„Aţi fost cumpăraţi cu un preţ“

„Aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi deci pe Dumnezeu în trupul vostru.“ — 1 CORINTENI 6:20.

 1, 2. (a) Ce anume a deschis „căile ieşirii din moarte“? (b) Ce trebuia întreprins pentru a face valabilă din punct de vedere legal jertfa lui Cristos, şi ce anume a prefigurat-o?

„DUMNEZEUL adevărat este pentru noi un Dumnezeu al faptelor de salvare“, zice psalmistul, „şi lui Iehova, Domnul Suveran, îi aparţin căile ieşirii din moarte“ (Psalm 68:20, NWT). Jertfa lui Isus Cristos a deschis această cale. Dar pentru ca această jertfă să fie valabilă din punct de vedere legal, Cristos trebuia să apară personal înaintea lui Dumnezeu însuşi.

² Acest lucru a fost prefigurat de intrarea marelui preot în Sfînta Sfintelor, în Ziua Ispăşirii (Levitic 16:12-15). „Dar“, a scris apostolul Pavel, „cînd Cristos a venit ca mare preot (. . .), el a intrat, o dată pentru totdeauna, în locul sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de tauri tineri, ci cu propriul său sînge şi a obţinut pentru noi o eliberare eternă. Căci Cristos nu a intrat într-un loc sfînt făcut de mîini omeneşti, care este copia realităţii, ci în cerul însuşi, ca să se prezinte acum pentru noi în faţa persoanei lui Dumnezeu.“ — Evrei 9:11, 12, 24, NWT.

Puterea sîngelui

 3. (a) Cum este considerat sîngele de închinătorii lui Iehova, şi de ce? (b) Ce arată că sîngele are puterea legală de a ispăşi păcatele?

³ Ce rol joacă sîngele lui Cristos în salvarea noastră? De la Noe încoace adevăraţii închinători au considerat sîngele drept sacru (Geneza 9:4-6). Sîngele joacă un rol important în procesul vieţii, deoarece Biblia spune că „viaţa [sau sufletul] trupului este în sînge“ (Levitic 17:11). De aceea, Legea mozaică cerea ca atunci cînd un animal era jertfit, sîngele lui să fie scurs complet înaintea lui Iehova. Uneori sîngele era pus şi pe coarnele altarului. Este limpede că puterea de ispăşire a unei jertfe stătea în sîngele ei (Levitic 8:15; 9:9). „Şi după lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge nu este iertare.“ — Evrei 9:22.

 4. (a) Cărui scop a servit faptul că Dumnezeu a limitat folosirea sîngelui? (b) Ce era semnificativ cu privire la modul în care a fost omorît Isus?

⁴ Nu-i de mirare deci că, sub Lege, orice folosire greşită a sîngelui era pasibilă de pedeapsa cu moartea (Levitic 17:10). Ştim cu toţii că atunci cînd o substanţă este produsă rar sau este limitată strict în ce priveşte folosirea, valoarea ei creşte. Restricţia impusă de Iehova asupra sîngelui asigura ca acesta să fie considerat, nu ca ceva de valoare obişnuită, ci ca un lucru preţios, valoros (Fapte 15:29; Evrei 10:29). Aceasta concorda cu scopul măreţ la care avea să servească sîngele lui Cristos. În mod potrivit deci, el a murit într-un mod care a dus la vărsarea sîngelui său. Astfel, a fost clar că Cristos, nu numai că şi-a sacrificat corpul uman, dar şi-a vărsat sîngele, şi-a jertfit chiar viaţa de om perfect (Isaia 53:12)! Cristos nu şi-a pierdut dreptul legal la acea viaţă din cauza imperfecţiunii, deci sîngele său vărsat avea mare valoare şi putea fi prezentat înaintea lui Dumnezeu pentru ispăşirea păcatelor omenirii.

 5. (a) Ce a luat Cristos în cer, şi de ce? (b) Prin ce a devenit evident faptul că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Cristos?

