V–a chemat Dumnezeu la pace?

„Dacă necredinciosul se separă, să se separe; în asemenea circumstanţe, fratele sau sora nu sînt în servitute, ci Dumnezeu v–a chemat la pace.“ — 1 CORINTENI 7:15.

 1. Care este punctul de vedere biblic despre căsătorie?

NU A FOST niciodată în scopul lui Iehova ca o căsătorie să ajungă la o separare dureroasă sau la un divorţ. Legătura conjugală trebuie să fie permanentă, să facă din cei doi „o singură carne“ şi să le procure bucurie, odihnă şi pace (Geneza 2:24; Rut 1:9). Cu excepţia cazurilor extreme, Scripturile îi sfătuieşte pe partenerii conjugali să rămînă împreună chiar dacă numai unul dintre ei este creştin iar celălalt nu (1 Corinteni 7:12–16). De altfel, oricine unelteşte pe ascuns să distrugă legătura matrimonială poartă o responsabilitate morală înaintea lui Dumnezeu care ‘urăşte divorţul’. — Maleahi 2:13–16.

 2. Cum consideră creştinii separarea şi divorţul?

² Imperfecţiunea umană precum şi alţi factori i–au condus uneori la separare şi divorţ chiar pe unii slujitori botezaţi ai lui Dumnezeu. Însă, din cauza punctului înalt de vedere pe care îl au despre căsătorie, creştinii nu ajung la aceste extreme decît după ce au depus eforturi serioase pentru a–şi ocroti căsătoria. În această privinţă, Dumnezeu însuşi a dat exemplul suprem. El, care era „proprietarul conjugal“ al anticului Israel, a suportat timp de secole încăpăţînarea, răzvrătirea şi adulterul spiritual al acestei naţiuni (Isaia 54:1–5; Ieremia 3:14–17; Osea 1:10, 11; 3:1–5). Numai după ce slujitorii săi au ajuns la un punct din care nu se mai puteau întoarce, Iehova i–a respins ca naţiune. — Matei 23:37, 38.

 3. (a) Pe baza căror motive scripturale se poate un creştin separa de partenerul său conjugal? (b) Potrivit Scripturilor în ce împrejurări este permis divorţul?

³ Unii creştini apelează uneori la bătrînii congregaţiei lor ca să–i ajute să rezolve unele dificultăţi conjugale grave. Desigur bătrînii nu au autoritatea de a sfătui pe cineva să se separe sau să divorţeze de partenerul său conjugal, dar ei pot să–i amintească ce anume spune Cuvîntul lui Dumnezeu referitor la aceste chestiuni. Aşa cum s–a arătat în articolul precedent, Biblia îl autorizează pe un creştin să decidă separarea de partenerul său conjugal atunci cînd acesta refuză să se îngrijească de necesităţile celor ce–i aparţin, cînd îl tratează cu extremă violenţă sau cînd îi pune în mod indiscutabil în pericol spiritualitatea. Am văzut, de asemenea, că Biblia îl autorizează pe un creştin să divorţeze şi să se recăsătorească cu o altă persoană dacă s–a comis „fornicaţie“, termen care desemnează diferite tipuri de relaţii sexuale imorale (Matei 19:9). Natural, nici separarea şi nici divorţul nu sînt inevitabile, căci este posibil să se restabilească pacea unui cuplu, şi chiar adulterul şi alte tipuri de fornicaţie pot să fie iertate de către partenerul nevinovat. — Matei 5:31, 32; compară Osea 3:1–3.

 4. (a) Arătaţi pe scurt ce le–a spus apostolul Pavel creştinilor căsătoriţi la 1 Corinteni 7:10–16. (b) Cînd se poate spune „Dumnezeu v–a chemat la pace“?

⁴ Aşa cum am văzut în articolul precedent, apostolul Pavel i–a îndemnat pe creştinii căsătoriţi să nu recurgă la separare de partenerul lor (1 Corinteni 7:10–16). Potrivit cuvintelor lui Pavel, dacă un necredincios decide să rămînă cu partenerul său creştin, acesta din urmă trebuie să caute să–l ajute pe plan spiritual (1 Petru 3:1–4). Convertirea celui necredincios va contribui mult la faptul de a face din căminul lor un loc al odihnei şi păcii. Dar, dacă acesta se opune violent credinţei partenerului său credincios pînă acolo încît să decidă separarea, ce poate să facă atunci creştinul? Dacă ar încerca să–l oblige pe partenerul său să stea cu el, acesta ar putea să facă situaţia atît de neplăcută încît creştinul nu ar mai avea deloc pace. Pentru a evita acest lucru, cel credincios poate să–l lase pe cel necredincios să plece (Matei 5:9). Afirmaţia că „Dumnezeu v–a chemat la pace“ poate fi făcută numai atunci cînd cel care decide să plece este partenerul necredincios. Aceste cuvinte nu pot fi folosite pe bună dreptate ca justificare a unei decizii de separare luate pe baza unor motive neîntemeiate sau nescripturale de către un cuplu creştin, căsătorit.

