‘Chemaţi-i pe bătrâni’!

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrînii adunării.“ — IACOV 5:14.

 1, 2. a) În ce situaţie periculoasă se găsesc acum slujitorii lui Iehova, şi cum s-ar putea ei simţi? b) Ce întrebări necesită acum răspuns?

TRĂIM „timpuri grele“. În aceste ‘zile din urmă’, oamenii au un comportament egoist, materialist şi mîndru, provocînd deseori tulburări (2 Timotei 3:1–5). În calitate de creştini care trăim în actualul sistem de lucruri rău, sîntem ameninţaţi de trei mari pericole: Satan Diavolul, lumea omenirii lipsite de pietate şi propriile înclinaţii păcătoase moştenite. — Romani 5:12; 1 Petru 5:8; 1 Ioan 5:19.

² Ameninţaţi de aceste pericole, poate că, uneori, ne simţim copleşiţi. Unde putem deci găsi sprijin ca să rezistăm cu fidelitate? La cine putem apela pentru îndrumare cînd trebuie să luăm hotărîri privind activităţile noastre creştine şi închinarea noastră?

Un ajutor disponibil

 3. De la cine putem primi o caldă mîngîiere, şi cum?

³ Faptul de a şti că Iehova este Sursa forţei noastre ne aduce o caldă mîngîiere (2 Corinteni 1:3, 4; Filipeni 4:13). Psalmistul David, care a primit ajutor divin, a declarat: „Încredinţează-ţi DOMNULUI calea, încrede-te în El şi El va lucra!“ „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“ (Psalmul 37:5; 55:22). Cît de recunoscători putem fi pentru acest sprijin!

 4. Cum ne aduc mîngîiere Petru şi Pavel?

⁴ Putem găsi mîngîiere şi în cunoaşterea faptului că nu sîntem singurii care se confruntă cu încercări şi pericole. Iată ce i-a îndemnat apostolul Petru pe colaboratorii săi creştini: „Împotriviţi-vă lui [Satan Diavolul] tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri, în lume, trec prin aceleaşi suferinţe ca şi voi“ (1 Petru 5:9). Bineînţeles, toţi creştinii doresc să rămînă tari în credinţă. Este adevărat că, deseori, poate că ne simţim „întristaţi (presaţi, NW) în toate felurile“, la fel ca apostolul Pavel. Totuşi, el nu a fost ‘atît de strîmtorat încît să nu se poată mişca’ (NW). La fel ca el, poate că nu vedem nici o ieşire, „dar calea nu ne este cu totul închisă“. Chiar dacă sîntem persecutaţi, „nu [sîntem] părăsiţi“. Dacă sîntem „trîntiţi jos, . . . nu [sîntem] distruşi“. Prin urmare, „nu renunţăm“ (NW). Ne străduim să „privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd“ (2 Corinteni 4:8, 9, 16, 18). Cum putem face lucrul acesta?

 5. Ce ajutor triplu ne dă Iehova?

⁵ Iehova, cel ‘care ascultă rugăciunea’, ne dă un ajutor triplu (Psalmul 65:2; 1 Ioan 5:14). Primul, el ne îndrumă prin Cuvîntul său inspirat, Biblia (Psalmul 119:105; 2 Timotei 3:16). Al doilea, spiritul său ne dă putere să înfăptuim voinţa sa (compară cu Faptele 4:29–31). Al treilea, organizaţia pămîntească a lui Iehova este gata să ne ajute. Ce trebuie să facem noi pentru a primi ajutor?

„Daruri sub formă de oameni“

 6. Ce ajutor a furnizat Iehova la Tabeera, şi cum?

⁶ Un eveniment din timpul profetului Moise ne ajută să înţelegem grija plină de iubire manifestată de Iehova pentru a le furniza ajutor slujitorilor Săi. El s-a petrecut la Tabeera, cuvînt care înseamnă „ardere; incendiu; flacără“. În acest loc din deşertul Sinai, Dumnezeu a făcut să izbucnească un foc împotriva israeliţilor care se plîngeau. ‘Adunătura de oameni’ care s-a alăturat israeliţilor la ieşirea lor din Egipt s-a unit cu ei ca să-şi exprime nemulţumirea faţă de hrana furnizată de Dumnezeu. Observînd mînia lui Dumnezeu şi simţindu-se copleşit de responsabilitatea pe care o avea faţă de popor şi faţă de necesităţile acestuia, Moise a strigat: „Eu singur nu sînt în stare să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă am găsit favoare în ochii Tăi, ca să nu-mi văd nenorocirea!“ (Numeri 11:1–15). Cum a reacţionat Iehova? El a numit „şaptezeci de bărbaţi dintre bătrînii lui Israel“ şi a pus spiritul său peste ei, pentru ca aceştia să poată participa în mod corespunzător, alături de Moise, la lucrarea de administrare (Numeri 11:16, 17, 24, 25). Odată numiţi aceşti bărbaţi calificaţi, ajutorul a devenit mai uşor disponibil pentru israeliţi şi pentru ‘mulţimea de oameni de tot felul’. — Exodul 12:38.