⁵ Cristos nu putea să-şi ia sîngele fizic în cer (1 Corinteni 15:50), ci a luat ceea ce simboliza acel sînge: valoarea legală a vieţii sale de om perfect, date ca jertfă. Înaintea persoanei lui Dumnezeu, el a putut prezenta oficial acea viaţă ca răscumpărare în schimbul omenirii păcătoase. Faptul că Iehova a acceptat acea jertfă a devenit clar la ziua a Cincizecea, anul 33 e.n., cînd spiritul sfînt a coborît peste 120 de discipoli din Ierusalim (Fapte 2:1-4). Cristos era acum proprietarul, ca să spunem aşa, al rasei umane prin cumpărare (Galateni 3:13; 4:5; 2 Petru 2:1). Deci omenirea putea beneficia din plin de răscumpărare.

Primii beneficiari ai răscumpărării

 6. Ce măsuri a luat Dumnezeu pentru a aplica foloasele răscumpărării efectuate de Cristos?

⁶ Aceasta nu însemna însă că omenirii urma să i se acorde instantaneu perfecţiunea fizică, fiindcă dacă nu este înlăturată natura păcătoasă a omului, perfecţiunea fizică nu este posibilă (Romani 7:18-24). Cum şi cînd avea să fie înlăturată starea de păcat? În primul rînd, Iehova a stabilit ca 144 000 de «preoţi cereşti ai Dumnezeului nostru să guverneze ca regi peste pămînt» cu Cristos Isus (Apocalips 5:9, 10; 7:4; 14:1-3, NWT). Prin ei foloasele răscumpărării vor fi aplicate treptat omenirii de-a lungul unei perioade de o mie de ani. — 1 Corinteni 15:24-26; Apocalips 21:3, 4.

 7. (a) Ce este legămîntul nou, cine sînt părţile implicate şi cărui scop serveşte el? (b) De ce a trebuit să aibă loc o moarte pentru a face posibil legămîntul nou, şi ce rol joacă sîngele lui Cristos?

⁷ În acest scop, cei 144 000 de regi-preoţi sînt „cumpăraţi dintre oameni“ (Apocalips 14:4, NWT). Aceasta se realizează prin intermediul unui „legămînt nou“. Acest legămînt este un contract între Iehova Dumnezeu şi Israelul spiritual al lui Dumnezeu pentru ca membrii acestuia să slujească drept regi şi preoţi (Ieremia 31:31-34; Galateni 6:16; Evrei 8:6-13; 1 Petru 2:9). Totuşi, cum este posibil un legămînt între Dumnezeu şi omul imperfect? Pavel ne explică: „Acolo unde este un legămînt [între Dumnezeu şi omul imperfect], trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut, pentru că un legămînt capătă putere după moarte; n-are nici o putere cît timp trăieşte cel care l-a făcut“. — Evrei 9:16 (vezi nota de subsol), 17.

 8, 9. Ce legătură există între răscumpărare şi legămîntul nou?

⁸ Deci jertfa de răscumpărare este fundamentală pentru noul legămînt al cărui Mediator este Isus. Pavel a scris următoarele: „Este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; această mărturie a fost dată la timpul ei“ (1 Timotei 2:5, 6). Aceste cuvinte se aplică îndeosebi celor 144 000 cu care este încheiat noul legămînt.

⁹ Cînd Dumnezeu a încheiat un legămînt cu Israelul carnal, acesta nu a fost valabil din punct de vedere legal pînă nu s-a vărsat sîngele unui animal de jertfă (Evrei 9:18-21). În mod asemănător, pentru ca noul legămînt să devină operant, Cristos trebuia să verse „sîngele legămîntului“ (Matei 26:28; Luca 22:20). Întrucît Cristos funcţionează atît ca Mare Preot cît şi ca „Mijlocitorul unui legămînt nou“, Dumnezeu aplică valoarea sîngelui lui Isus la aceia care sînt aduşi în legămîntul nou, acordîndu-li-se pe credit, în mod legal, calitatea de oameni drepţi (Evrei 9:15; Romani 3:24; 8:1, 2). Apoi, Dumnezeu îi poate include în legămîntul nou ca să fie regi-preoţi cereşti! În calitate de Mediator şi Mare Preot al lor, Isus îi ajută să-şi păstreze o stare curată înaintea lui Dumnezeu. — Evrei 2:16; 1 Ioan 2:1, 2.

Strîngerea lucrurilor de pe pămînt

10, 11. (a) Cum depăşeşte răscumpărarea cadrul creştinilor unşi? (b) Cine sînt membrii marii mulţimi, şi de ce poziţie se bucură ei în faţa lui Dumnezeu?

