Cum putem reacţiona în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu?

„Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci noi înşine avem obligaţia de a ne iubi unii pe alţii“. — 1 IOAN 4:11.

 1, 2. Ce ni se cere pentru a reacţiona în mod neegoist la manifestările de iubire din partea lui Dumnezeu?

IEHOVA este însăşi personificarea iubirii. Într–adevăr, în articolul precedent, noi am văzut cît de generoase sînt manifestările iubirii sale. Am mai văzut şi felul în care Moise, David şi Isus Cristos au reacţionat în mod neegoist la toate aceste manifestări de iubire. N–ar trebui oare ca fiecare dintre Martorii lui Iehova să dorească să procedeze la fel? Sigur că da!

² Ce ni se cere pentru a reacţiona în mod neegoist la manifestările de iubire din partea lui Dumnezeu? În primul rînd, trebuie să–i acordăm locul întîi în viaţa noastră, iubindu–l din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea (Marcu 12:29, 30). Aceasta înseamnă a fi orientat spre Dumnezeu, a fi într–o călduroasă relaţie personală cu Iehova. Avem noi dorinţa de a–i vorbi Tatălui nostru ceresc în rugăciune? Ne rugăm noi neîncetat, perseverînd în rugăciune? Sau ne facem rugăciunile în grabă, uneori fiind chiar prea ocupaţi pentru a ne mai ruga? (Romani 12:12; 1 Tesalonicieni 5:17). Îndreptăm noi atenţia spre Iehova, atribuindu–i lui şi organizaţiei sale meritul pentru ceea ce am înfăptuit? (1 Corinteni 3:7; 4:7). Avem noi sentimente identice cu ale psalmistului? Cu referire la Dumnezeu, el a spus: „De şapte ori pe zi te–am lăudat“. — Psalm 119:164.

 3. Atunci cînd ne petrecem timpul la o întrunire de societate, cum putem arăta că reacţionăm în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu?

³ Faptul că reacţionăm sau nu în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu, poate fi scos în evidenţă şi atunci cînd ne petrecem timpul la o întrunire de societate. Care este subiectul conversaţiei noastre? Problemele laice sau cele spirituale? Aceasta nu înseamnă că noi ar trebui să avem un studiu biblic serios de fiecare dată cînd ne întîlnim cu fraţii noştri creştini. În mod sigur însă, noi putem găsi unele lucruri interesante, de natură spirituală, pentru a le include în conversaţia noastră. Ce am putea spune despre experienţele de pe teren, despre textul nostru biblic favorit, despre modul în care am cunoscut adevărul sau despre dovezile iubitoarelor îngrijiri şi binecuvîntări din partea lui Iehova?

 4. Cum ar trebui să privim lucrurile atunci cînd suferim vreo decepţie în legătură cu obţinerea vreunui privilegiu de serviciu?

⁴ O altă împrejurare care ar putea revela gradul aprecierii pe care o avem faţă de iubirea lui Dumnezeu este aceea în care sîntem trecuţi cu vederea în legătură cu vreun anumit privilegiu de serviciu în organizaţia lui Iehova. Cum reacţionăm? Dacă sîntem interesaţi în primul rînd de a–l onora pe Iehova, noi vom fi de acord cu faptul că foarte probabil Dumnezeu va fi onorat tot atît de bine de către oricine deţine acel special privilegiu de serviciu. (Compară cu Luca 9:48.) Dar dacă sîntem într–un mod nepotrivit interesaţi de propriul nostru avantaj sau nume, faptul că am fost trecuţi cu vederea ne va putea cauza un sentiment de mîhnire. Noi trebuie să ne aducem aminte de faptul că Iehova ne iubeşte şi că s–ar putea chiar să considere că deocamdată noi nu am putea face faţă greutăţii unei anumite responsabilităţi teocratice. Binecuvîntările pe care le revarsă asupra noastră pot îmbrăca şi alte forme, iar asemenea manifestări ale iubirii sale ne pot ajuta să ne păstrăm echilibrul spiritual. — Proverbe 10:22.

