Disciplina produce un rod paşnic

„Pentru moment, este adevărat, nici o disciplinare nu pare a fi un motiv de bucurie, ci de întristare; după aceea însă ea le aduce acelora pe care i-a format un rod paşnic, adică dreptatea.“ — EVREI 12:11.

 1. (a) Ce spune Cuvîntul lui Iehova cu privire la aptitudinea omului de a se dirija, dar ce pretind oamenii? (b) Cine s-a dovedit adevărat şi cine s-a dovedit mincinos?

CUVÎNTUL lui Iehova afirmă că „nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze pasul“ (Ieremia 10:23). Dar omul se pretinde apt să se autodirijeze şi el a făcut lucrul acesta de la răzvrătirea din Eden. Pînă astăzi, mulţi au acţionat asemenea israeliţilor din timpul judecătorilor cu privire la care citim: „Fiecare obişnuia să facă ceea ce era drept în propriii săi ochi“ (Judecători 21:25). Însă cuvintele lui Iehova consemnate în Proverbe 14:12 s-au dovedit exacte: „Există o cale care este dreaptă înaintea omului, dar după aceea, la capătul ei, sînt căile morţii.“ Timp de 6 000 de ani oamenii au urmat calea care li s-a părut lor dreaptă, şi în tot acest timp ea a dus la război, foamete, boală, criminalitate şi moarte. Istoria a dovedit adevărul cuvintelor lui Iehova şi falsitatea căilor omului.

 2. Ce gîndesc psihologii pentru copii cu privire la pedepsirea cu bătaia a copiilor, dar ce rod a produs laxismul recomandat de ei?

² Oamenii imperfecţi au nevoie de disciplinare, şi aceasta încă din copilărie. Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Cel care îşi reţine nuiaua îşi urăşte fiul, dar cel care îl iubeşte îl caută cu disciplină (Proverbe 13:24). Mulţi psihologi pentru copii contestă înţelepciunea acestui sfat divin. Cu ani în urmă, unul dintre ei a pus această întrebare: „Mamelor, vă daţi seama că de fiecare dată cînd vă bateţi copiii le daţi de înţeles că îi urîţi?“ Dar laxismul pe care îl recomandă ei în general a generat un asemenea potop de delincvenţă încît un judecător din Brooklyn a făcut această sarcastică remarcă: „După părerea mea, pentru unii tineri ar fi nevoie nu doar de nuia, ci de un car de nuiele. Dar lucrul acesta nu mai este la modă astăzi. Astăzi ni se recomandă să nu-l batem pe copil, ca nu cumva să frînăm dezvoltarea unui geniu.“ Dar laxismul nu a generat o recoltă de genii, ci, dimpotrivă un val nelegiuit de delincvenţă juvenilă.

 3. Conform declaraţiilor mai multor specialişti, ce tendinţă începe să devină tot mai evidentă?

³ Dar a început să bată acum vîntul unor schimbări. Burton L. White, specialist în pedagogie, spune că dacă manifestăm stricteţe faţă de copilul nostru, nu trebuie să ne temem că acesta ‘ne va iubi mai puţin decît în cazul că am fi indulgenţi (. . .) Chiar dacă le-am aplica de regulă cîte o bătaie, ei se vor reîntoarce mereu la noi.’ El subliniază ideea că, mai presus de toate, copilul are nevoie de o „iubire iraţională“, debordantă. Dr. Joyce Brothers a relatat că un studiu efectuat asupra mai multor sute de liceeni supuşi unei discipline stricte a dezvăluit că ei consideră regulile severe impuse lor drept, „o expresie a iubirii părinteşti.“ Publicaţia Journal of Lifetime Living (Ziarul vieţii cotidiene) a făcut acest comentariu: „După ce au dezbătut pentru şi contra alimentaţiei la ore fixe, pentru sau contra aplicării pedepsei cu bătaia, psihologii pentru copii au constatat că, atîta vreme cît copilul este iubit, acestea nu sînt chestiuni importante.“ Dr. Benjamin Spock, autorul cărţii Baby and Child Care (Îngrijirea bebeluşilor si a copiilor) a recunoscut chiar că a fost răspunzător într-o măsură de lipsa de fermitate din partea părinţilor şi de delincvenţa care a rezultat din aceasta. Răspunzători sînt, spune el, „psihiatrii şi psihologii pentru copii, educatorii, lucrătorii pe tărîm social şi pediatrii ca mine.“

