niciodată este nevoie să studiem cu sîrguinţă Cuvîntul lui Dumnezeu şi ‘să cumpărăm timpul oportun’ în vederea studiului, sacrificînd, poate, alte preocupări, cum ar fi vizionarea programelor de televiziune (Efeseni 5:16). „Nutriţi o dorinţă arzătoare pentru laptele nefalsificat care aparţine cuvîntului“, ne îndeamnă Petru, „pentru ca, prin intermediul lui, să creşteţi“ nu numai spre maturitate, ci şi „spre salvare“ (1 Petru 2:2; compară Evrei 5:12–14). Şi aceasta pentru că este în joc însăşi viaţa noastră. Aşadar, împotriviţi–vă oricărei tendinţe de a slăbi studiul individual. Folosiţi acest studiu ca mijloc de a manifesta o iubire mai profundă faţă de Dumnezeu şi o încredere mai mare în el. Studiul individual constituie şi un mijloc de a aprecia şi mai mult organizaţia pe care el o foloseşte ca să ne ajute. Da, ‘îndreptaţi–vă inima’ spre Cuvîntul lui Dumnezeu, studiindu–l cu sîrguinţă şi regularitate. „Acesta nu este pentru voi un cuvînt fără valoare, ci înseamnă însăşi viaţa voastră.“

Să manifestăm încredere în Iehova prin practicarea lucrurilor învăţate

„Încrede–te în Iehova şi fă binele; locuieşte pe pămînt şi acţionează cu fidelitate.“ — PSALM 37:3.

1, 2. (a) Care trebuie să fie rezultatul dorit al studiului individual? (b) Ce ilustrare face Iacob şi este privirea descrisă de el doar o privire trecătoare?

STUDIEREA Cuvîntului lui Dumnezeu nu se face doar pentru o bucurie personală. Acest studiu trebuie să fie un mijloc de a cultiva încrederea în Iehova (Proverbe 3:1–5). Cuvintele de mai sus ale psalmistului arată că încrederea în Dumnezeu, la rîndul ei, îl îndeamnă pe cel care o manifestă ‘să facă binele’.

² Iacob ne–a îndemnat astfel: „Deveniţi (...) oameni care practică cuvîntul şi nu numai ascultători, înşelîndu–vă prin raţionamente false. Fiindcă, dacă cineva este ascultător al cuvîntului şi nu o persoană care [îl] practică, acesta se aseamănă cu un om care îşi priveşte faţa naturală într–o oglindă. Căci el se priveşte şi se duce şi uită imediat ce fel de om este el“ (Iacob 1:22–24). Deci, acţiunea aceasta de a se uita la sine nu avea să fie doar o privire trecătoare. Cuvîntul grecesc pentru „a privi“, care este folosit aici, „semnifică acţiunea minţii în ce priveşte perceperea anumitor fapte referitoare la un lucru“. — An Expository Dictionary of New Testament Words, de W.E. Vine; compară Fapte 7:31, Kingdom Interlinear Translation.

3. Cum ar putea un om care se priveşte în oglindă să uite repede ce fel de om este el?

³ Imaginează–ţi deci un om care se priveşte scrutător în oglindă şi găseşte poate că imaginea reflectată nu este prea atrăgătoare. S–ar putea ca el să vadă o bărbie dublă care ar proveni din mîncare şi băutură în exces, pungi sub ochi, care se datoresc nesomnului, şi riduri pe frunte din cauza grijilor permanente. Faţă în faţă cu sine însuşi, el se hotărăşte să opereze schimbări care ar fi trebuit să fie făcute mult mai devreme, cu privire la obiceiurile sale şi modul său de viaţă. Apoi, „el se duce“. Simţindu–se bine, fără a mai avea în faţă imaginea sa stînjenitoare, el „uită imediat“, dar nu atît felul cum arată, ci „ce fel de om este el“, şi hotărîrea lui de a face schimbări este anulată.

4. Cum se aplică ilustrarea lui Iacob la studiul pe care îl facem asupra Scripturilor?

⁴ În mod asemănător, poate că tu studiezi sîrguincios Biblia. Dar cum reacţionezi tu la ceea ce vezi în oglinda Cuvîntului lui Dumnezeu? Cînd cusururile şi petele spirituale sînt reflectate în imagine, îţi produc doar o îngrijorare de moment, sau iei o hotărîre fermă de a corecta defectele? Iacob a adăugat: „Dar cel care îşi adînceşte privirea în legea perfectă care aparţine libertăţii şi perseverează în ea, omul acesta, întrucît a devenit nu un ascultător uituc, ci o persoană care face lucrarea, va fi fericit practicînd–o“ (Iacob 1:25). Psalmistul s–a rugat astfel: „Instruieşte–mă o, Iehova, pe calea regulamentelor tale, ca să le respect pînă la capăt.“ — Psalm 119:33.

Ce spun practicile noastre despre noi?

5. (a) Ce spun practicile noastre despre noi? (b) Ce soartă îi aşteaptă pe cei care „practică ce este dăunător“?

⁵ De fapt, ceea ce facem sau practicăm dovedeşte ceea ce sîntem în interior. Şi, mai devreme sau mai tîrziu, o persoană îşi dezvăluie ‘eul secret’ prin practicile fie bune fie rele (Psalm 51:6). Solomon a spus: „Prin practicile lui face un băiat să se recunoască dacă activitatea sa este curată şi integră“ (Proverbe 20:11). Lucrul acesta a fost valabil cu privire la Iacob şi Esau, cînd erau adolescenţi. Pe măsură ce timpul trecea, practicile lui Esau au făcut ca lipsa lui de apreciere faţă de lucrurile spirituale să devină evidentă (Geneza 25:27–34; Evrei 12:16). Lucrul acesta a fost valabil şi cu privire la mii de oameni care pretindeau că se încred în Iehova, dar care s–au dovedit a fi ceea ce Biblia numeşte „cei care practică ce este dăunător“ (Iov 34:8). Psalmistul a scris astfel: „Cînd încolţesc cei răi ca vegetaţia şi înfloresc toţi cei care practică ce este dăunător, este ca să fie nimiciţi pentru totdeauna.“ — Psalm 92:7.

6. De ce este imperios necesar ca să ne facem evidentă acum încrederea noastră în Iehova?

⁶ Numărul celor răi este în creştere, şi nimicirea lor va veni în curînd (Proverbe 10:29). Este deci imperios necesar să facem evidentă încrederea noastră în Iehova prin practicarea a ceea ce învăţăm. „Menţineţi–vă conduita excelentă printre naţiuni“, ne