Să iubim dreptatea şi să urîm nelegiuirea

 5. Ce efect ar trebui să aibă asupra conduitei noastre manifestarea iubirii lui Dumnezeu?

⁵ Manifestările iubirii lui Dumnezeu faţă de noi ar trebui să ne determine să–l imităm pe Cristos, iubind dreptatea şi urînd nelegiuirea (Evrei 1:9). Este adevărat că noi nu putem face lucrul acesta într–un mod perfect, aşa cum l–a făcut Isus. Ne–am putea totuşi fixa obiectivul de a fi atît de sfinţi, cinstiţi şi ascultători cît este posibil în starea noastră de imperfecţiune. Pentru a face aceasta, nu este suficient doar să dezvoltăm o dragoste faţă de dreptate şi faţă de lucrurile corecte, ci trebuie să cultivăm şi ură, aversiune, silă faţă de ceea ce este rău. Aşa cum a spus apostolul Pavel: „Să aveţi oroare faţă de ceea ce este rău; ataşaţi–vă de ceea ce este bine“ (Romani 12:9). Expresia «a avea oroare» [de ceva] este o expresie tare, cu sensul: „Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scîrbă“. — Dicţionarul explicativ al limbii române.

 6. Ce ne va ajuta împotriva tentaţiilor pe care ni le–ar putea scoate în cale lumea, propria noastră carne păcătoasă şi Diavolul?

⁶ Ce anume ne va ajuta să luptăm împotriva tentaţiilor pe care ni le pun în faţă lumea, propria noastră carne decăzută şi Diavolul? Loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu. El ne cere cu insistenţă: „Fii înţelept, fiul meu, şi fă să se bucure inima mea, ca să–i pot răspunde celui ce mă batjocoreşte“ (Proverbe 27:11). Da, loialitatea ne va determina să urmăm înţeleapta cale de a urî ceea ce urăşte el. În plus, indiferent cît de plăcută sau de captivantă ar părea să fie încălcarea vreuneia dintre legile lui Dumnezeu, noi trebuie să ne argumentăm nouă înşine, tot mereu, că nu merită în nici un caz să facem un asemenea lucru (Galateni 6:7, 8). Inima omului este trădătoare, sinuoasă, înşelătoare, exact aşa cum ni se atrage atenţia la Ieremia 17:9. Inima unui creştin iubeşte lucrurile bune, frumoase şi curate. Dar uneori tendinţe păcătoase îl îndeamnă să dorească şi ceea ce este rău. Asemenea inimilor israeliţilor care se închinau la Iehova, păstrîndu–şi însă idolatrele «locuri înalte», tot la fel şi inima noastră ar putea fi egoistă şi amăgitoare (1 Regi 22:43; Deuteronom 12:2). Inima noastră imperfectă ar putea încerca să găsească scuze, pentru a ne determina s–o apucăm pe calea tentaţiei. Ea ar putea încerca să minimalizeze gravitatea nelegiuirii care ne tentează. Sau ar putea încerca să ne convingă că, la urma urmei, orice pedeapsă nu ar fi decît temporară.

 7. De ce trebuie să ne ferim de faptul de a dori ceea ce este rău?

⁷ Pe lîngă faptul că apreciem iubirea lui Dumnezeu, noi trebuie să evităm a dori ceea ce este rău, cum ar fi, de pildă, să înclinăm spre imoralitate sexuală, fie că sîntem sau nu căsătoriţi. Uneori, ceea ce iniţial nu părea să fie altceva decît un flirt nevinovat a făcut ca doi creştini să ajungă atît de interesaţi sentimental unul de celălalt, încît au început să practice păcatul şi, în cele din urmă, au fost excluşi. Chiar şi unii bătrîni, care trebuie să fie exemple ireproşabile pentru turmă, au eşuat în acest domeniu! — Compară cu 1 Regi 15:4, 5.

 8. Ce exemplu prevenitor ne–a dat apostolul Pavel, şi cum poate fi ilustrată o asemenea situaţie?

⁸ Să privim, de exemplu, la apostolul Pavel, care a fost binecuvîntat cu viziuni şi puteri supranaturale, precum şi cu darul inspiraţiei divine. Pentru a avea succes împotriva tendinţelor păcătoase, el îşi lovea corpul — da, îl bătea cu severitate — cu pumnii. Să îndrăznim noi oare să ne mulţumim cu mai puţin? (Romani 7:15–25; 1 Corinteni 9:27). Este ca şi cum ne–am afla într–o luntre cu vîsle pe un rîu care curge repede şi am fi purtaţi de ape spre cascadele rîului. Pentru a evita dezastrul, trebuie să vîslim cu încordare împotriva puternicului curent al apei. S–ar putea să nu observăm o prea mare înaintare, însă, atîta timp cît ne străduim din răsputeri, nu vom fi purtaţi spre cascadele în care am putea pieri. În mod sigur, manifestările iubirii lui Iehova Dumnezeu faţă de noi ar trebui să ne determine să ne străduim din răsputeri să–i fim loiali, urînd nelegiuirea şi iubind dreptatea.