Nuiaua disciplinării

 4. Ce simbolizează nuiaua disciplinării, şi ce se dovedeşte prin utilizarea ei corespunzătoare, spre deosebire de atitudinea îngăduitoare?

⁴ „Nuiaua“ despre care este vorba în Proverbe 13:24 nu corespunde neapărat cu bătaia aplicată copilului; ea reprezintă mijloacele de corecţie, indiferent sub ce formă s-ar prezenta. În legătură cu acest verset, The New International Version spune: „huis. Probabil o figură de stil, însemnînd o formă oarecare de disciplinare.“ O nuia este un simbol al conducerii şi al autorităţii — în acest caz al autorităţii părinteşti. Un copil nu le va mulţumi părinţilor săi pentru că s-au dovedit îngăduitori şi l-au răsfăţat: „Dacă servitorul [sau copilul] este răsfăţat din tinereţe, în viaţa sa de mai tîrziu el va deveni nerecunoscător“ (Proverbe 29:21). Faptul de a renunţa la autoritatea părintească printr-o atitudine laxistă aduce ruşine şi este o dovadă nu de iubire, ci de indiferenţă; dimpotrivă, faptul de a folosi nuiaua disciplinării cu blîndeţe dar cu fermitate reflectă un interes iubitor faţă de copil. „Nuiaua şi mustrarea, iată ce dă înţelepciune; dar un băiat care este lăsat fără frîu va aduce ruşine mamei sale.“ — Proverbe 29:15.

 5. (a) Ce spune un comentariu în legătură cu Proverbe 13:24, şi ce alt text biblic confirmă această idee? (b) Cine sînt aceia pe care îi disciplinează Isus şi Iehova?

⁵ Referindu-se la Proverbe 13:24, lucrarea Commentary on the Old Testament (Comentarii asupra Vechiului Testament) de Keil şi Delitzsch explică: „Un tată care doreşte cu adevărat binele fiului său îl ţine din vreme sub o strictă disciplină, pentru a-i da o bună îndrumare în timpul cît este încă influenţabil, şi pentru a nu îngădui ca defectele să prindă rădăcină în inima lui; dimpotrivă, cel care se dovedeşte indulgent faţă de copilul său atunci cînd ar trebui să fie ferm, acţionează ca şi cum i-ar dori în realitate pieirea.“ New Translation of the Bible (Noua traducere a Bibliei) de Moffatt, în versetul din Proverbe 19:18, confirmă această idee: „Pedepseşte-ţi fiul atîta vreme cît mai există încă speranţă pentru el şi nu-l lăsa să alerge spre pieirea lui.“ O disciplinare aplicată cu blîndeţe dar cu fermitate din cea mai fragedă copilărie reflectă iubire părintească. Isus a zis: „Pe toţi aceia faţă de care manifest afecţiune îi dojenesc şi îi disciplinez.“ Cît despre Iehova, el „îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte“. — Apocalips 3:19; Evrei 12:6.

 6. Sub ce formă se prezintă adeseori disciplinarea, şi cu ce exemple îţi susţii răspunsul?

⁶ Disciplinarea poate implica uneori şi o pedeapsă corporală, dar adeseori nu este cazul. Proverbe 8:33 nu spune: „simţiţi disciplinarea ci „ascultaţi disciplinarea şi deveniţi înţelepţi“. Disciplinarea se aplică în general prin intermediul cuvintelor, şi nu prin pedeapsa corporală: „Mustrările disciplinării sînt calea vieţii.“ „Apucă disciplinarea, nu-i da drumul. Ocroteşte-o, fiindcă ea este viaţa ta“ (Proverbe 4:13; 6:23). Cînd a fost nevoie ca lui Iov, slujitorul lui Iehova, să i se aplice disciplinarea, el a fost mustrat prin cuvinte, — adică oral, mai întîi de către Elihu şi apoi de către însuşi Iehova (Iov, capitolele 32—41). Iov a acceptat mustrarea şi i-a spus lui Iehova: „Retractez şi mă căiesc în ţărînă şi în cenuşă.“ — Iov 42:6.