¹⁰ Numai creştinii unşi pot beneficia de eliberare prin intermediul răscumpărării, adică al iertării păcatelor lor? Nu, Dumnezeu reconciliază cu sine toate celelalte lucruri, încheind pace cu ele prin intermediul sîngelui vărsat pe stîlpul de tortură, aşa cum se arată în Coloseni 1:14, 20. Aceasta se referă atît la lucrurile din ceruri (cei 144 000), cît şi la cele de pe pămînt. Aceştia din urmă sînt rînduiţi pentru viaţa pămîntească, adică în Paradisul pămîntesc. Îndeosebi din 1935 încoace s-au depus eforturi concertate pentru a-i strînge pe cei cu asemenea speranţă. În Apocalips 7:9-17 ei sînt descrişi ca fiind „o mare mulţime“ care îşi datorează salvarea lui Dumnezeu şi Mielului. Ei trebuie încă să supravieţuiască «necazului celui mare» şi să fie «duşi la izvoarele apelor vieţii», deoarece Apocalips 20:5 arată că aceştia vor deveni totalmente vii, avînd viaţă umană perfectă, pînă la sfîrşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. Cei care apoi vor trece testul final în calitate de oameni perfecţi vor fi declaraţi drepţi pentru viaţă veşnică pe pămînt. — Apocalips 20:7, 8.

¹¹ Totuşi, ca un pas premergător, membrii marii mulţimi deja „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele Mielului“ (Apocalips 7:14). În cazul lor, Cristos nu acţionează ca Mijlocitor al legămîntului nou, însă ei beneficiază de acest legămînt prin lucrarea Regatului lui Dumnezeu. Totuşi, Cristos acţionează încă faţă de ei ca Mare Preot, prin intermediul căruia Iehova poate să aplice şi chiar aplică răscumpărarea în sensul că, acum, ei sînt declaraţi drepţi, în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu. (Compară Iacob 2:23.) În timpul Mileniului ei vor fi, treptat, «eliberaţi din robia stricăciunii [pînă cînd, în final,] se vor bucura de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu». — Romani 8:21.

12. Pe ce bază a tratat Dumnezeu cu oamenii fideli din timpurile precreştine?

¹² Cît priveşte starea lor înaintea lui Dumnezeu, s-ar părea că între membrii marii mulţimi şi închinătorii precreştini nu există aproape nici o deosebire. Totuşi, Dumnezeu i-a tratat pe aceştia din urmă avînd în vedere actul răscumpărării care urma să vină (Romani 3:25, 26). Ei s-au bucurat de iertarea păcatelor numai în mod limitat (Psalm 32:1, 2). În loc să-i elibereze total de «cunoştinţa de păcate», jertfele de animale constituiau „o aducere aminte a păcatului“. — Evrei 10:1-3.

13. Ce avantaje avem faţă de slujitorii precreştini ai lui Dumnezeu?

¹³ Dar altfel stau lucrurile astăzi cu adevăraţii creştini. Ei se închină pe baza unei răscumpărări care a fost plătită! Prin Marele lor Preot ei „se apropie cu libertate de vorbire de tronul bunătăţii nemeritate“ (Evrei 4:14-16, NWT). Faptul că sînt împăcaţi cu Dumnezeu nu este un eveniment oarecare despre care se speră că va avea loc, ci o realitate actuală (2 Corinteni 5:20)! Cînd greşesc, ei pot primi realmente iertare (Efeseni 1:7). Ei se bucură cu adevărat de o conştiinţă curăţată (Evrei 9:9; 10:22; 1 Petru 3:21). Aceste binecuvîntări sînt o avanpremieră a libertăţii glorioase a copiilor lui Dumnezeu, libertate de care se vor bucura în viitor slujitorii lui Iehova!

Adîncimea înţelepciunii şi iubirii lui Dumnezeu

14, 15. Cum scoate în evidenţă răscumpărarea înţelepciunea nesfîrşită a lui Iehova, precum şi dreptatea şi iubirea sa?

¹⁴ Ce dar minunat de la Iehova este răscumpărarea! Ea este uşor de înţeles, totuşi este destul de profundă pentru a umple de teamă şi respect cea mai strălucită minte. Trecerea în revistă pe care am făcut-o răscumpărării este foarte sumară. Totuşi, exclamăm şi noi cu apostolul Pavel: „O, adîncul bogăţiei înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui şi cît de neînţelese sînt căile Lui“ (Romani 11:33)! Înţelepciunea lui Iehova se dovedeşte prin faptul că a putut atît să salveze omenirea, cît şi să-şi justifice suveranitatea. Prin intermediul răscumpărării „s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu (. . .). Pe [Cristos] Dumnezeu l-a rînduit să fie ispăşire, prin credinţa în sîngele Lui“. — Romani 3:21-26.