Să manifestăm iubire frăţească

 9. Ce sfat ne dă apostolul Ioan referitor la iubirea de fraţi?

⁹ Manifestările iubirii lui Dumnezeu ar trebui să ne determine, de asemenea, să ne iubim fraţii aşa cum şi–a iubit Isus Cristos discipolii (Ioan 13:1). Cuvintele apostolului Ioan sînt cît se poate de potrivite: „Iubirea, în această privinţă, constă nu în faptul că noi l–am iubit pe Dumnezeu, ci că el ne–a iubit şi l–a trimis în lume pe Fiul său, ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă astfel ne–a iubit Dumnezeu, atunci noi înşine avem obligaţia de a ne iubi unii pe alţii“ (1 Ioan 4:10, 11). De fapt, Isus a zis că adevăraţii săi discipoli vor putea fi identificaţi prin iubirea care există între ei. — Ioan 13:34, 35.

10, 11. Care sînt unele dintre posibilităţile de a ne dovedi iubirea frăţească?

¹⁰ Noi ştim că creştinii trebuie să manifeste iubire frăţească. Nu este însă greşit să ne reamintim de variatele feluri în care putem manifesta această iubire creştină unii faţă de alţii. O asemenea iubire ne va ajuta să nu luăm în seamă deosebirile rasiale, cele de naţionalitate, de educaţie, culturale şi financiare. Ba mai mult, iubirea frăţească ne va determina să participăm împreună la întruniri. Dacă ne iubim într–adevăr fraţii, nu vom permite ca vremea rea sau vreo uşoară indispoziţie fizică să ne lipsească de bucuria de a fi în societatea lor şi de a ne încuraja reciproc (Romani 1:11, 12). În plus, iubirea frăţească ne va face să ne pregătim bine în vederea întrunirilor noastre, să avem o participare activă la ele, astfel încît să ne putem îndemna unii pe alţii la iubire şi la lucrări bune. — Evrei 10:23–25.

¹¹ Ce putem spune despre faptul de–a–i ajuta pe fraţii noştri în lucrarea de teren? S–a putut observa că bătrînii şi slujitorii auxiliari, adesea angajaţi împreună sau de unul singur în lucrarea din casă în casă, cînd aveau posibilitatea, cu puţină planificare, îi invitau pe unii proclamatori ai Regatului, care aveau nevoie de ajutor în lucrarea de teren, să–i însoţească. O asemenea manifestare a iubirii va face ca serviciul de teren al bătrînilor şi al slujitorilor auxiliari să se bucure de o dublă recompensaţie. Dar ce putem spune despre faptul de–a invita un nou vestitor pentru a participa împreună la studiul biblic la domiciliu? — Romani 15:1, 2.

12. Cum înţelegem 1 Ioan 3:16–18?

¹² Iubirea ne va determina, de asemenea, să venim în ajutorul fraţilor noştri care ar putea avea o reală nevoie de ajutor material. Apostolul Ioan a scris: „Prin aceasta am ajuns să cunoaştem iubirea: deoarece şi el şi–a cedat sufletul pentru noi; iar noi avem obligaţia să ne cedăm sufletul pentru fraţi. Dar cine are mijloacele de existenţă ale acestei lumi şi îl vede pe fratele său în nevoie şi îi închide uşa tandrei sale compasiuni, cum rămîne iubirea lui Dumnezeu în el? Copilaşilor, să nu iubim nici cu vorba, nici cu limba ci cu faptă şi adevăr“ (1 Ioan 3:16–18). Nouă nu ni se cere acum să ne cedăm sufletul în interesul lor, însă uneori ni se oferă ocazii de–a ne manifesta iubirea faţă de ei şi în alte moduri, nu numai cu gura, ci şi cu fapta. Nu este deloc greşit să ne manifestăm iubirea frăţească prin vorbe, însă noi nu am vrea să ne limităm iubirea faţă de ei doar la atît atunci cînd ei întîmpină greutăţi materiale. Cuvintele lui Isus că „există mai mare fericire în a da decît în a primi“ se referă şi la ajutorul material. — Fapte 20:35.