 5. Ce întrebări merită acum atenţia noastră?

⁵ Orice separare sau divorţ are factorii săi particulari şi nu există o formulă aplicabilă în toate cazurile. Dar cu ce probleme riscă să se confrunte un creştin care s–a separat sau a divorţat? Ce poate să facă pentru a le depăşi? Şi cum pot alţii să–i ofere ajutor?

Necesităţile afective sau sexuale

 6. Se poate spune că separarea sau divorţul pune capăt oricărei dificultăţi?

⁶ O separare sau un divorţ autorizat de Scripturi pune capăt unor dificultăţi, dar creează, în general, altele. De exemplu, o creştină divorţată a spus: „Nu pot să nu îi mulţumesc lui Iehova pentru pacea pe care o simt acum.“ Dar ce a recunoscut totuşi: „Nu este uşor să cresc singură copiii. Mă simt uneori foarte singură şi deprimată. Nici în domeniul sexual nu este uşor. Trebuie să te adaptezi unei vieţi total diferite.“a

 7. De ce ar trebui un creştin să reflecteze cu atenţie asupra eventualelor consecinţe ale unei separări sau ale unui divorţ?

⁷ Dacă un creştin are de făcut alegerea, el ar trebui aşadar, să reflecteze cu atenţie asupra eventualelor consecinţe ale unei separări sau ale unui divorţ. El poate să ia în considerare, de exemplu, necesităţile sale afective. Pentru o femeie aceasta ar însemna, poate, dorinţa de a fi în compania unui bărbat. (Compară Geneza 3:16). O femeie divorţată doreşte uneori cu ardoare să se recăsătorească. Unii doresc să se elibereze dintr–o căsătorie dificilă, dar sînt ei pregătiţi să accepte o eventuală imposibilitate de a se recăsători?

 8. (a) Potrivit cuvintelor consemnate în 1 Corinteni 7:11 la ce anume ar trebui să reflecteze sub rugăciune partenerii creştini care s–au separat? (b) Ce necesităţi nu ar trebui să fie minimalizate cînd se are în vedere separarea sau divorţul?

⁸ Pavel a scris: „Dacă totuşi ea se desparte, să rămînă necăsătorită sau să se împace cu soţul ei“ (1 Corinteni 7:11). Cu un anumit efort este posibil uneori ca o femeie „să se împace“ cu soţul ei. Dacă unii parteneri creştini s–au separat, ei trebuie să se gîndească foarte serios la posibilitatea de a se împăca, făcînd din această chestiune obiectul rugăciunii lor. Ei nu trebuie să uite că impulsurile sexuale pot să reprezinte un pericol. Ce ar crede Dumnezeu despre ei dacă refuzul lor de a se împăca i–ar determina să adopte o conduită imorală? Ceea ce i s–a întîmplat unei creştine ilustrează bine acest pericol. După divorţul ei, ea a început să se întîlnească cu un bărbat care nu era Martor. Puţin mai tîrziu, a rămas însărcinată şi a fost exclusă. Cu toate că a fost reprimită mai tîrziu, ceea ce i s–a întîmplat subliniază necesitatea de a fi precauţi şi de a ne încrede în Iehova rugîndu–ne pentru a nu ‘păcătui împotriva lui Dumnezeu’ (Geneza 39:7–12). Este, de asemenea, evident că oricine are în vedere separarea sau divorţul nu trebuie să minimalizeze necesităţile sale afective şi sexuale.