¹⁵ Nici o critică nu-i poate fi adusă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor comise în trecut de închinătorii precreştini. În plus, lui Iehova nu-i poate fi adusă nici o critică pentru că, pe cei unşi, i-a declarat drepţi ca fii ai săi, iar pe cei din marea mulţime i-a declarat prieteni ai săi (Romani 8:33). Cu un mare preţ pentru sine, Dumnezeu a fost perfect legitim, sau just, în acţiunile lui, dezminţind deplin afirmaţia mincinoasă a lui Satan, potrivit căreia Iehova este un conducător nedrept! A fost demonstrată, de asemenea, fără drept de apel, iubirea altruistă a lui Dumnezeu faţă de creaturile sale. — Romani 5:8-11.

16. (a) În ce fel a contribuit răscumpărarea la rezolvarea problemei integrităţii slujitorilor lui Dumnezeu? (b) Cum ne furnizează răscumpărarea o bază pentru credinţa într-o viitoare lume nouă a dreptăţii?

¹⁶ Modul în care a fost furnizată răscumpărarea a rezolvat şi chestiunile privitoare la integritatea slujitorilor lui Dumnezeu. Singură, ascultarea lui Isus, a realizat acest lucru (Proverbe 27:11; Romani 5:18, 19). Dar adăugaţi la ea modul de viaţă al celor 144 000 de creştini, care, în pofida opoziţiei lui Satan, rămîn fideli pînă la moarte! (Apocalips 2:10). Răscumpărarea le dă acestora posibilitatea de a primi ca răsplată nemurirea — viaţa nepieritoare (1 Corinteni 15:53; Evrei 7:16)! Deci afirmaţia lui Satan că slujitorii lui Dumnezeu nu sînt demni de încredere este o absurditate! Răscumpărarea ne-a furnizat şi o bază solidă pentru credinţa în promisiunile lui Dumnezeu. Putem vedea că, în vederea salvării, există un cadru „legal stabilit“ prin jertfa de răscumpărare (Evrei 8:6, NW). Astfel, este garantată o lume nouă a dreptăţii! — Evrei 6:16-19.

Nu-i rataţi scopul

17. (a) Cum arată unii că au ratat scopul răscumpărării? (b) Ce motive avem ca să rămînem curaţi moraliceşte?

¹⁷ Pentru a beneficia de răscumpărare este necesar să acumulaţi cunoştinţă, să exercitaţi credinţă şi să trăiţi conform normelor biblice (Ioan 3:16; 17:3). Însă cei dispuşi să facă aşa sînt relativ foarte puţini (Matei 7:13, 14). Chiar şi printre adevăraţii creştini, unii pot să «accepte bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi să-i rateze scopul» (2 Corinteni 6:1). De exemplu, de-a lungul anilor, mii de persoane au fost excluse pentru imoralitate. Ce lucru ruşinos dacă îl comparăm cu ceea ce Iehova şi Cristos au făcut pentru noi! Oare aprecierea faţă de răscumpărare nu ar trebui să-l determine pe cineva să evite «a uita curăţirea de vechile lui păcate» (2 Petru 1:9)? Este potrivit deci că Pavel le aminteşte creştinilor: „Aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6:20)! Dacă nu uităm acest lucru, vom avea motive puternice să rămînem curaţi moraliceşte! — 1 Petru 1:14-19.

18. Cum poate un creştin care comite un păcat grav să se folosească totuşi de răscumpărare?

¹⁸ Dar dacă cineva a comis deja un păcat grav? El trebuie să profite de iertarea pe care i-o furnizează răscumpărarea şi să primească deci ajutor de la supraveghetorii iubitori (Iacob 5:14, 15). Chiar dacă este necesară o disciplinare severă, un creştin care se căieşte nu ar trebui să se descurajeze în faţa unei asemenea corecţii (Evrei 12:5). Avem această minunată asigurare biblică: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“. — 1 Ioan 1:9.

