-
Încredeţi-vă în Iehova!Turnul de veghe – 1993 | 15 decembrie
-
-
persecuţiilor. O soră fidelă japoneză, care a supravieţuit plină de curaj tratamentului îngrozitor la care a fost supusă în celulele murdare ale unei închisori, a spus: „Cei care au rămas fideli nu aveau calităţi deosebite şi nu ieşeau cu nimic în evidenţă. Cu siguranţă, toţi trebuie să ne încredem în Iehova din toată inima“.c
15. Ce calitate divină este esenţială dacă vrem să-i plăcem lui Iehova?
15 Faptul de a ne încrede mai curând în Iehova decât în propria noastră pricepere pretinde umilinţă. Cât de importantă este această calitate pentru toţi cei care vor să-i placă lui Iehova! Chiar şi Dumnezeul nostru, deşi este Suveranul Domn al întregului univers, manifestă umilinţă în relaţiile lui cu creaturile sale inteligente, fapt pentru care îi putem fi recunoscători. El ‘coboară [binevoieşte, NW] să privească peste ceruri şi peste pămînt. El ridică pe sărac din ţărînă’ (Psalmul 113:6, 7). Din marea sa îndurare, el ne iartă slăbiciunile pe baza celui mai mare dar pe care l-a făcut omenirii: preţioasa jertfă de răscumpărare a Fiului său iubit, Cristos Isus. Cât de recunoscători trebuie să fim pentru această bunătate nemeritată!
16. Cum pot fraţii să aspire la privilegii în congregaţie?
16 Isus însuşi ne aminteşte următorul lucru: „Oricine se va înălţa, va fi smerit [umilit, NW]; şi oricine se va smeri [se umileşte, NW], va fi înălţat“ (Matei 23:12). Fraţii botezaţi trebuie să aspire cu umilinţă la responsabilităţi în congregaţia creştină. Totuşi, supraveghetorii trebuie să-şi considere poziţia pe care o deţin nu ca pe un simbol al succesului, ci ca pe un prilej de a efectua o muncă plini de umilinţă, recunoştinţă şi entuziasm, aşa cum a făcut Isus, care a zis: „Tatăl Meu lucrează pînă acum, şi Eu de asemenea lucrez“. — Ioan 5:17; 1 Petru 5:2, 3.
17. Ce trebuie să recunoaştem toţi, şi la ce activitate duce lucrul acesta?
17 Fie ca întotdeauna să recunoaştem cu umilinţă şi pioşenie că înaintea lui Iehova nu suntem decât praf. Cât de bucuroşi suntem deci că „bunătatea DOMNULUI ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor“ (Psalmul 103:14, 17)! Cu toţii trebuie, aşadar, să fim cercetători sârguincioşi ai Cuvântului lui Dumnezeu. Timpul petrecut când studiem personal, în familie şi la întrunirile congregaţiei trebuie să facă parte din timpul nostru cel mai preţios din fiecare săptămână. În felul acesta ne consolidăm „cunoaşterea Celui Preasfânt“. Aceasta „este pricepere“. — Proverbele 9:10, NW.
„. . . în toate căile tale“
18, 19. Cum putem aplica în viaţă textul din Proverbele 3:6, şi care va fi rezultatul?
18 Îndrumându-ne spre Iehova, Sursa divină a priceperii, Proverbele 3:6 spun în continuare: „Recunoaşte-L [ţine seama de el, NW] în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. A ţine seama de Iehova înseamnă a sta aproape de el în rugăciune. Oriunde ne-am afla şi indiferent de situaţia care poate apărea, avem imediat acces la el în rugăciune. Fie că ne ocupăm de treburile noastre zilnice, fie că ne pregătim pentru serviciul de teren, fie că mergem din casă în casă proclamând Regatul său, ne putem ruga lui mereu să ne binecuvânteze activitatea. Astfel, putem avea inestimabilul privilegiu şi bucuria de a „umbla cu Dumnezeu“, fiind siguri că el ‘ne va netezi cărările’, aşa cum a făcut pentru oamenii temători de Dumnezeu, de exemplu Enoh, Noe şi israeliţii fideli, cum au fost Iosua şi Daniel. — Geneza 5:22; 6:9; Deuteronomul 8:6; Iosua 22:5; Daniel 6:23; vezi şi Iacov 4:8, 10.