Sentimentul singurătăţii poate fi atenuat

 9. Cum îi putem ajuta pe creştinii separaţi sau divorţaţi să lupte împotriva singurătăţii?

⁹ Cînd separarea sau divorţul sînt inevitabile, apare confruntarea cu probleme ce rezultă de aici. De exemplu, singurătatea constituie o problemă serioasă pentru unii creştini separaţi sau divorţaţi. Ce pot să facă ceilalţi pentru a–i ajuta în acest caz? Bătrînii şi ceilalţi membri ai congregaţiei pot să se intereseze de bunăstarea spirituală a acestor persoane căutînd să le încurajeze. (Compară 1 Tesaloniceni 5:14.) Printre altele, putem să le invităm din cînd în cînd pe aceste persoane împreună cu copiii lor la noi pentru a lua parte la o masă modestă şi pentru a petrece un moment edificator împreună cu familia noastră. Nu este necesar să pregătim un banchet, căci „mai bine o mîncare de legume acolo unde este iubire, decît un taur îngrăşat şi ură împreună cu el“ (Proverbe 15:17). Masa de seară poate să includă relatarea unor experienţe din serviciul de predicare sau pregătirea împreună în vederea unei întruniri creştine.

10, 11. (a) În ce alt mod poate fi ajutat un creştin separat sau divorţat? (b) De ce este necesară prudenţa?

¹⁰ Putem, de asemenea, să–l ajutăm pe un creştin divorţat sau separat şi pe copiii săi să–şi învingă singurătatea invitîndu–i să participe împreună cu familia noastră la serviciul de teren. Bineînţeles, nimeni nu poate să ţină locul unui tată sau al unei mame, totuşi o creştină divorţată a zis: „Ajutorul practic pe care au încercat să mi–l ofere bătrînii şi slujitorii din congregaţie m–a susţinut enorm de mult în sarcina dificilă care constă în a–i creşte pe copii fără sprijinul unui soţ.“

¹¹ Dar, este necesar să fim prudenţi. O creştină a recunoscut: „Întrucît fiul meu nu avea tată, un frate foarte amabil a început să se intereseze de el. (...) Am constatat că el era prietenos şi generos cu fiul meu şi în mine au început să se dezvolte dorinţe incorecte. Am ajuns exact în aceeaşi situaţie ca şi David cînd acesta a nutrit o dorinţă rea pentru ceva ce nu–i aparţinea“ (2 Samuel 11:1–4). Cu toate că nu a comis imoralitate, ei i–a fost ruşine de gîndurile şi de atitudinea sa echivocă, i–a cerut iertare lui Iehova şi a întrerupt asocierea cu fratele respectiv. Această întîmplare ilustrează bine necesitatea de a respinge dorinţele incorecte şi de a ‘ne feri de orice se pare a fi rău’! — 1 Tesaloniceni 5:22, Cornilescu; Galateni 5:24.

12. Ce acţiune pozitivă ar putea să facă cineva pentru a şi atenua sentimentul singurătăţii?

¹² Sentimentul singurătăţii poate fi atenuat punîndu–te la dispoziţia altora. „Dacă eşti foarte preocupat să–ţi extinzi activitatea şi să–i ajuţi pe alţii nu mai rămîne loc pentru autocompătimire şi singurătate“, a spus o creştină a cărei căsătorie a fost desfăcută. O persoană care s–a separat sau a divorţat poate ‘să–şi extindă activitatea’ invitînd o familie acasă la ea pentru a lua masa împreună sau pentru a petrece un moment edificator în compania ei. Dacă, din motive financiare sau de altă natură îţi este rareori posibil să procedezi astfel, ai putea să faci vizite la bolnavi sau la alte persoane pentru a le încuraja. Ai putea, de asemenea, să ajuţi persoanele în vîrstă făcîndu–le cumpărături sau alte diverse servicii. Consumaţi–vă pentru alţii şi veţi constata şi mai mult că „este mai multă fericire în a da decît în a primi“. — Fapte 20:35.

13. Care este un alt ajutor pentru a învinge singurătatea?

¹³ Un alt ajutor pentru a putea înfrunta singurătatea este luarea cu regularitate a iniţiativei de a participa la lucrarea de predicare a Regatului în compania altor creştini. „Se întîmplă uneori să mă simt singură fără soţ“ a recunoscut o creştină, „dar pentru că particip acum mai mult la activitatea de predicare şi pentru că sînt liberă să–i vizitez pe fraţii şi surorile creştine, aceste perioade de singurătate sînt rare şi de scurtă durată.“ Mărturia sistematică din casă în casă conduce adeseori la plăcerea de a efectua noi vizite la persoanele care manifestă interes, de a începe cu ele studii biblice şi de a–i vedea pe unii cum se dedică lui Iehova pentru a–i sluji. Desigur că nu înfruntarea singurătăţii constituie motivul pentru care noi participăm în serviciul sacru, dar această activitate îmbucurătoare şi binecuvîntată poate să contribuie la depăşirea singurătăţii. — Proverbe 10:22.

