Rugăciunea pretinde lucrări

„Iehova este departe de cei răi, dar aude rugăciunea celor drepţi.“ — PROVERBE 15:29.

 1. Ce condiţie trebuie să îndeplinim dacă vrem ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni?

TOATE cerinţele lui Iehova sînt înţelepte, drepte şi iubitoare. Ele nu sînt cîtuşi de puţin împovărătoare (1 Ioan 5:3). Acest lucru este valabil şi în cazul cerinţelor privitoare la rugăciune. De exemplu, Iehova Dumnezeu pretinde ca viaţa noastră să fie în armonie cu rugăciunile pe care le rostim. Conduita noastră trebuie să îi placă lui Dumnezeu. Altminteri, cum am putea să sperăm ca el să privească favorabil la cererile şi implorările noastre?

 2, 3. În conformitate cu cuvintele lui Isaia, Ieremia şi Mica, de ce nu asculta Iehova rugăciunile israeliţilor?

² Acest aspect al rugăciunii este neglijat de marea majoritate a membrilor creştinătăţii, exact aşa cum au făcut şi israeliţii apostaţi din timpul lui Isaia. De aceea, Iehova a declarat prin gura profetului său: „Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, eu nu ascult (. . .). Spălaţi-vă, curăţaţi-vă; îndepărtaţi răutatea acţiunilor voastre dinaintea ochilor mei; încetaţi să faceţi răul. Învăţaţi să faceţi binele“ (Isaia 1:15–17). Cu siguranţă, dacă aceşti israeliţi ar fi dorit să beneficieze de favoarea lui Dumnezeu, ar fi trebuit să se poarte într-un mod plăcut lui. Şi aşa cum s-a spus pe bună dreptate, „dacă voiţi ca Dumnezeu să vă asculte atunci cînd vă rugaţi, trebuie să-L ascultaţi atunci cînd vorbeşte“.

³ Iehova Dumnezeu a considerat necesar să amintească poporului său Israel aceste adevăruri de nenumărate ori. Astfel, noi citim: „Cel care îşi întoarce urechea, ca să nu audă legea, chiar şi rugăciunea lui este ceva detestabil“ pentru Dumnezeu. „Iehova este departe de cei răi, dar el aude rugăciunea celor drepţi“ (Proverbe 28:9; 15:29). Ieremia s-a plîns de această situaţie, spunînd: „Tu [Iehova] ai închis accesul la tine printr-o masă de nori, pentru ca rugăciunea să nu străbată“ (Plîngeri 3:44). Desigur, profeţia pe care Mica a enunţat-o sub inspiraţie divină s-a împlinit întocmai: „[Ei] îl vor chema pe Iehova în ajutor, dar el nu le va răspunde. Şi el îşi va ascunde faţa de ei în timpul acela, conform răului pe care l-au comis în acţiunile lor.“ — Mica 3:4; Proverbe 1:28–32.

 4. Ce anume arată că, pînă şi în rîndul poporului lui Iehova, unii nu apreciază necesitatea de-a acţiona în armonie cu rugăciunile pe care le rostesc?

⁴ Aşadar, este necesar să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Dar este oare într-adevăr important să insistăm asupra acestui punct în timpurile de astăzi? Da. Şi aceasta nu numai din cauza situaţiei existente în creştinătate, ci şi datorită situaţiei în care se află unii dintre slujitorii dedicaţi ai lui Iehova. Dintre cele peste trei milioane de persoane care au proclamat vestea bună în anul 1986, peste 37 000 au fost excluse datorită unei conduite nedemne pentru un creştin. Această cifră reprezintă o proporţie de circa 1 la 80. Este foarte probabil ca majoritatea acestor persoane să se fi rugat cel puţin din cînd în cînd. Dar acţionau ele oare în armonie cu rugăciunile lor? Cu siguranţă că nu! Chiar şi cîţiva bătrîni care se aflau de zeci de ani în serviciul cu timp integral au fost disciplinaţi într-un mod sau altul. Ce situaţie tristă! Într-adevăr, „cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ şi să nu se comporte în aşa fel încît rugăciunile sale să nu fie acceptate de Creator. — 1 Corinteni 10:12.

Din ce cauză rugăciunea pretinde lucrări?