 7, 8. a) Cum a dat Iehova „daruri sub formă de oameni“ în Israelul antic? b) Cum a aplicat Pavel Psalmul 68:18 în secolul întîi?

⁷ Trecuseră mulţi ani de cînd israeliţii se aflau în Ţara Promisă. Atunci Iehova s-a suit, în mod figurativ, pe Muntele Sion şi a făcut Ierusalimul capitala regatului prefigurativ, al cărui rege era David. Lăudîndu-l pe Dumnezeu — „Cel Atotputernic“ —, David a ridicat glasul ca să cînte: „Te-ai suit la înălţime, ai luat robia captivă, ai primit daruri în om (ai luat daruri sub formă de oameni, NW)“ (Psalmul 68:14, 18). Într-adevăr, oamenii luaţi captivi în timpul cuceririi Ţării Promise au devenit disponibili pentru a-i ajuta pe leviţi să-şi îndeplinească sarcinile. — Ezra 8:20.

⁸ În secolul I e.n., apostolul creştin Pavel a atras atenţia asupra unei împliniri profetice a cuvintelor psalmistului. Pavel a scris: „Dar fiecăruia dintre noi, harul (bunătatea nemeritată, NW) i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: «Suindu-se la înălţime, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor (sub formă de oameni, NW)». Şi acest: «S-a suit», ce înseamnă decît că Se coborîse în părţile mai de jos ale pămîntului? Cel care S-a coborît este Acelaşi cu Cel care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate“ (Efeseni 4:7–10). Cine este această persoană? Nimeni altul decît Mai Marele David şi Regele Mesianic — Isus Cristos —, reprezentantul lui Iehova. El este cel pe care Dumnezeu l-a înviat şi l-a înălţat „foarte sus“. — Filipeni 2:5–11.

 9. a) Care au fost darurile sub formă de oameni din secolul întîi? b) Care sînt darurile sub formă de oameni din timpurile moderne?

⁹ Cine sînt deci aceste „daruri sub formă de oameni“ (sau „care constau din oameni“)? Pavel arată că Reprezentantul Principal al lui Dumnezeu „a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos“ (Efeseni 4:11, 12). Toţi continuatorii lui Cristos care au slujit ca apostoli, profeţi, evanghelizatori, păstori şi învăţători au făcut acest lucru sub o îndrumare teocratică (Luca 6:12–16; Faptele 8:12; 11:27, 28; 15:22; 1 Petru 5:1–3). În timpul nostru, bătrîni calificaţi spiritualiceşte, numiţi de spiritul sfînt, slujesc ca supraveghetori în aproximativ 70 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova din lumea întreagă. Ei sînt pentru noi daruri sub formă de oameni (Faptele 20:28). În timp ce lucrarea de predicare a Regatului continuă să se extindă cu rapiditate pe tot globul, tot mai mulţi fraţi ‘doresc’ şi poartă responsabilităţile legate de „lucrarea de supraveghere“ („sarcina de supraveghetor“, NW) (1 Timotei 3:1). La numirea lor, devin şi ei daruri sub formă de oameni.

10. Cum corespunde descrierea ‘prinţilor’ făcută de Isaia cu rolul pe care îl au bătrînii creştini azi?

¹⁰ Aceşti bătrîni creştini, sau aceste daruri sub formă de oameni, corespund descrierii făcute de profetul Isaia cînd a profeţit rolul ‘prinţilor’, al administratorilor sub domnia Regatului. Fiecare dintre ei trebuie să fie „ca un adăpost împotriva vîntului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte rîuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într-un pămînt ars de sete“ (Isaia 32:1, 2). Aceasta arată cît sprijin trebuie să dea şi cîtă iubire trebuie să manifeste în lucrarea de supraveghere aceşti bărbaţi numiţi. Cum puteţi beneficia în mod deplin de acest aranjament?