 7. Ce semnificaţie are cuvîntul grecesc tradus prin „disciplină“, cum trebuie aplicată disciplinarea şi cu ce scop?

⁷ Cuvîntul grecesc tradus prin „disciplină“ este paideia. El poate avea semnificaţia de a forma, a educa, ‘a instrui cu blîndeţe’ (2 Timotei 2:25). El desemnează mai degrabă educarea comportamentului decît dobîndirea de cunoştinţe. Această disciplinare trebuie făcută „cu toată îndelunga răbdare şi cu arta de a învăţa pe alţii“ (2 Timotei 4:2). Faptul acesta rezultă din acest îndemn adresat taţilor: „Iar voi, taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Această disciplinare aplicată cu blîndeţe este destinată să îi modeleze pe copii după modul de a gîndi al lui Iehova.

Sursa disciplinei

 8. Pe ce bază şi în ce moduri ne putem disciplina?

⁸ Principiile care trebuie urmate pentru a-i disciplina pe copii se aplică şi în cazul adulţilor. Biblia ne spune ce ar trebui să fim şi ce nu trebuie să fim. Citind-o, ne putem analiza şi ne putem corecta dacă este necesar (2 Corinteni 13:5). Cînd medităm la preceptele lui Iehova, s-ar putea să ne simţim cuprinşi de un sentiment de vinovăţie. Faptul acesta ne va ajuta să stabilim ce schimbări este necesar să facem. Aceasta a fost şi constatarea psalmistului: „Îl voi binecuvînta pe Iehova, care m-a sfătuit. Într-adevăr, în cursul nopţilor, rinichii mei [„sentimentele mele profunde“] m-au corectat“ (Psalm 16:7). Noi ne putem autodisciplina la fel ca Pavel care a spus: „Îmi tratez cu severitate corpul şi îl conduc ca pe un sclav, pentru ca, după ce am predicat altora, să nu ajung eu însumi să fiu dezaprobat într-un mod oarecare.“ — 1 Corinteni 9:27.

 9. Prin ce alte metode putem primi o disciplinare binefăcătoare?

⁹ Disciplinarea poate veni şi din partea altei persoane, sub forma unei priviri, a unei încruntări de sprîncene, a unui cuvînt, a unui gest sau a unei mustrări verbale. O privire a lui Isus i-a amintit lui Petru prezicerea privitoare la păcatul grav pe care avea să-l comită; atunci el a ieşit şi a plîns amarnic (Luca 22:61, 62). Altă dată, Petru a fost zdrobit de această dojană de numai patru cuvinte: „Treci îndărătul meu, Satan!“ (Matei 16:23). Faptul de a citi publicaţiile Societăţii, de a participa la întrunirile creştine, de a conversa cu fraţii, de a manifesta răbdare în împrejurări dificile, — toate aceste activităţi ne pot ajuta să discernem în ce domenii avem de făcut schimbări. Dar cea dintîi şi cea mai importantă sursă de disciplinare este însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu. — Psalm 119:105.

10. Cum ne pot disciplina Proverbele lui Solomon, dar ce cale insistă unii să urmeze?

¹⁰ Proverbele lui Solomon se adresează oamenilor de toate vîrstele, „pentru a cunoaşte înţelepciunea şi disciplina, pentru a discerne zicerile priceperii pentru a primi disciplina care dă perspicacitate, dreptate şi judecată şi rectitudine, pentru a le da celor neexperimentaţi agerime, tînărului cunoştinţă şi capacitate de gîndire“. Dar, uneori, cîte unul „nu se va lăsa corectat de simple cuvinte, fiindcă el înţelege, dar nu dă ascultare“ (Proverbe 1:2–4; 29:19). Unele persoane lipsite de experienţă insistă să înveţe la „şcoala aspră“ a vieţii, cum a făcut fiul risipitor înainte de „a-şi veni în fire“. — Luca 15:11–17.