 5. Pentru ca Iehova să ne asculte rugăciunile, cum trebuie să dovedim că sîntem sinceri?

⁵ Pentru ca Iehova Dumnezeu să ne audă rugăciunile, nu este suficient numai să fim curaţi din punct de vedere moral şi spiritual. Pentru ca să dovedim că rugăciunile noastre sînt sincere, trebuie să acţionăm în armonie cu lucrurile pentru care ne rugăm. Rugăciunea în sine nu înlocuieşte eforturile conştiincioase şi inteligente. Iehova nu va face pentru noi ceea ce am putea face noi înşine pentru noi dacă am pune în practică în mod sincer sfaturile aflate în Cuvîntul său şi dacă am urma îndrumarea spiritului său sfînt. Noi ar trebui să fim dispuşi să facem tot ce ne stă în putinţă în privinţa lucrului respectiv, astfel încît Iehova să poată avea un temei pe baza căruia să răspundă la rugăciunile noastre. Prin urmare, aşa cum s-a exprimat cineva, ‘nu ar trebui să cerem mai mult decît lucrurile pentru care sîntem dispuşi să facem eforturi’.

 6. Care sînt cele două motive pentru care trebuie să ne rugăm?

⁶ S-ar putea ridica însă întrebarea: ‘De ce să mă mai rog, din moment ce tot trebuie să fac ceva pentru ca să primesc ceea ce cer? Există cel puţin două motive pentru care trebuie să ne rugăm. În primul rînd, prin rugăciunile noastre recunoaştem că orice lucru bun vine de la Dumnezeu. El este cel care dă orice dar bun şi perfect: soarele, ploaia, anotimpurile roditoare şi multe alte lucruri (Matei 5:45; Fapte 14:16, 17; Iacob 1:17). În al doilea rînd, succesul eforturilor noastre depinde de binecuvîntarea lui Iehova. Aşa cum citim în Psalmul 127:1: „Dacă Iehova însuşi nu construieşte casa, este inutil că au lucrat constructorii din greu la ea. Dacă Iehova însuşi nu păzeşte oraşul, este inutil că garda s-a menţinut trează.“ Cuvintele apostolului Pavel consemnate în 1 Corinteni 3:6, 7 reiau aceeaşi idee: „Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; aşa că nici cel care plantează nu este ceva, nici cel care udă, ci Dumnezeu care face să crească.“

Cîteva exemple din timpurile străvechi

 7, 8. (a) Ce episod din viaţa lui Iacob  dovedeşte că el a înţeles faptul că rugăciunea trebuie însoţită de fapte? (b) Ce exemplu ne dă David în această privinţă?

⁷ Multe dintre relatările biblice vorbesc despre unii slujitori fideli ai lui Iehova care au acţionat în conformitate cu ceea ce au cerut în rugăciune. Să examinăm cîteva exemple semnificative în acest sens. Deoarece Iacob, nepotul lui Avraam, obţinuse binecuvîntarea ce se acorda întîiului născut, Esau, fratele său mai mare, începu să-l urască de moarte (Geneza 27:41). Aproximativ 20 de ani mai tîrziu, cînd Iacob pleca din Padan-Aram pentru a se întoarce în ţara natală, însoţit de o familie numeroasă şi de multe turme, el a aflat că Esau vine în întîmpinarea lui. Amintindu-şi de duşmănia pe care i-o purta Esau, Iacob l-a implorat pe Iehova să-l ocrotească de mînia fratelui său. Dar s-a mulţumit el oare numai cu rugăciunea? Cu siguranţă că nu. El a trimis înaintea lui daruri generoase, deoarece zicea în sinea lui: „Îl voi potoli poate prin darul care merge înaintea mea.“ Şi exact aşa s-a şi întîmplat. Cînd cei doi fraţi s-au întîlnit, Esau l-a îmbrăţişat pe Iacob şi l-a sărutat. — Geneza, capitolele 32 şi 33.

⁸ O altă persoană care a acţionat în conformitate cu rugăciunea sa a fost David. Cînd fiul său Absalom i-a uzurpat tronul, Ahitofel, unul dintre consilierii lui David, a hotărît să treacă de partea lui Absalom. Atunci David s-a rugat cu ardoare ca sfatul lui Ahitofel să eşueze. Dar s-a mulţumit oare David numai să se roage pentru acest lucru? Nu, el i-a poruncit consilierului său fidel Huşai să i se alăture lui Absalom în scopul de a face să eşueze sfatul lui Ahitofel. Şi lucrurile s-au petrecut exact aşa. Absalom a urmat sfatul rău pe care i l-a dat Huşai, respingîndu-l pe cel dat de Ahitofel. — 2 Samuel 15:31–37; 17:1–14; 18:6–8.