Cum să luăm iniţiativa

11. Cum putem obţine ajutor cînd sîntem deprimaţi spiritualiceşte?

¹¹ Un om care se îneacă strigă instinctiv, fără ezitare, după ajutor. Persoana a cărei viaţă este în joc nu are deloc nevoie de îndemn ca să strige după ajutor. Oare regele David nu a strigat de repetate ori către Iehova pentru ajutor (Psalmul 3:4; 4:1; 5:1–3; 17:1, 6; 34:6, 17–19; 39:12)? Cînd sîntem deprimaţi spiritualiceşte, poate chiar în pragul disperării, şi noi apelăm la Iehova în rugăciune, implorîndu-l să ne îndrume prin spiritul său sfînt (Psalmul 55:22; Filipeni 4:6, 7). Căutăm mîngîiere în Scripturi (Romani 15:4). Consultăm publicaţiile Societăţii Watch Tower pentru a găsi sfaturi practice. Lucrul acesta ne ajută deseori să ne rezolvăm problemele. Dacă ne simţim totuşi copleşiţi de greutăţi, putem, de asemenea, să căutăm sfatul bătrînilor numiţi în congregaţie. De fapt, pot surveni momente cînd simţim neapărat nevoia de ‘a-i chema pe bătrînii adunării’. Dar de ce să-i chemăm pe bătrînii creştini? Cum îi pot ei ajuta pe cei care au nevoie de ajutor spiritual?

12–14. a) Care este calea înţeleaptă pe care trebuie s-o urmeze cel care este bolnav? b) Potrivit cu Iacov 5:14, ce sînt sfătuiţi să facă creştinii ‘bolnavi’? c) La ce fel de boală se referă Iacov 5:14, şi cum vă argumentaţi răspunsul?

¹² Cînd ne îmbolnăvim, ne odihnim ca să-i dăm capacităţii de refacere a corpului posibilitatea să acţioneze. Dar dacă boala persistă, căutăm cu înţelepciune ajutor medical calificat. Oare nu ar trebui să facem la fel dacă ne îmbolnăvim spiritualiceşte?

¹³ Să observăm ce ne sfătuieşte în această privinţă discipolul Iacov: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrînii adunării şi ei să se roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn, în Numele Domnului“ (Iacov 5:14). La ce fel de boală se referă aici Iacov? Unii biblişti presupun că aceasta este o boală fizică, argumentînd că ungerea cu ulei era o practică medicală obişnuită în timpul acela (Luca 10:34). Ei cred şi că Iacov avea în vedere o vindecare miraculoasă prin darul vindecării. Ce arată totuşi contextul?

¹⁴ ‘Bucuria’ este pusă în contrast cu ‘suferirea răului’. Aceasta lasă să se înţeleagă că Iacov vorbea despre boala spirituală (Iacov 5:13, NW). Trebuiau chemaţi nu medicii, nici cei care aveau darul miraculos al vindecării, ci „bătrînii adunării“. Şi ce trebuiau să facă ei? Iată ce spune Iacov: „Să se roage pentru el . . . Rugăciunea credinţei va vindeca pe cel bolnav“ (Iacov 5:14, 15; compară cu Psalmul 119:9–16). Dovada concludentă că Iacov se referă la boala spirituală este faptul că el încurajează mărturisirea păcatelor în legătură cu speranţa de vindecare. El scrie: „Mărturisiţi-vă deci unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi“. Dacă motivul bolii spirituale este un păcat grav, ne putem aştepta ca bolnavul să se vindece numai dacă reacţionează favorabil la îndemnurile bazate pe Cuvîntul lui Dumnezeu, dacă se căieşte şi abandonează conduita păcătoasă. — Iacov 5:16; Faptele 3:19.

15. Ce fel de acţiune este recomandată în Iacov 5:13, 14?

¹⁵ Mai este un lucru de care trebuie să ţinem seama în sfatul dat de Iacov. Cînd suferă răul, un creştin trebuie „să se roage“. Dacă este bucuros, „să cînte psalmi“ (vezi nota de subsol). Fiecare situaţie — fie că este vorba de suferirea răului, fie că este vorba de bucurie — pretinde acţiune. Pe de o parte, este nevoie de rugăciune, pe de alta, de exprimări de bucurie. Deci la ce ar trebui să ne aşteptăm cînd Iacov întreabă dacă „este vreunul printre voi bolnav“? El recomandă şi aici o acţiune pozitivă, da, luarea iniţiativei: „Să cheme pe bătrînii adunării“. — Psalmul 50:15; Efeseni 5:19; Coloseni 3:16.

Cum ajută „bătrînii“

16, 17. Cum ne ajută bătrînii să aplicăm principiile biblice?

¹⁶ Uneori este greu să ştim cum să aplicăm principiile biblice în cazul nostru. În această privinţă, bătrînii creştini se pot dovedi a fi o preţioasă sursă de ajutor. De exemplu, ei se roagă pentru cel bolnav spiritualiceşte şi îl ‘ung cu untdelemn în numele Domnului’ prin faptul că aplică în mod iscusit instrucţiuni pline de mîngîiere din Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, bătrînii pot contribui mult la vindecarea noastră spirituală (Psalmul 141:5). Deseori, avem nevoie numai să ni se confirme faptul că gîndim corect. Discutarea lucrurilor cu un bătrîn creştin cu experienţă ne va întări hotărîrea de a face ce este drept. — Proverbele 27:17.