11. (a) Cum li s-a aplicat disciplinarea congregaţiei din Corint şi lui Iona? (b) Ce pedepse disciplinare i-au fost aplicate lui David pentru că a comis adulter şi pentru că s-a străduit să-şi ascundă greşeala? (c) Ce cuvinte ale lui David din Psalmul 51 dezvăluie profunda sa căinţă?

¹¹ Vorbind despre efectul produs de o scrisoare pe care o adresase probabil congregaţiei din Corint, Pavel a scris: „Aţi fost întristaţi pînă la căinţă; căci aţi fost întristaţi într-un mod conform voinţei lui Dumnezeu (. . .) [şi care a avut drept rezultat] îndreptarea răului!“ (2 Corinteni 7:9–11). Iona a primit disciplinarea prin intermediul unei furtuni pe mare şi al unui peşte enorm (Iona 1:2, 3, 12, 17; 2:10; 3:1–4). Pentru că a comis adulter şi a căutat să-şi ascundă greşeala, lui David i-au fost aplicate anumite pedepse disciplinare, după cum se arată în 2 Samuel 12:9–14. El şi-a exprimat căinţa prin mişcătoarele cuvinte consemnate în Psalmul 51: ‘Spală-mă de eroarea mea, purifică-mă de păcatul meu. Păcatul meu este în mod constant în faţa mea. Şterge toate erorile mele, crează în mine o inimă curată, pune în mine un spirit nou. Nu mă respinge dinaintea feţei tale. O inimă frîntă şi zdrobită, o, Dumnezeule, tu nu vei dispreţui.’ — Versetele 2, 3, 9–11, 17.

12. Ce măsuri mai drastice se impun în cazul unora, şi care este deznodămîntul pentru aceia care resping mustrările repetate?

¹² În cazul unora se impun măsuri mai drastice, după cum arată Proverbe 26:3: „Biciul este pentru cal, frîul este pentru asin, iar băţul este pentru spatele oamenilor stupizi.“ Uneori Iehova i-a lăsat pe israeliţi să sufere necazurile pe care şi le atrăgeau: „Căci ei s-au comportat în mod rebel faţă de zicerile lui Iehova; şi nu au respectat sfatul Celui Preaînalt. El le-a supus atunci inima prin necaz; ei s-au poticnit şi nu a existat nimeni care să le vină în ajutor. Şi ei au început să-l cheme pe Iehova în ajutor în strîmtorarea lor; din apăsările în care erau el i-a salvat ca de obicei“ (Psalm 107:11–13). Însă cei stupizi se împotrivesc pînă acolo încît devin isensibili la orice fel de disciplinare sănătoasă: „Omul care a fost mustrat de repetate ori, dar care îşi împietreşte gîtul, va fi sfărîmat subit şi fără vindecare.“ — Proverbe 29:1.

Cum se face şi cum se primeşte mustrarea

13. Ce trebuie să evităm atunci cînd facem o mustrare, şi cum ar trebui să o aplicăm?

¹³ Indiferent de forma sa, disciplinarea nu ar trebui aplicată niciodată sub impulsul mîniei. De fapt, în loc să fie de folos, „mînia stîrneşte ceartă“. Tot în acest sens mai citim: „Cel care este încet la mînie este abundent în discernămînt, dar cel nerăbdător ridică în slavă prostia.“ Ba mai mult, „perspicacitatea unui om temperează în mod cert mînia lui şi este frumos din partea lui să treacă peste transgresiune“ (Proverbe 29:22; 14:29; 19:11). Cînd este necesară, disciplinarea nu trebuie să fie niciodată excesivă. Aplic-o la momentul oportun şi în măsura cuvenită, — nici prea devreme, nici prea tîrziu, nici prea slab, nici prea tare.