19. Ce atitudine poate adopta un creştin faţă de conduita sa greşită, manifestată înainte de a învăţa adevărul?

¹⁹ Uneori creştinii se descurajează nejustificat, din cauza unei comportări rele din trecut. „Înainte de a veni la adevăr“, a scris un frate descurajat, „eu şi soţia mea am contractat un herpes genital. Uneori ne considerăm necuraţi, ca şi cum nu am «corespunde» organizaţiei curate a lui Iehova.“ Este adevărat că, şi după ce devin creştini, unii mai pot culege anumite suferinţe în urma greşelilor din trecut (Galateni 6:7). Totuşi, dacă persoana respectivă se căieşte, ea nu are nici un motiv să se considere necurată în ochii lui Iehova. «Sîngele lui Cristos» poate «să vă curăţească conştiinţa de faptele moarte.» — Evrei 9:14.

20. Cum poate credinţa în răscumpărare să-l elibereze pe un creştin de o vinovăţie inutilă?

²⁰ Da, credinţa în răscumpărare ne ajută să ne eliberăm de inutilele poveri ale vinovăţiei. O soră tînără a recunoscut următoarele: „Mă lupt de peste 11 ani cu obiceiul impur al masturbării. La un moment dat, aproape că am părăsit congregaţia, considerînd că Iehova nu ar dori niciodată ca o persoană atît de dezgustătoare să-i pîngărească congregaţia“. Trebuie să nu uităm totuşi că Iehova este «bun şi gata să ierte» atît timp cît luptăm conştiincios împotriva nedreptăţii, fără să cedăm în faţa ei! — Psalm 86:5.

21. Cum ar trebui să influenţeze răscumpărarea atitudinea noastră faţă de cei care ne jignesc?

²¹ Răscumpărarea ar trebui să influenţeze şi modul în care ne comportăm cu alţii. De exemplu, cum reacţionezi cînd un colaborator creştin te jigneşte? Ierţi cu generozitate asemenea lui Cristos (Luca 17:3, 4)? Eşti tu «plin de o tandră compasiune, iertîndu-i de bună voie pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu te-a iertat de bună voie prin Cristos» (Efeseni 4:32, NW)? Ori tinzi să porţi pică sau să nutreşti resentimente? Dacă da, înseamnă că ratezi cu certitudine scopul răscumpărării. — Matei 6:15.

22, 23. (a) Ce efect ar trebui să aibă răscumpărarea asupra obiectivelor noastre şi asupra modului nostru de viaţă? (b) Ce hotărîre ar trebui să ia toţi creştinii privitor la răscumpărare?

²² În sfîrşit, aprecierea faţă de răscumpărare ar trebui să aibă un efect profund asupra scopurilor noastre şi asupra modului nostru de viaţă. Pavel a spus: „Aţi fost cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor“ (1 Corinteni 7:23). Mai sînt necesităţile de ordin economic — locuinţa, serviciul, mîncarea, îmbrăcămintea — pe primul plan în viaţa ta? Sau cauţi mai întîi Regatul, punîndu-ţi încrederea în promisiunea că Dumnezeu îţi va furniza cele necesare (Matei 6:25-33)? Ai putea oare să munceşti ca un rob pentru patronul tău şi să nu găseşti timp suficient pentru activităţile teocratice? Nu uita: Cristos „S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca (. . .) să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru lucrări bune“! — Tit 2:14; 2 Corinteni 5:15.

²³ „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos“ pentru acest superb dar — răscumpărarea (Romani 7:25)! Fie ca niciodată să nu ratăm scopul răscumpărării, ci să-i permitem să fie o forţă reală în viaţa noastră. Întotdeauna să-l glorificăm pe Dumnezeu în gîndire, în cuvinte şi în faptă, amintindu-ne plini de recunoştinţă că am fost cumpăraţi cu un preţ.

Întrebări recapitulative

◻ De ce este sîngele considerat sacru, şi cum a fost prezentat înaintea lui Iehova, în cer, sîngele lui Cristos?

◻ Ce rol a jucat sîngele lui Cristos în ratificarea legămîntului nou?

◻ Ce foloase le aduce răscumpărarea atît celor unşi, cît şi membrilor marii mulţimi?

◻ Cum putem demonstra că nu am ratat scopul răscumpărării?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Puterea de ispăşire a unei jertfe stă în sîngele ei viu

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cine apreciază iertarea de la Dumnezeu este dispus să acorde altora iertare