Cînd inima ne îndeamnă să facem tot ce putem

ESTE 12 Nisan 33 e.n. Isus Cristos stă la masă împreună cu alţi oameni în casa lui Simon leprosul din Betania, în apropiere de Ierusalim. Printre cei prezenţi se află şi Maria, o fidelă discipolă a lui Isus. Ea sparge un vas de alabastrua în care se află un ulei parfumat, foarte scump şi îl toarnă pe capul lui Isus.

‘De ce atîta risipă?’ protestează unii. ‘Acest ulei ar fi putut fi vîndut, iar banii daţi săracilor!’ adaugă ei. Dar Isus le spune: ‘Lăsaţi-o în pace, fiindcă pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna. Ea a făcut tot ce a putut prin faptul că a pus ulei parfumat pe trupul meu în vederea înmormîntării mele.’ — Matei 26:6–13; Marcu 14:3–9; Ioan 12:1–8.

Peste numai două zile, adică la 14 Nisan 33 e.n., Maria n-avea să mai poată face nimic pentru a uşura suferinţa lui Isus. Dar acum (la 12 Nisan) ea putea să-l ungă cu acest ulei foarte scump. De aceea Isus a spus: „Ea a făcut tot ce a putut“ (Marcu 14:8, An American Translation). Într-adevăr, inima a îndemnat-o pe Maria să facă tot ce a putut.

SÎNTEM ÎNDEMNAŢI SĂ FACEM TOT CE PUTEM

Ca Martori ai lui Iehova sau ca persoane care învaţă adevărul lui Dumnezeu, poate că în aceste „zile din urmă“ manifestăm zel pentru răspîndirea veştii bune a Regatului (Matei 24:14; II Timotei 3:1–5). De fapt, poate că aducem chiar o contribuţie importantă în cadrul acestei lucrări.

Totuşi s-ar putea ca obligaţiile familiei, problemele de sănătate şi alţi factori să nu ne permită să lucrăm ca misionari în ţări îndepărtate. De asemenea, poate că nu avem posibilitatea de a fi membri ai personalului care lucrează la sediul Societăţii Watch Tower sau la birourile de filială ale acesteia şi nici posibilitatea de a lucra ca supraveghetori călători etc. Cu toate acestea, nu putem fi împiedicaţi de a ne folosi veniturile într-un mod care să contribuie la promovarea intereselor Regatului (Matei 6:33). Putem într-adevăr să-l onorăm pe Iehova cu lucrurile noastre de preţ. Dacă vom face astfel vom fi binecuvîntaţi: ‘atunci magaziile tale de provizii vor fi pline din abundenţă.’ — Proverbele 3:9, 10.

EI AU FĂCUT CE AU PUTUT

Într-adevăr, şi noi putem manifesta o stare de spirit asemănătoare cu aceea a Mariei din Betania şi a altor persoane din trecut, care îl respectau pe Dumnezeu. Să exemplificăm: israeliţii din timpul lui Moise au avut privilegiul de a se închina lui Iehova după ce s-a terminat construirea tabernacolului destinat acestui scop. Deşi nu toţi israeliţii puteau face aceleaşi lucruri, totuşi inima îi îndemna să facă ce puteau. De exemplu, unele femei au tors părul de capră a fost folosit la furniturile pentru tabernacol. Anumiţi bărbaţi au lucrat ca meşteşugari la tabernacol, îndeplinind diferite munci. Dar ceilalţi oameni? Aceştia l-au onorat pe Iehova oferind aur, argint, aramă, lînă, pînză şi alte lucruri care au ajutat la terminarea construcţiei. Aşadar, persoanele doritoare au adus cu bucurie o „contribuţie pentru Iehova,“ adică un „dar voluntar“ (Exodul 35:4–35). Dar ce cantitate au oferit ei? Adevărul este că materialele oferite „s-au dovedit a fi suficiente pentru toată lucrarea [care era] de făcut, ba mai mult decît suficiente“ (Exodul 36:4–7). Într-adevăr, ei au făcut ce au putut.