¹⁷ Cînd sînt chemaţi să facă vizite, bătrînii creştini trebuie să-i ‘mîngîie pe cei deznădăjduiţi’. De asemenea, ei ‘îi vor sprijini pe cei slabi [şi] vor fi răbdători faţă de toţi’ (1 Tesaloniceni 5:14). Astfel de relaţii apropiate şi pline de înţelegere între ‘bătrîni’ şi „cei slabi“ măresc şansele de vindecare completă în ce priveşte sănătatea spirituală.

Responsabilitatea personală şi rugăciunea

18, 19. Ce rol au bătrînii creştini în conformitate cu Galateni 6:2, 5?

¹⁸ Bătrînii creştini trebuie să-şi poarte responsabilitatea pe care o au faţă de turma lui Dumnezeu. Ei trebuie să acorde sprijin. De exemplu, Pavel a spus: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sînteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile [poverile, NW] unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos“. Apostolul a mai scris: „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“. — Galateni 6:1, 2, 5.

¹⁹ Cum putem să ne purtăm poverile unii altora şi totuşi să ne purtăm propria noastră sarcină? Răspunsul ni-l dă deosebirea de sens dintre cuvintele greceşti traduse prin „poverile“ şi „sarcina“. Dacă un creştin întîmpină o greutate spirituală care este foarte împovărătoare pentru el, bătrînii şi alţi colaboratori în credinţă îl vor ajuta, sprijinindu-l, astfel, să-şi poarte „poverile“. Însă persoana respectivă trebuie să-şi poarte propria ‘sarcină’ de responsabilitate faţă de Dumnezeu.a Bătrînii poartă cu bucurie „poverile“ fraţilor lor prin faptul că îi încurajează, le dau sfaturi scripturale şi se roagă pentru ei. Totuşi, bătrînii nu ne iau propria ‘sarcină’ de responsabilitate spirituală. — Romani 15:1.

20. De ce nu trebuie neglijată rugăciunea?

²⁰ Rugăciunea este un factor esenţial şi nu ar trebui neglijată. Dar multor creştini bolnavi spiritualiceşte le vine greu să se roage. Care este scopul rugăciunilor de credinţă pe care le oferă bătrînii în folosul unui om bolnav din punct de vedere spiritual? „Domnul [Iehova, NW] îl va ridica“, adică îl va scoate din starea de disperare, şi îl va întări ca să urmeze calea adevărului şi a dreptăţii. S-ar putea ca un creştin bolnav spiritualiceşte să aibă o atitudine greşită, dar poate că el nu a comis neapărat un păcat grav, întrucît Iacov spune: „Şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate“. Sfaturile scripturale ale bătrînilor împreună cu rugăciunile fierbinţi îl determină, uneori, pe cel slab spiritualiceşte să-şi mărturisească păcatele grave pe care poate că le-a comis şi să manifeste un spirit de căinţă. La rîndul lui, lucrul acesta aduce iertare de la Dumnezeu. — Iacov 5:15, 16.

21. a) De ce se reţin unii creştini să-i cheme pe bătrîni? b) Ce se va analiza în articolul următor?

²¹ Confruntaţi cu marea dificultate de a purta de grijă mulţimilor de persoane noi care vin în congregaţia creştină, bătrînii conştiincioşi au multe de făcut ca să asigure o supraveghere adecvată. Într-adevăr, aceste daruri sub formă de oameni sînt o măsură excelentă luată de Iehova pentru a ne ajuta să rezistăm în aceste timpuri critice. Totuşi, unii creştini se reţin să-i cheme în ajutor, gîndindu-se că aceşti fraţi sînt prea ocupaţi sau că sînt suprasolicitaţi de probleme. Articolul următor ne va ajuta să înţelegem că aceşti oameni sînt bucuroşi să poată da ajutor deoarece slujesc de bunăvoie ca subpăstori în congregaţia creştină.

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Ce ajutor triplu ne dă Iehova cînd avem nevoie de sprijin?

◻ Care sînt darurile sub formă de oameni din timpurile moderne?

◻ Cînd trebuie să-i chemăm pe bătrîni?

◻ La ce ajutor ne putem aştepta de la bătrînii creştini?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Vă bucuraţi de foloasele spirituale ale rugăciunii, ale studiului Bibliei şi ale ajutorului din partea bătrînilor creştini?