 9. Cum a arătat Neemia că înţelesese principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde şi fapte?

⁹ Un alt exemplu în acest sens îl poate constitui cazul lui Neemia. El trebuia să ducă la bun sfîrşit vastul proiect de reconstruire a zidurilor Ierusalimului. Cu toate acestea, existau mulţi duşmani care conspirau împotriva lui. Aşa cum putem să citim, Neemia nu numai că s-a rugat, dar a şi trecut la fapte: „Ne rugam Dumnezeului nostru şi ţineam o gardă postată împotriva lor zi şi noapte.“ Începînd din acel moment, jumătate din bărbaţii tineri ai lui Neemia stăteau pregătiţi să-i apere pe bărbaţii care constituiau cealaltă jumătate şi care construiau zidul. — Neemia 4:9, 16.

Exemplul lui Isus

10, 11. Ce exemple dovedesc că Isus acţiona în armonie cu rugăciunile sale?

¹⁰ Isus Cristos ne-a dat un exemplu excelent în ceea ce priveşte punerea în practică a lucrurilor pentru care ne rugăm. El ne-a învăţat să ne rugăm astfel: „Să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). Dar Isus a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru ca ascultătorii săi să sfinţească numele Tatălui său. În mod asemănător, Isus nu s-a mulţumit să spună: „Tată, glorifică-ţi numele“ (Ioan 12:28). Dimpotrivă, el a făcut tot ce a putut pentru a glorifica numele Tatălui său şi pentru a-i ajuta şi pe alţii să facă acest lucru. — Luca 5:23–26; 17:12–15; Ioan 17:4.

¹¹ Văzînd ce mari necesităţi spirituale avea mulţimea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sînt puţini. De aceea, rugaţi-l pe Stăpînul secerişului [Iehova Dumnezeu] să trimită lucrători la secerişul său“ (Matei 9:37, 38). S-a mulţumit oare Isus să le dea doar acest îndemn? Nici pe departe! Imediat după aceea, el i-a trimis pe cei doisprezece apostoli doi cîte doi, pentru ca să efectueze lucrarea de predicare sau de seceriş. Mai tîrziu, el va trimite în această lucrare 70 de evanghelizatori. — Matei 10:1–10; Luca 10:1–9.

Aplicarea acestui principiu

12. Ce concepţie trebuie să avem despre muncă atunci cînd ne rugăm lui Dumnezeu pentru pîinea noastră zilnică?

¹² Este clar că Iehova Dumnezeu se aşteaptă ca noi să acţionăm în conformitate cu rugăciunile noastre, deoarece în felul acesta am dovedi că sîntem sinceri. Isus ne-a spus să ne rugăm astfel: „Dă-ne astăzi pîinea noastră pentru ziua aceasta“ (Matei 6:11). Este bine, aşadar, ca toţi discipolii lui Isus să-i adreseze lui Dumnezeu această cerere. Sperăm noi însă ca Tatăl nostru ceresc să ne răspundă la rugăciune, chiar dacă noi personal nu facem nimic în această privinţă? Cu siguranţă că nu. De aceea, citim: „Leneşul se arată plin de dorinţe [pe care şi le exprimă poate prin intermediul rugăciunii], dar sufletul lui nu are nimic“ (Proverbe 13:4). La 2 Tesaloniceni 3:10, apostolul Pavel accentuează aceeaşi idee, spunînd: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănînce.“ Să remarcăm însă că Pavel a spus în mod înţelept că cei care ‘nu vor să muncească’ nu ar trebui să mănînce. Unii care ar vrea să muncească nu au poate unde să lucreze sau sînt bolnavi sau foarte în vîrstă. Ei vor să muncească, dar nu pot. Prin urmare, ei sînt îndreptăţiţi să se roage pentru pîinea lor zilnică şi speră să o primească.

13. Ce trebuie să facem pentru ca Iehova să răspundă la rugăciunile prin intermediul cărora îi cerem spiritul său sfînt?

¹³ De asemenea, Isus ne-a sfătuit să-i cerem Tatălui său ceresc spiritul său sfînt. Şi, aşa cum ne asigură Isus, Dumnezeu este mult mai dispus să ne acorde spiritul său sfînt decît sînt oamenii să le acorde copiilor lor lucruri bune (Luca 11:13). Dar putem oare să ne aşteptăm ca Iehova Dumnezeu să ne trimită spiritul său sfînt într-un mod miraculos, fără nici un efort din partea noastră? Categoric, nu! Noi trebuie să facem tot ceea ce putem pentru a-l primi. În afara faptului că ne rugăm pentru a-l primi, noi trebuie să ne hrănim cu regularitate din Cuvîntul lui Dumnezeu. De ce? Deoarece Iehova Dumnezeu nu ne acordă spiritul său sfînt dacă noi nu ţinem cont de Cuvîntul său. În plus, nu putem spera să obţinem spiritul sfînt dacă nu recunoaştem canalul terestru pe care Iehova îl foloseşte în epoca noastră, adică „sclavul fidel şi prevăzător“ reprezentat prin Colegiul Central al Martorilor lui Iehova. Fără ajutorul acestui „sclav“ noi nu am putea fi capabili să înţelegem pe deplin semnificaţia celor citite şi nici să ştim cum să le punem în practică. — Matei 24:45–47.