14. Ce alte sfaturi primesc aceia care trebuie să facă o mustrare?

¹⁴ Iată cîteva sfaturi destinate celor care trebuie să facă o mustrare: „Nu-l critica aspru pe un vîrstnic. Dimpotrivă, imploră-l ca pe un tată, pe cei tineri ca pe nişte fraţi, pe femeile în vîrstă ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe nişte surori, cu toată castitatea (1 Timotei 5:1, 2). Implorăm noi, cînd mustrăm pe cineva, în loc să bruscăm? „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţile spirituale necesare, încercaţi să-l restabiliţi pe un asemenea om în spiritul blîndeţii, veghind fiecare asupra ta însuţi, ca să nu fii tentat şi tu“ (Galateni 6:1). Sfătuim noi oare cu blîndeţe, fiind în permanenţă conştienţi de propriile noastre slăbiciuni? „Trataţi-i întotdeauna pe alţii aşa cum v-ar plăcea să vă trateze ei“ (Matei 7:12, New English Bible). Te transpui tu în situaţia aceluia pe care îl disciplinezi şi manifeşti înţelegere?

15. Ce calitate trebuie să posedăm pentru ca să acceptăm mustrarea, şi ce sfaturi suplimentare li se pot da celor care sînt mustraţi?

¹⁵ Este nevoie de umilinţă pentru a accepta mustrarea. Ţi se pare excesivă, severă sau nejustificată? Nu trage concluzii pripite. Fă-ţi timp să reflectezi. Nu fii negativ. Analizează în mod pozitiv reproşurile care ţi se fac. Dacă nu ţi se par justificate, oare nu sînt măcar în parte, totuşi, justificate? Deschide-ţi mintea, ca să fii receptiv, examinează-le în mod obiectiv. Nu cumva eşti prea sensibil? Te ofensezi repede? Vei avea probabil nevoie de timp pentru a dobîndi o cencepţie justă cu privire la mustrare. Aşadar, aşteaptă. Reţine-ţi limba. Analizează cu calm ceea ce ţi s-a spus. S-ar putea oare să nutreşti vreun resentiment faţă de persoana care ţi-a dat sfatul şi acesta să fie motivul pentru care îl respingi? În ciuda acestui fapt, spune-ţi că el ţi-a fost dat cu intenţie lăudabilă şi că nu trebuie respins cu superficialitate.

16. (a) Ce versete biblice şi ce întrebări trebuie să examinăm atunci cînd primim un sfat? (b) Ce sentimente ale psalmistului ar fi bine să împărtăşim?

¹⁶ Iată cîteva versete asupra cărora este bine să meditezi cînd eşti mustrat: „Oricine îşi reţine cuvintele posedă cunoştinţă, iar un om cu discernămînt are spiritul calm“ (Proverbe 17:27). Îl asculţi tu calm pe cel care te mustră? „Calea nechibzuitului este dreaptă în propriii săi ochi, dar cel care ascultă sfatul este înţelept“ (Proverbe 12:15). Te gîndeşti numaidecît că tu ai dreptate, sau asculţi cu atenţie ceea ce ţi se spune? ‘Fii iute la ascultare, încet la vorbire, încet la mînie’ (Iacob 1:19). Aplici aceste cuvinte atunci cînd eşti sfătuit? „Nu te grăbi în spiritul tău să te ofensezi, fiindcă ofensarea este ceea ce se odihneşte în sînul celor stupizi“ (Ecleziast 7:9). Eşti gata să te ofensezi? Cît de profitabil ar fi să împărtăşeşti sentimentele psalmistului care a spus: „Dacă m-ar lovi cel drept, aceasta ar fi o bunătate iubitoare; şi dacă el m-ar mustra, aceasta ar fi ulei pe cap, pe care capul meu nu ar vrea să-l refuze.“ — Psalm 141:5.

