-a ridicat la cer (Fapte 1:3, 9–11). Acolo, din nou ca persoană spirituală, s-a prezentat pentru noi „în faţa persoanei lui Dumnezeu“, ducînd cu sine valoarea jertfei sale (Evrei 9:12, 24). Preţul de răscumpărare fiind plătit lui Dumnezeu, de acum oamenii puteau fi eliberaţi. Dar cînd se vor face simţite binefacerile acestei jertfe?
18. (a) Cum putem beneficia noi deja acum de preţul de răscumpărare? (b) Ce vom putea obţine în viitor, datorită preţului de răscumpărare?
18 Prin credinţa în acest preţ de răscumpărare, noi ne putem bucura deja acum de o bună reputaţie în faţa lui Dumnezeu precum şi de ocrotire din partea sa (Apocalips 7:9, 10, 13–15). Înainte de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, noi poate că am săvîrşit păcate grave şi chiar şi în prezent facem greşeli. Dar, în baza jertfei de răscumpărare, ne putem cere iertare de la Dumnezeu şi el ne va asculta (1 Ioan 2:1, 2; 1 Corinteni 6:9–11). Ba mai mult, foarte curînd preţul de răscumpărare ne va deschide calea spre a primi de la Dumnezeu darul vieţii veşnice într-o orînduire nouă şi dreaptă (2 Petru 3:13). Atunci, toţi cei care exercită credinţă în preţul de răscumpărare vor fi complet eliberaţi de păcat şi de moarte. În faţa lor se va deschide perspectiva vieţii veşnice în perfecţiune.
19. (a) Ce sentimente îţi trezeşte preţul de răscumpărare? (b) Cum ne vom putea manifesta recunoştinţa pentru preţul de răscumpărare, conform cuvintelor lui Pavel?
19 Ce sentimente îţi trezeşte preţul de răscumpărare? Nu te simţi atras oare spre Iehova, care şi-a jertfit propriul Fiu pentru noi? (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9, 10). Gîndeşte-te, de asemenea, la iubirea lui Cristos. El a fost dispus să vină pe pămînt şi să moară pentru noi. N-ar trebui noi oare să dăm dovadă de recunoştinţă? Apostolul Pavel ne-a arătat cum să o manifestăm; el a spus: „El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi‚ ci pentru acela care a murit pentru ei şi a fost trezit din moarte“ (2 Corinteni 5:14, 15). Ne arătăm noi oare recunoştinţa, punîndu-ne viaţa în serviciul lui Dumnezeu şi al Fiului său Isus Cristos?
DE CE A FĂCUT ISUS MINUNI?
20. Ce ne învaţă cu privire la Isus vindecarea leprosului?
20 Isus este foarte cunoscut pentru minunile sale. Departe de a rămîne indiferent în faţa suferinţelor, el şi-a folosit puterea primită de la Dumnezeu pentru a-şi ajuta semenii. De exemplu, un lepros a venit la el şi i-a zis: „Dacă vrei, poţi face să fiu curat.“ Atunci, „mişcat de milă‚ el [Isus] i-a întins mîna, l-a atins şi i-a spus: «Vreau. Fii curat.»“ Şi omul s-a vindecat! — Marcu 1:40–42.
21. Cum ajuta Isus mulţimea?
21 Citind un alt episod biblic, imaginează-ţi sentimentele lui Isus faţă de cei despre care se spune: „Atunci mulţimi mari s-au apropiat de el, avînd cu ei şchiopi, mutilaţi, orbi, muţi şi mulţi alţi bolnavi, şi pur şi simplu s-au aruncat la picioarele lui şi el i-a vindecat; aşa că mulţimea a rămas stupefiată văzîndu-i pe muţi vorbind şi pe şchiopi umblînd şi pe orbi că vedeau, şi ei îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel.“ — Matei 15:30, 31.
22. Care este dovada că Isus se interesa într-adevăr de cei pe care îi ajuta?
22 Că Isus a vrut într-adevăr să-i ajute pe acei nenorociţi, reiese din propriile-i cuvinte: „Mi-e milă de mulţimea aceasta‚ deoarece sînt deja trei zile de cînd stau cu mine şi nu au nimic de mîncare; şi nu vreau să-i trimit pe nemîncate. Ar putea să leşine pe drum.“ De asemenea, numai cu şapte pîini şi cîţiva peştişori, Isus a hrănit „patru mii de oameni, fără a le socoti pe femei şi pe copiii mici.“ — Matei 15:32–38.
23. Ce l-a determinat pe Isus să-l învieze pe fiul unei văduve?
23 Într-o altă zi, Isus s-a întîlnit cu un cortegiu funebru ce ieşea din oraşul Nain. Iată ce relatează Biblia: „Era dus afară un mort, fiul unic-născut al mamei sale. Şi ea era văduvă (. . .) Şi cînd a zărit-o, Domnul a fost mişcat de milă.“ El împărtăşea într-adevăr durerea ei. Şi, adresîndu-se mortului, i-a ordonat: „Tinere, îţi zic, scoală-te!“ Şi — minune! Mortul s-a ridicat în capul oaselor şi a început să vorbească; şi l-a dat mamei sale.“ Imaginează-ţi emoţia acelei mame! Ce ai fi simţit tu să fi fost în locul ei? Vestea s-a răspîndit pînă departe. Nu era de mirare că Isus a fost aşa de cunoscut! — Luca 7:11–17.