14, 15. (a) Ce trebuie să facem dacă vrem ca Iehova să ne asculte rugăciunile prin care îi cerem să ne dea înţelepciune? (b) Cum este confirmată această condiţie de exemplul regelui Solomon?

¹⁴ Principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde lucrări se aplică şi la următoarele cuvinte ale discipolului Iacob, fratele vitreg al lui Isus: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să continue să o ceară de la Dumnezeu, căci el dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată“ (Iacob 1:5; Matei 13:55). Dar ne trimite Dumnezeu înţelepciunea printr-o minune? Nu. În primul rînd, trebuie să avem o stare de spirit sănătoasă, deoarece ‘el îi va învăţa pe cei blînzi calea sa’ (Psalm 25:9). Şi cum îi învaţă Dumnezeu pe „cei blînzi“? Prin intermediul Cuvîntului său. Şi de această dată trebuie să înţelegem necesitatea de a depune eforturi pentru a înţelege şi a pune în practică Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa cum reiese acest lucru şi din Proverbe 2:1–6: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi dacă vei face tezaur din propriile mele porunci, astfel încît să dai atenţie înţelepciunii cu urechea ta, pentru a-ţi înclina inima spre discernămînt; dacă, în afară de aceasta, vei striga după înţelegere şi îţi vei ridica vocea pentru discernămînt, dacă vei continua să îl cauţi cum cauţi argintul (. . .) atunci vei înţelege teama de Iehova şi vei găsi însăşi cunoştinţa despre Dumnezeu. Căci Iehova însuşi dă înţelepciune.“

¹⁵ S-a aplicat oare principiul că rugăciunea pretinde lucrări şi în episodul cînd regele Solomon s-a rugat lui Dumnezeu să-i acorde înţelepciune, iar Dumnezeu i-a răspuns în mod miraculos la rugăciune? Da, principiul a fost aplicat şi în această împrejurare, deoarece, ca rege al Israelului, Solomon era obligat să-şi copieze Legea, să o citească în fiecare zi şi să o aplice în viaţa personală. Dar atunci cînd Solomon a început să acţioneze contrar instrucţiunilor conţinute în acea lege, înmulţindu-şi, de exemplu, numărul de soţii şi de cai, lucrările sale nu au fost în armonie cu rugăciunile sale. Drept urmare, Solomon a devenit apostat şi a murit ca un „iraţional“. — Psalm 14:1; Deuteronom 17:16–20; 1 Regi 10:26; 11:3, 4, 11.

16. Ce exemplu ne arată că rugăciunile prin care cerem să fim ajutaţi să depăşim o slăbiciune carnală trebuie să fie însoţite de lucrări?

¹⁶ Principiul potrivit căruia rugăciunea trebuie să fie însoţită de lucrări se aplică şi atunci cînd îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să învingem un obicei egoist de care ne este greu să ne eliberăm. De exemplu, o soră pionieră a recunoscut că era moartă după foiletoanele de la televizor: ea se uita la filme în fiecare zi, între orele 11 dimineaţa şi trei şi jumătate după amiază. În timpul unui congres de district, ea a ascultat o cuvîntare care denunţa caracterul vătămător al acestor emisiuni imorale, şi i-a vorbit lui Dumnezeu în rugăciune despre acest lucru. Şi totuşi, i-a trebuit un anumit timp pînă să scape de acest obicei rău. De ce? Iată ce relatează ea: „Mă rugam pentru a învinge acest obicei, dar mă uitam totuşi la televizor. În cele din urmă, m-am hotărît să predic toată ziua, pentru a nu mai ceda tentaţiei. În sfîrşit, am ajuns pînă acolo încît să pot închide televizorul dimineaţa şi să nu-l mai deschid toată ziua.“ Desigur, pentru a-şi învinge această slăbiciune ea nu s-a mulţumit numai să se roage, ci a trebuit să facă şi eforturi.