Îndură disciplinarea şi culege un rod paşnic

17. De ce disciplina nu este întotdeauna uşor de acceptat, dar ce cuvinte consemnate în Evrei 12:7, 11 ne ajută să îndurăm?

¹⁷ Disciplinarea nu este întotdeauna uşor de acceptat. Ea poate genera un sentiment de jenă şi poate fi însoţită de restricţii. Ea te poate face chiar să suferi. Dar îndură toate aceste încercări. Ele vor trece, pentru a face loc bucuriei. Adu-ţi aminte de cuvintele: „Pentru disciplinare înduraţi voi. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii. Care este deci fiul pe care nu îl disciplinează tatăl său? Pentru moment, este adevărat, nici o disciplinare nu pare a fi un motiv de bucurie, ci de întristare; după aceea însă ea le aduce acelora pe care i-a format un rod paşnic, adică dreptatea.“ — Evrei 12:7, 11.

18, 19. Ce sentimente puternice exprimate de Ieremia şi de psalmist indică ce atitudine trebuie să adoptăm atunci cînd sîntem disciplinaţi?

¹⁸ Aşadar, dacă disciplinarea este dureroasă şi dificil de îndurat, aşteaptă să recoltezi rodul paşnic pe care îl produce ea. Aşteaptă-l pe Iehova, aşa cum a făcut-o şi Ieremia, care a declarat: „Negreşit, sufletul tău îşi va aduce aminte de mine şi se va apleca adînc asupra mea. Iată ce îi voi reaminti inimii mele. De aceea, voi manifesta o atitudine de aşteptare“ (Plîngeri 3:20, 21). Adu-ţi aminte că, în strîmtorarea sa, psalmistul a spus cu privire la sine: „De ce disperezi, o, sufletul meu, şi de ce eşti zdruncinat înăuntrul meu? Aşteaptă-l pe Dumnezeu, căci eu încă îl voi lăuda ca marea salvare a persoanei mele.“ — Psalm 42:5, 11; 43:5.

¹⁹ Aşadar, cînd ni se aplică disciplinarea, fiecare dintre noi să îl aştepte pe Dumnezeu. După ce vom fi formaţi prin disciplinare, vom culege un rod paşnic, şi anume — dreptatea.

Vă amintiţi?

◼ Care este utilitatea nuielei disciplinării?

◼ Care este sursa principală a disciplinării? Care sînt alte surse?

◼ În afară de mustrarea verbală, ce măsuri mai drastice se pot dovedi necesare?

◼ Care sînt unele principii care trebuie urmate cînd se face o mustrare?

◼ Ce sfaturi ne ajută să acceptăm mustrarea?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Ai înţelepciunea de-a asculta disciplinarea?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Principiile care trebuie urmate pentru a-i disciplina pe copii se aplică şi în cazul adulţilor.

Vei spune tu: „Iată-mă! Trimite-mă.“?

„Iehova [a zis]: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?“ — ISAIA 6:8.

 1, 2. Ce deosebit motiv de bucurie a avut o pereche căsătorită?

„SÎNTEM bucuroşi să vă comunicăm că sîntem gata să plecăm în Columbia. Ne-am bucurat de privilegiul nostru de serviciu aici în Ecuador mult mai mult decît se poate exprima la această maşină de scris.“ Aşa începea o scrisoare primită de la doi Martori ai lui Iehova care au plecat în Ecuador, unde se construia un nou birou de filială al Societăţii Turnul de veghere.

² Aceşti doi slujitori ai lui Dumnezeu au plecat în Ecuador pentru a face mai mult decît doar să ajute la construcţie; ei puteau să ajute şi în calitate de învăţători creştini. Ei scriu: „Noi am constatat că terenul de predicare este unul dintre lucrurile cele mai importante. Doar cu trei săptămîni în urmă, opt dintre noi ne-am dus într-o piaţă şi am plasat 73 de cărţi şi peste 40 de reviste. Săptămîna trecută am început două noi studii biblice. Putem vedea, într-adevăr, necesitatea unei noi filiale. Soţia mea şi cu mine am vrea să vă mulţumin pentru