13. (a) Care sînt unele dintre adevărurile fundamentale aflate cu ajutorul organizaţiei vizibile a lui Iehova? (b) Ce remarcă potrivită a făcut Charles Taze Russell?

¹³ Noi avem posibilitatea de a manifesta iubire faţă de fraţii noştri care preiau conducerea în congregaţie sau în orice alt domeniu al organizaţiei mondiale vizibile a lui Iehova. Aceasta include loialitate faţă de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Să privim în faţă realitatea că oricît de mult am fi citit Biblia, n–am fi putut niciodată înţelege adevărul de la noi înşine. N–am fi descoperit adevărul despre Iehova, despre scopurile şi atributele sale, despre semnificaţia şi importanţa numelui său, despre Regat, despre preţul de răscumpărare al lui Isus, precum şi despre deosebirea dintre organizaţia lui Dumnezeu şi cea a lui Satan şi nici despre motivul pentru care a permis Dumnezeu răul. Este exact aşa cum a scris în 1914 Charles Taze Russell, primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere: „Nu sîntem noi oare un binecuvîntat şi fericit popor? Nu este oare Dumnezeul nostru un Dumnezeu loial? Dacă cineva cunoaşte mai bine vreun lucru, să ţină ferm la lucrul acela. Dacă cineva dintre voi va descoperi vreodată vreun lucru mai bun, sperăm că ni–l veţi face cunoscut. Noi nu cunoaştem nimic mai bun şi nici pe jumătate atît de bun ca lucrurile pe care le–am descoperit în Cuvîntul lui Dumnezeu (. . .). Nici o limbă şi nici un condei nu pot descrie pacea, bucuria şi binecuvîntarea pe care ni le–a adus în inimă şi în viaţă cunoştinţa exactă despre adevăratul Dumnezeu. Relatarea despre Înţelepciunea, Justiţia, Puterea şi Iubirea lui Dumnezeu, ne satisface din plin atît cerinţele minţii, cît şi pe ale inimii. Noi nu mai avem nimic de căutat. Nu mai este nimic de dorit decît ca această minunată relatare să devină şi mai clară în mintea noastră“ (Turnul de veghere 15 decembrie 1914, paginile 377–8) Cît de adevărate sînt aceste bine plasate cuvinte!

Slujind celor din afară

14. Cum ar trebui să ne determine manifestarea iubirii lui Dumnezeu să procedăm cu cei din afară?

¹⁴ Manifestările iubirii lui Dumnezeu de care noi ne bucurăm, ar trebui să ne determine să manifestăm şi noi iubirea faţă de aproapele în relaţiile cu cei din afara congregaţiei. Cum am putea face lucrul acesta? Împrejurările ar putea indica faptul că aproapele nostru ar avea nevoie de ajutor material. Dar mult mai important este faptul că noi ne putem manifesta iubirea faţă de aproapele ducînd altora vestea bună a Regatului lui Dumnezeu şi ajutîndu–i pe oamenii iubitori de dreptate să devină discipoli ai lui Isus Cristos. Sîntem noi angrenaţi cu regularitate în acest serviciu sacru public sau îl neglijăm? Îl efectuăm oare doar din rutină sau în mod simbolic? Sau sîntem determinaţi la acţiune, într–adevăr, de iubirea faţă de aproapele? Ne transpunem noi în situaţia altuia? Avem noi răbdare, permiţîndu–le oamenilor să–şi spună părerea? Îi îndemnăm noi pe oamenii cu care discutăm să se exprime? Da, în loc să purtăm noi toată discuţia, să permitem mai degrabă ca iubirea faţă de aproapele să ne determine să ascultăm şi să întreţinem discuţii biblice folositoare cu oamenii pe care îi întîlnim în serviciul nostru sacru.

15. (a) De ce expresia „mărturie informală“ este mai potrivită decît expresia „mărturie ocazională“? (b) De ce să profităm de ocaziile de a depune mărturie informală?