Rugăciunea şi mărturia noastră

17–19. (a) Ce anume dovedeşte că Martorii lui Iehova acţionează în armonie cu rugăciunile lor? (b) Ce exemplu de aplicare la nivel individual a acestui principiu ilustrează acest fapt?

¹⁷ Principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde lucrări nu este nicăieri mai valabil ca în lucrarea de predicare a Regatului. Astfel, pe lîngă faptul că se roagă lui Iehova pentru mai mulţi secerători, Martorii lui Iehova activează cu toţii în lucrarea de predicare. Ca urmare a acestui fapt, se constată pretutindeni o creştere considerabilă. De pildă, în 1930 exista în Chile un singur Martor care predica Regatul; astăzi, acest Martor a devenit nu numai o mie, ci aproximativ 31 000 (Isaia 60:22). Se datoreşte oare acest rezultat numai rugăciunii? Nu, ci munca Martorilor a contribuit în mare măsură la aceste realizări. De fapt, numai în 1987 Martorii lui Iehova din Chile au consacrat în lucrarea de predicare peste 6 835 000 de ore!

¹⁸ Acelaşi lucru se poate spune şi despre ţările în care lucrarea este interzisă. Nici în aceste ţări Martorii nu se mulţumesc numai să se roage pentru creşterea lucrării, ci continuă să predice în ilegalitate. Drept urmare, în ciuda opoziţiei guvernului, aceste ţări cunosc şi ele o creştere. Astfel, în 37 de ţări unde Martorii lui Iehova se lovesc de opoziţia autorităţilor, în cursul anului de serviciu 1987 au fost consacrate în lucrarea de predicare peste 37 183 000 de ore, ceea ce reprezintă o creştere îmbucurătoare de 4,3 %.

¹⁹ Desigur, principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde lucrări se aplică şi la nivel individual. S-ar putea să ne rugăm lui Iehova să ne acorde un studiu biblic la domiciliu, fără să facem însă tot ce ne stă în putinţă pentru a-l obţine. Acest lucru i s-a întîmplat şi unei surori pioniere. Deoarece nu conducea decît un studiu biblic, ea s-a rugat pentru a găsi şi altele. Dar a acţionat ea în conformitate cu cele cerute? Nu. Analizîndu-şi cu atenţie modul în care predica, ea şi-a dat seama că la vizitele ulterioare pe care le făcea, ea nu propunea niciodată gazdelor un studiu biblic la domiciliu. Începînd apoi să facă acest lucru, ea a început în scurtă vreme încă două studii biblice.

20. Cum am putea să rezumăm principiul conform căruia rugăciunea pretinde lucrări?

²⁰ Am putea găsi multe alte exemple prin care să dovedim că rugăciunea pretinde lucrări, cum ar fi, de pildă, exemplele oferite de relaţiile pe care le avem în familia noastră sau în congregaţie. Totuşi, exemplele menţionate mai sus ne permit să înţelegem cu claritate că rugăciunea pretinde lucrări. Acest principiu este cît se poate de logic, deoarece nu putem spera ca Iehova să privească favorabil la rugăciunile noastre dacă îl ofensăm prin conduita noastră. În consecinţă, dacă vrem ca Iehova să facă pentru noi ceea ce noi nu putem face pentru noi înşine, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a acţiona în armonie cu rugăciunile noastre. Fără îndoială, principiile lui Iehova sînt înţelepte şi drepte. Ele sînt raţionale, şi este spre binele nostru să acţionăm în armonie cu ele.

Vă amintiţi?

◼ Care cerinţă referitoare la rugăciune au neglijat-o mulţi israeliţi din timpurile străvechi?

◼ De ce nu este Dumnezeu nerezonabil atunci cînd cere să acţionăm şi să ne şi rugăm pentru ceea ce dorim să primim?

◼ Ce exemple din timpurile antice ne arată că slujitorii lui Iehova se comportau în conformitate cu lucrurile pentru care se rugau?

◼ Ce trebuie să facem pentru ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunile pe care i le adresăm cu scopul de-a obţine spiritul său sfînt şi înţelepciune?

◼ Cum se aplică în cazul serviciului nostru pentru Iehova principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde fapte?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Isus şi-a îndemnat discipolii să se roage pentru mai mulţi secerători. Dar el i-a trimis totodată să efectueze lucrarea de predicare sau seceriş

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Vă rugaţi pentru ajutor în sensul de a vă ţine sub control vizionarea emisiunilor de televiziune? Atunci aplicaţi principiul potrivit căruia rugăciunea pretinde fapte, închizînd televizorul