Mulţi ani mai tîrziu, regele David şi-a adus o contribuţie importantă la construirea templului pe care urma s-o realizeze fiul său Solomon. David a dat chiar „proprietatea sa specială“ — alcătuită din aur şi argint — pentru acest scop. După ce a făcut aceasta, el a întrebat poporul Israel: „Cine se oferă voluntar să-şi umple astăzi mîna cu un dar pentru Iehova?“ Drept răspuns, prinţii şi căpeteniile au adus daruri şi „pietrele care se găseau la fiecare persoană, ei le-au dat la tezaurul casei lui Iehova.“ Această acţiune s-a făcut din toată inima, deoarece ni se spune în continuare: „Iar poporul a dat frîu liber bucuriei, deoarece aduceau daruri voluntare, căci ei îi aduceau din toată inima daruri voluntare lui Iehova; şi chiar David, regele, şi el se veselea cu mare bucurie“ (1 Cronici 29:3–9). Toţi aceştia au făcut ce au putut.

Ca persoane îndividuale, mulţi creştini din secolul I e.n. au contribuit la promovarea lucrării de vestire a Regatului. De exemplu, bătrînul apostol Ioan a arătat că membrii adunării creştine aveau obligaţia să-i ajute pe reprezentanţii călători care erau trimişi „pentru ca să putem deveni colaboratori în adevăr.“ De asemenea, Ioan  l-a lăudat pe Gaius pentru ospitalitatea pe care a acordat-o „străinilor,“ adică acelora pe care Gaius nu îi cunoscuse înainte, dar pe care el i-a tratat cu multă căldură datorită serviciului pe care ei îl aduceau adunării (III Ioan 5–8). Majoritatea martorilor lui Iehova dintr-o anumită regiune nu au putut să parcurgă distanţe mari în sprijinul „veştii bune,“ dar au făcut ce au putut.

De asemenea, adunări întregi şi-au folosit resursele materiale pentru a promova lucrarea Regatului. De exemplu, apostolul Pavel a putut spune credincioşilor din Filipi: „Chiar la Tesalonic mi-aţi trimis prima oară, apoi a doua oară, ceva pentru nevoile mele. Nu pentru că eu caut neapărat darul, ci pentru că ceea ce caut neapărat este rodul care aduce mai mult credit în contul vostru“ (Filipeni 4:15–17). Cu apostolul nu a putut să călătorească întreaga adunare, dar membrii ei au făcut ce au putut.

CUM S-AU COMPORTAT UNII

Isus Cristos a spus: „Este mai multă fericire în a da decît în a primi.“ Aşadar, să nu ne surprindă faptul că poporul lui Dumnezeu s-a bucurat foarte mult cînd a adus „daruri voluntare lui Iehova“ în timpul regelui David (1 Cronici 29:9; Faptele 20:35). O stare de spirit asemănătoare există şi astăzi.

O mărtoră a lui Iehova a scris o scrisoare la Societate. În scrisoare, ea spunea printre altele: „Am 81 de ani şi nu prea pot să merg în serviciu [lucrarea de teren] datorită unei artrite grave, dar aş vrea să fac ceva pentru a ajuta serviciul. Cît timp voi fi capabilă vă voi trimite o contribuţie lunară şi aş vrea să-i ajut îndeosebi pe acei absolvenţi [ai Şcolii Biblice Galaad a Turnului de veghere] care merg în alte ţări.“ Această femeie în vîrstă nu a putut să lucreze personal ca misionar, dar inima ei a îndemnat-o să facă ce poate.

Familii întregi au cooperat pentru a trimite contribuţii materiale pentru necesităţile tipografice şi programul de extindere a Societăţii. Iată ce ne-a scris o familie: „Ca familie ne-am simţit îndemnaţi să contribuim şi noi la aceasta (. . .) ne-a bucurat foarte mult faptul că cei doi fii adolescenţi ai noştri şi-au exprimat dorinţa de a lua şi ei parte la contribuţia pe care familia noastră o trimite Societăţii. Partea lor este rezultatul economiilor pe care ei le-au făcut din banii cîştigaţi din serviciile cu jumătate de normă. Sîntem încîntaţi de numeroasele publicaţii frumoase şi de abundenta hrană spirituală cu care sîntem permanent hrăniţi de la masa lui Iehova.“