14. Ce activităţi pot să aibă un efect bun asupra creştinilor separaţi sau divorţaţi?

¹⁴ Toţi slujitorii lui Iehova pot să beneficieze de binecuvîntări spirituale participînd la serviciul sacru, la întrunirile creştine şi ‘căutînd mai întîi regatul’ (Matei 6:33). Aceste activităţi sănătoase care îi edifică pe slujitorii lui Iehova în general, pot să–i edifice şi pe creştinii care s–au separat sau pe cei care au divorţat. Desigur, aceste activităţi nu le vor rezolva toate dificultăţile, însă le permit să fie mai optimişti.

Rugăciunea joacă un rol vital

15. Ce rol poate avea rugăciunea în viaţa acelora care trebuie să înveţe din nou să trăiască singuri?

¹⁵ O creştină care a fost nevoită să înveţe să trăiască din nou singură a fost ajutată să facă lucrul acesta „participînd în mod activ la serviciul de teren (...) şi făcînd vizite la fraţii bolnavi, bătrîni şi la cei inactivi“. Dar ea a adăugat: „Ori de cîte ori sufăr de singurătate, fac vizită cuiva şi îl rog pe Iehova să mă întărească, deoarece ştiu că Satan stă la pîndă.“ Da, este vital să ne rugăm în mod sincer lui Dumnezeu pentru a rămîne integri înaintea lui. În rugăciunile lor, creştinii separaţi sau divorţaţi pot să–l roage pe Iehova să le acorde spiritul său, printre ale cărui roade se găseşte stăpînirea de sine, pentru a–şi putea menţine sub control impulsurile sexuale (Luca 11:13; Galateni 5:22, 23; Coloseni 3:5, 6). În plus, întrucît femeilor divorţate le vine greu să ia decizii pe care altădată le luau soţii lor, ele pot de asemenea să se roage lui Dumnezeu pentru a le ajuta să găsească înţelepciunea de a rezolva diferite dificultăţi. — Iacob 1:2–8.

16. Referitor la separare sau divorţ ce se poate spune despre sentimentul de vinovăţie?

¹⁶ Unii sînt copleşiţi de un sentiment de vinovăţie. Un creştin a recunoscut: „Chiar atunci cînd cineva este nevinovat, el poate fi cuprins de un sentiment de vinovăţie cu ocazia unui divorţ. Desigur, un astfel de sentiment este de înţeles dacă separarea sau divorţul este consecinţa refuzului nejustificat al unuia dintre parteneri de a–şi îndeplini obligaţiile conjugale (1 Corinteni 7:3–5). Dacă însă un creştin ia decizia de separare sau de divorţ pe baza unui motiv biblic după ce a reflectat la această problemă sub rugăciune, el poate pe bună dreptate să se roage lui Iehova pentru a–l ajuta să respingă orice sentiment nejustificat de vinovăţie. Trebuie să adăugăm că bătrînii congregaţiei trebuie să fie atenţi să dea sfaturi bazate pe Biblie şi să nu prezinte lucrurile în aşa fel încît un creştin să se simtă vinovat pentru că a obţinut sau a acceptat o separare sau un divorţ autorizat de Biblie.

Ocrotiţi de „pacea lui Dumnezeu“

17. Ce anume îi ajută pe toţi creştinii să fie fericiţi şi echilibraţi în lumea agitată care îi înconjoară?

¹⁷ Creştinii separaţi sau divorţaţi întîmpină adeseori dificultăţi unice în felul lor. Dar într–o anumită măsură, „aceleaşi lucruri se petrec în întreaga asociaţie a fraţilor voştri în lume“ (1 Petru 5:6–11). De exemplu, toţi aceia care îi slujesc lui Dumnezeu suportă persecuţii şi majoritatea creştinilor au probleme financiare, probleme de sănătate, decepţii, tentaţii, etc. Ca şi ceilalţi Martori ai lui Iehova, creştinii separaţi sau divorţaţi trebuie să continue să–şi satisfacă necesităţile lor spirituale studiind Biblia, frecventînd cu regularitate întrunirile, participînd la serviciul de teren, acordînd primul loc în viaţa lor serviciului sacru şi rugîndu–se fără încetare ca să rămînă aproape de Iehova (Matei 5:3). Orice creştin care nu acţionează în acest mod îşi compromite spiritualitatea. Însă, ‘căutînd mai întîi regatul’, un Martor fidel al lui Iehova găseşte într–o măsură deloc neglijabilă, fericire şi echilibru în ciuda agitaţiei ce domină lumea înconjurătoare.

