Sau, aşa cum este menţionat în Ioan 6:66, din cînd în cînd, cîte un Martor decide din proprie iniţiativă să abandoneze calea adevărului. El poate chiar să îşi anunţe hotărîrea luată, după ce comitetul de bătrîni începe să cerceteze faptele lui păcătoase. El poate să comunice bătrînilor în scris sau să declare în faţa unor martori că vrea să iasă din adunare şi să nu mai fie cunoscut ca Martor. În cazul acesta, nu va mai fi necesar ca bătrînii să continue cercetările. Totuşi, ei vor face un scurt anunţ cu privire la ieşirea din organizaţie a omului respectiv, astfel încît adunarea să ştie că el „a ieşit dintre noi“ (1 Ioan 2:19). Apoi ei vor respecta porunca inspirată şi nu vor primi pe un astfel de om în casele lor, nici nu îl vor saluta, ca să nu devină părtaşi la lucrările lui rele. — 2 Ioan 10, 11.

La un moment dat, mulţi discipoli l-au părăsit pe Isus şi „nu au mai umblat cu el“ (Ioan 6:66).