CUM PUTEM SĂ CONCRETIZĂM

Foarte puţini dintre Martorii lui Iehova sînt bogaţi din punct de vedere material, iar mulţi Martori se descurcă greu în faţa problemelor economice actuale. Totuşi, dacă ei trimit o contribuţie modestă pentru promovarea intereselor Regatului, să nu creadă cîtuşi de puţin că ajutorul lor este nesemnificativ. Cînd Isus a văzut că o sărmană văduvă a pus două monede de mică valoare în cutia pentru tezaurul templului, el nu a dispreţuit-o. Din contră, el a spus: „Adevărat vă spun, această văduvă, deşi este săracă, a pus mai mult decît toţi. Deoarece toţi aceştia au pus daruri din prisosul lor, dar această femeie, din lipsurile ei, a pus toate mijloacele ei de existenţă“ (Luca 21:1–4). Deşi darul ei era modest ca valoare propriu-zisă, ea a făcut ce a putut.

Pentru a putea contribui cu o sumă oarecare, trebuie să se facă o planificare, fie de către persoane individuale şi familii, fie de către adunări. De exemplu, cînd creştinii din Iudeea s-au aflat într-o situaţie critică, fraţii lor din Corint, care voiau să-i ajute, au primit un sfat util din partea apostolului Pavel. Iată ce a scris el: „Acum, în ceea ce priveşte colecta pentru sfinţi, faceţi şi voi aşa cum am dat indicaţii adunărilor din Galatia. În fiecare întîia zi a săptămînii, fiecare dintre voi să pună ceva de-o parte, la el [acasă], conform mijloacelor sale, pentru ca, atunci cînd voi veni, colectele să nu se facă în momentul acela.“ — I Corinteni 16:1, 2.

Aşa după cum o persoană ar putea economisii o sumă de bani pentru o situaţie neprevăzută, tot aşa Martorii individuali, familiile sau adunările ar putea aduna cu regularitate o contribuţie care să fie folosită la promovarea închinării adevărate. De fapt, adunări întregi contribuie în mod regulat cu fonduri suplimentare la promovarea lucrării Regatului. Ele fac aceasta prin elaborarea şi adoptarea unor hotărîri în acest sens. De asemenea, persoanele doritoare au posibilitatea de a participa la sprijinirea lucrării de predicare creştină pe întregul pămînt, făcînd donaţii personale în acest scop. Aceste donaţii utile le sporesc fericirea şi le dau satisfacţia de a şti că fac ceea ce pot.

Donaţiile primite de Societatea Watch Tower sînt confirmate printr-o scrisoare de răspuns. Persoanele individuale, familiile sau adunările care doresc să facă asemenea contribuţii pot să le trimită la Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, 25 Columbia Heights, New York 11201, sau la cel mai apropiat birou de filială al Societăţii.

Societatea mulţumeşte foarte mult pentru toate donaţiile trimise pe adresa ei. Aceste donaţii sînt folosite pentru a răspîndi vestea bună a regatului lui Dumnezeu. De exemplu, cu ajutorul acestor donaţii sînt sprijinite casele de misionari şi activităţile din diferite ţări. Tot cu ajutorul lor sînt întreţinute, iar acolo unde este cazul sînt extinse tipografiile, care sînt mijloace de importanţă vitală pentru publicarea literaturii biblice. De asemenea, aceste donaţii le îngăduie supravreghetorilor călători de circuit şi de district să viziteze adunările creştine de pe întregul glob şi să dea ajutor spiritual fraţilor şi surorilor de credinţă (Romani 1:11, 12). În sfîrşit, prin aceleaşi mijloace sînt ajutaţi cei care activează în lucrarea de teren cu timp integral.

Susţinătorii de odinioară ai închinării adevărate, au primit binecuvîntări de sus, deoarece ei l-au onorat pe Iehova cu lucrurile lor de preţ. Şi cît de fericiţi au fost ei! Dacă sprijinim interesele Regatului în perioada actuală şi noi sîntem binecuvîntaţi din plin. De aceea, atunci cînd inima ne îndeamnă să facem tot ce putem, ar trebui ca răspunsul nostru să fie afirmativ.

[Notă de subsol]