24. Ce dovedesc minunile lui Isus cu privire la viitor?
24 Dar minunile lui Isus erau binefaceri doar temporare. Cu timpul, cei pe care i-a vindecat au fost afectaţi din nou de boli, iar cei înviaţi au murit iarăşi. Cu toate acestea, minunile sale dovedesc faptul că Isus a fost într-adevăr trimisul şi Fiul lui Dumnezeu şi că prin puterea divină, toate problemele omenirii puteau fi rezolvate. Da, ele au demonstrat la o scară redusă ceea ce se va realiza pe pămînt în regatul lui Dumnezeu. Atunci cei flămînzi vor fi săturaţi, bolnavii vor fi vindecaţi şi chiar şi morţii vor fi readuşi la viaţă! Bolile, moartea şi alte nenorociri nu vor mai întuneca niciodată fericirea oamenilor. Ce binecuvîntare! — Apocalips 21:3, 4; Matei 11:4, 5.
CONDUCĂTORUL REGATULUI LUI DUMNEZEU
25. Care sînt cele trei etape care au marcat viaţa lui Isus?
25 Viaţa Fiului lui Dumnezeu a fost marcată de trei etape. Înainte de a deveni om, el a trăit un anumit număr de ani alături de Tatăl său în ceruri. Pe urmă, după naşterea sa ca om, el a petrecut 33 de ani şi jumătate pe pămînt. Iar acum, trăieşte din nou în ceruri ca spirit. Ce poziţie ocupă el de la înviere?
26. Prin loialitatea sa pe pămînt, de ce lucru s-a dovedit Isus a fi demn?
26 Este clar că Isus trebuia să devină rege. Îngerul însuşi i-a spus Mariei: „Şi el va domni (. . .) şi nu va exista sfîrşit al regatului său“ (Luca 1:33). În timpul serviciului său el nu a încetat să vorbească despre regatul lui Dumnezeu. El i-a învăţat pe discipoli să se roage astfel: „Să vină regatul tău, să se înfăptuiască voinţa ta pe pămînt ca şi în cer“, îndemnîndu-i să continue să caute mai întîi Regatul (Matei 6:10, 33). Prin loialitatea sa pe pămînt, Isus s-a dovedit demn de a fi Regele regatului lui Dumnezeu. A început el oare să domnească îndată după reîntoarcerea sa la cer?
27. (a) Ce a făcut Isus cînd s-a reîntors în cer? (b) Care a fost prima sa acţiune în calitate de Rege al regatului lui Dumnezeu?
27 Nu. Referindu-se la Psalmul 110:1, apostolul Pavel a explicat: „Dar acesta [Isus] a oferit pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, aşteptînd de atunci ca duşmanii săi să fie puşi ca un scăunel pentru picioarele sale“ (Evrei 10:12, 13). El aştepta ordinul lui Iehova: „Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi“ (Psalm 110:2). Sosindu-i timpul, el a trecut la curăţirea cerurilor de prezenţa lui Satan şi a îngerilor săi. Consecinţele acestui război ceresc sînt descrise astfel: „Acum a venit salvarea şi puterea şi regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său‚ deoarece acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru a fost azvîrlit jos!“ (Apocalips 12:10). Aşa cum deja s-a arătat într-unul din capitolele precedente, faptele atestă că acest război ceresc a avut deja loc şi că în prezent Cristos domneşte în mijlocul duşmanilor săi.
28. (a) Ce va face Cristos în curînd? (b) Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de ocrotirea sa?
28 Foarte curînd Cristos şi îngerii săi vor curăţa pămîntul de toate guvernele omeneşti (Daniel 2:44; Apocalips 17:14). Biblia spune că el are „o sabie lungă şi ascuţită ca să lovească naţiunile cu ea, şi el le va păstori cu un toiag de fier“ (Apocalips 19:11–16). Pentru a merita ocrotirea în această apropiată distrugere, trebuie să exercităm credinţă în Isus Cristos (Ioan 3:36), să devenim discipolii săi şi să ne supunem lui ca Regelui nostru ceresc. Faci tu lucrul acesta?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 58]
Isus şi-a părăsit meseria de dulgher pentru a se boteza şi pentru a deveni Unsul lui Iehova
[Legenda ilustraţiei de la pagina 63]
Isus a fost echivalentul omului perfect Adam
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 64]
Mişcat de milă, Isus i-a ajutat pe bolnavi şi pe înfometaţi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 67]
Înviind morţii, Isus a arătat ce va face la scară întinsă sub regatul lui Dumnezeu