18. Ce întrebări merită să fie examinate în mod serios de către creştinii care s–au separat de partenerul lor conjugal?

¹⁸ Echilibrul nostru spiritual depinde de aplicarea în practică a Cuvîntului lui Dumnezeu. Astfel, dacă eşti creştin şi dacă eşti separat de partenerul tău conjugal care este şi el dedicat lui Dumnezeu, ai luat oare în considerare sfatul dat de Pavel la 1 Corinteni 7:10–16? Împăcarea ar putea să constituie obiectul rugăciunilor tale sincere mai ales dacă eşti separat de partenerul tău de un anumit timp. Ai putea să–ţi pui şi aceste întrebări: Ce aşteaptă Iehova de la mine în calitatea mea de persoană căsătorită? Partenerii creştini nu ar trebui oare să–şi conformeze viaţa exigenţelor divine care li se aplică persoanelor căsătorite? S–ar putea oare ca eu şi partenerul meu să nu fim binecuvîntaţi de Iehova pentru că nu onorăm legămîntul de căsătorie? Gîndeşte–te la binecuvîntările pe care le–ţi putea obţine discutînd despre aceste chestiuni în mod umil, rugîndu–vă sincer şi străduindu–vă cu grijă să puneţi în aplicare Cuvîntul lui Dumnezeu în viaţa voastră. Ce minunat ar fi să vă reglementaţi dificultăţile conjugale şi să gustaţi din nou bucuria de a trăi împreună într–un cămin care să fie un loc al odihnei şi păcii!

19. Potrivit cu Filipeni 4:6, 7 de ce lucru preţios pot să se bucure toţi slujitorii lui Iehova?

¹⁹ Toţi slujitorii loiali ai lui Iehova au nevoie de ceva preţios — „pacea lui Dumnezeu care întrece orice gîndire“, şi pot să se bucure de ea. În calitate de creştini, noi vom cunoaşte această pace dacă vom urma sfatul lui Pavel: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în toate lucrurile, prin rugăciune şi împlorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus.“ — Filipeni 4:6, 7.

20. (a) Ce este „pacea lui Dumnezeu“? (b) Ce ar trebui să facem indiferent care ar fi situaţia noastră familială?

²⁰ Această pace nu este altceva decît liniştea şi calmul care vin de la Dumnezeu, chiar în împrejurările cele mai dificile. Ea decurge din relaţiile strînse cu Iehova şi din asigurarea că facem ceea ce este plăcut în ochii săi. Aceia care posedă „pacea lui Dumnezeu“ se lasă conduşi de spiritul sfînt şi nu sînt copleşiţi de nelinişte. De ce? Deoarece ei ştiu că nimic nu li se poate întîmpla fără permisiunea divină. (Efeseni 4:30; compară Fapte 11:26.) Aşadar, fie că sîntem celibatari sau căsătoriţi, separaţi sau divorţaţi, să acordăm o mare importanţă ‘păcii lui Dumnezeu’. Să avem, aşadar, aceeaşi încredere pe care a avut–o David care a declarat: „În pace mă voi culca şi voi dormi, căci tu singur, o, Iehova, mă faci să locuiesc în siguranţă.“ — Psalm 4:8.

[Notă de subsol]

Cum ai răspunde?

◼ În ce împrejurări se poate spune: „Dumnezeu v–a chemat la pace“?

◼ Cum poate fi atenuat sentimentul de singurătate?

◼ Ce loc trebuie să ocupe rugăciunea în viaţa unui creştin separat sau divorţat?

◼ Cum ai defini „pacea lui Dumnezeu“ care păzeşte inimile slujitorilor lui Dumnezeu, fie că sînt celibatari, căsătoriţi, separaţi sau divorţaţi?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Graţie rugăciunii, toţi creştinii fideli pot să guste „pacea lui Dumnezeu“ care le va păzi inimile şi facultăţile mintale