¹⁵ Sîntem noi suficient de atenţi pentru a profita de ocaziile de a depune mărturie informală?a Trebuie să reţinem că aceasta nu este doar o mărturie ocazională, ceva ce ne–ar face să ne gîndim la o activitate neplanificată sau la ceva ce nu prezintă prea mare importanţă. Mărturia informală este foarte importantă, iar iubirea faţă de oameni ne va determina să ne creăm ocazii de–a participa la ea. Adesea o asemenea mărturie este foarte rodnică. De exemplu, în timp ce se afla la un congres al Martorilor lui Iehova în nordul Italiei, un frate a mers la un atelier pentru a–şi înlocui un far la automobil. În timp ce aştepta, el a depus mărturie celor din jurul lui, oferindu–le volante cu invitaţia de a participa la cuvîntarea publică, pe o temă biblică, ce urma să aibă loc sîmbătă. Cu un an mai tîrziu, la un congres internaţional ţinut la Roma, un frate pe care nu–l cunoştea l–a salutat cu căldură. Cine era acest frate? Ei bine, era unul dintre oamenii cărora, cu un an în urmă, le oferise foi volante în acel atelier! Bărbatul acela s–a dus atunci să asculte cuvîntarea publică şi a solicitat un studiu biblic. Acum, atît el, cît şi soţia sa sînt Martori dedicaţi ai lui Iehova. Nu încape nici o îndoială că mărturia informală poate fi foarte rodnică!

Continuă să reacţionezi la iubirea lui Dumnezeu

16. Ce întrebări ar fi bine să ne punem nouă înşine?

¹⁶ Iehova a fost într–adevăr generos în manifestarea iubirii faţă de creaturile sale. Aşa cum am văzut, Scripturile ne dau excelente exemple despre aceia care au reacţionat în mod neegoist la manifestările de iubire din partea lui Dumnezeu. În mod cît se poate de potrivit, psalmistul inspirat exclamă: „O, să i se aducă mulţumiri lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare şi pentru lucrările sale minunate faţă de fiii oamenilor“ (Psalm 107:8, 15, 21, 31). Dorim noi oare să acceptăm favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, pentru ca apoi să ratăm scopul ei? Niciodată să nu se întîmple aşa ceva! (2 Corinteni 6:1). Să ne punem, aşadar, fiecare dintre noi, în mod individual, întrebările: «Apreciez eu cu adevărat manifestările iubirii lui Dumnezeu, de care deja m–am bucurat, şi sper eu cu toată încrederea să mă bucur de ele şi pe viitor? Mă determină oare acestea să–l iubesc pe Iehova din toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea? Sînt eu oare, într–adevăr, orientat spre Dumnezeu? Iubesc eu dreptatea şi urăsc eu nelegiuirea? Manifest eu iubire frăţească? Şi cît de îndeaproape încerc eu să calc pe urmele lui Isus în ceea ce priveşte serviciul meu sacru?»

17. Ce va rezulta din faptul că reacţionăm în mod neegoist la manifestările de iubire din partea lui Dumnezeu?

¹⁷ Da, există multe posibilităţi de a ne exprima recunoştinţa sinceră faţă de toate manifestările iubirii lui Dumnezeu, pe care am simţit–o. Profitînd din plin de ocaziile de a da expresie acestor aprecieri, vom face ca inima Tatălui nostru ceresc să se bucure, vom fi o binecuvîntare pentru alţii, procurîndu–ne totodată nouă înşine bucurie, pace şi mulţumire. Să continuăm, aşadar, să reacţionăm în mod neegoist la manifestările de iubire din partea lui Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Cum ai răspunde?

◻ Ce se cere pentru a reacţiona în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu?

◻ Cum ne putem apăra împotriva tentaţiilor?

◻ Care sînt unele modalităţi de a manifesta iubire frăţească?

◻ Cum ar trebui să ne determine manifestările iubirii lui Dumnezeu să acţionăm faţă de aproapele nostru?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 251]

Noi trebuie să luptăm împotriva tendinţelor păcătoase, pentru a evita dezastrul

[Legenda fotografiei de la pagina 252]

Însoţindu–i pe alţii în lucrarea Regatului, bătrînii manifestă iubire frăţească

[Legenda fotografiei de la pagina 253]

Charles Taze Russell, primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere, atrăgea atenţia asupra păcii, bucuriei şi binecuvîntării pe care numai Dumnezeu le poate furniza