19 Când îi aducem la cunoştinţă lui Iehova cererile noastre, putem fi siguri că ‘pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus’ (Filipeni 4:7). Această pace a lui Dumnezeu, care se reflectă într-o expresie a feţei plină de bucurie, face ca mesajul nostru să fie bine primit de locatarii pe care îi întâlnim în lucrarea de predicare (Coloseni 4:5, 6). Ea îi poate încuraja şi pe cei care sunt afectaţi de necazurile sau de nedreptăţile atât de frecvente în lumea de azi, aşa cum reiese din relatarea de mai jos.d
20, 21. a) Cum i-a încurajat pe alţii în timpul teroarei naziste integritatea Martorilor lui Iehova? b) Ce hotărâre trebuie să trezească în noi glasul lui Iehova?
20 Iată cum a descris Max Liebster, un evreu care a supravieţuit ca prin minune Holocaustului, călătoria sa spre un lagăr de exterminare nazist: „Eram încuiaţi în vagoane de tren transformate în numeroase celule micuţe în care stăteau câte două persoane. Împins cu lovituri de picioare într-una din ele, m-am găsit în faţa unui deţinut ai cărui ochi reflectau seninătate. El se afla acolo din cauza respectului său faţă de legea lui Dumnezeu, preferând mai curând închisoarea şi, eventual, moartea decât să verse sângele altor oameni. Era Martor al lui Iehova. Copiii îi fuseseră luaţi, iar soţia executată. El se aştepta să împărtăşească soarta ei. În a 14-a zi a călătoriei am primit răspuns la rugăciuni, deoarece chiar în timpul acestei călătorii spre moarte am găsit speranţa vieţii veşnice“.
21 După ce a trăit clipa eliberării sale de la Auschwitz — „vizuina leilor“, cum îi spunea el, — şi pe cea a botezului său, acest frate s-a căsătorit cu o Martoră a lui Iehova care fusese ea însăşi deţinută şi al cărei tată suferise în lagărul de concentrare de la Dachau. În timp ce se afla acolo, tatăl ei a auzit că soţia şi fetiţa sa fuseseră şi ele arestate. Iată cum a descris el reacţia sa la cele auzite: „Eram foarte îngrijorat. Apoi, într-o zi, în timp ce stăteam la coadă la duş, am auzit un glas care cita Proverbele 3:5, 6 . . . Era ca ecoul unui glas care cobora din ceruri. Tocmai de lucrul acesta aveam eu nevoie pentru a-mi recăpăta echilibrul“. De fapt, glasul era al unui alt deţinut care cita acest text, dar această întâmplare scoate în evidenţă puterea pe care Cuvântul lui Dumnezeu o poate exercita asupra noastră (Evrei 4:12). Fie ca glasul lui Iehova să ne vorbească azi cu putere prin cuvintele textului anual pe 1994: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta“!
-
-
Să cultivăm o teamă sfântă!Turnul de veghe – 1993 | 15 decembrie
-
-
Să cultivăm o teamă sfântă!
„Teme-te de DOMNUL şi abate-te de la rău.“ — PROVERBELE 3:7.
1. Pentru cine a fost scrisă cartea Proverbelor?
CARTEA biblică a Proverbelor conţine o mulţime de sfaturi spirituale. Iniţial, Iehova a furnizat acest manual pentru a-şi instrui naţiunea tipică Israel. Azi, această carte furnizează cuvinte înţelepte pentru naţiunea sa creştină sfântă, ‘peste care au venit sfîrşiturile veacurilor’. — 1 Corinteni 10:11; Proverbele 1:1–5; 1 Petru 2:9.
2. De ce avertismentul din Proverbele 3:7 este foarte oportun azi?
2 Dacă deschidem Biblia la Proverbele 3:7, citim următoarele: „Nu te socoti singur înţelept; teme-te de DOMNUL şi abate-te de la rău“. Încă de pe timpul primilor noştri părinţi, când Şarpele a înşelat-o pe Eva promiţându-i că ea şi Adam ‘vor cunoaşte binele şi răul’, simpla înţelepciune omenească nu a reuşit să satisfacă nevoile omenirii (Geneza 3:4, 5; 1 Corinteni 3:19, 20). Nicicând nu a ieşit lucrul acesta mai mult în evidenţă ca în secolul al XX-lea — în aceste ‘zile din urmă’, când omenirea, culegând roadele gândirii evoluţioniste, ateiste, este sfâşiată de rasism, de violenţă şi de orice fel de imoralitate (2 Timotei 3:1–5, 13; 2 Petru 3:3, 4). Este o
-