naţiunilor, „regii pămîntului“, care a cauzat suferinţa oamenilor de–a lungul istoriei, poate fi asemănată cu comportarea unei prostituate egoiste. Iată ce spune acuzaţia în continuare:

„Şi am văzut că femeia era beată de sîngele sfinţilor şi de sîngele martorilor lui Isus.“ „Da, în [ea] a fost găsit sîngele profeţilor şi al celor sfinţi şi al tuturor acelora care au fost înjunghiaţi pe pămînt“ (Apocalips 17:6; 18:24). Babilonului cel Mare trebuie să i se impute vărsarea de sînge, deoarece, de–a lungul secolelor, i–a martirizat pe adevăraţii creştini, inclusiv pe aceia care au cutezat să traducă Biblia în limba oamenilor de rînd, precum şi pe mulţi care au avut curajul să posede şi să citească Biblia. Marelui Babilon i se impută şi vinovăţia de sîngele adevăraţilor creştini, care, nu de mult, au fost martirizaţi în închisori şi în lagăre de concentrare fie sub nazişti şi fascişti, fie sub alte dictaturi. Observaţi că acuzaţia se referă la „toţi aceia care au fost înjunghiaţi pe pămînt“, ceea ce înseamnă sute de milioane de oameni din toată lumea care au căzut victimă războaielor sau răzbunărilor generate de–a lungul istoriei de către oameni care pretindeau că sînt religioşi. — Compară Matei 23:34–36; 2 Timotei 3:5.

Faptul că Dumnezeu judecă Babilonul cel Mare impune atenţiei noastre încă un aspect al vinovăţiei acestuia. Judecata declară: „Prin practicile tale spiritiste, au fost induse în eroare toate naţiunile“ (Apocalips 18:23). Este interesant de notat că „practicile spiritiste“ reprezintă traducerea cuvîntului grecesc pharmakiai, care, „a însemnat iniţial folosirea medicamentelor, a narcoticelor şi a vrăjilor; apoi, a otrăvurilor; apoi, a vrăjitoriei“.d În sens spiritual, religia falsă a otrăvit naţiunile, amăgindu–le să creadă în dumnezei falşi şi în învăţături false, care le–au distras atenţia de la Iehova şi de la litigiul privitor la suveranitatea asupra universului. Prin învăţăturile ei false despre nemurirea sufletului, religia falsă a pus şi temelia tuturor formelor de spiritism şi vrăjitorie, generînd frica de cei morţi şi cultul strămoşilor. Condamnarea Babilonului celui Mare de către Dumnezeu este pe deplin justificată, căci, aşa cum a scris Ioan: „Păcatele ei s–au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi–a adus aminte de actele ei de nedreptate.“ — Apocalips 18:5.

Ce trebuie să facem noi?

Avînd în vedere starea decăzută şi condamnată a Babilonului celui Mare, ce trebuie să facă acum iubitorii sinceri ai adevărului? Profeţia lui Isaia referitoare la Babilonul antic se aplică într–o măsură şi mai mare la religia falsă actuală: „Îndepărtaţi–vă, îndepărtaţi–vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi–vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova“ (Isaia 52:11). Această chemare insistentă îşi găseşte un corespondent în Apocalips 18:4: „Şi am auzit o altă voce venind din cer care spunea: «Ieşiţi din ea, [din Babilonul cel Mare] poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei.» “

Da, este timpul să rupem orice legătură cu religia falsă. Dar dacă ieşim din Babilonul cel Mare, încotro să mergem? Să mergem la adevărata închinare la Iehova, asociindu–ne cu martorii săi. Deja milioane de oameni din toate naţiunile pămîntului se revarsă ca un puhoi spre acel simbolic ’munte al lui Iehova‘. Şi tu eşti invitat să studiezi Biblia cu Martorii lui Iehova şi să te alături acestei închinări curate. — Isaia 2:2–4; 43:10–12.

Dar mai rămîne o întrebare: „Dacă Babilonul cel Mare a căzut şi a fost judecat, care este punctul următor din programul divin? Ce se va întîmpla cu imperiul mondial al religiei false condus de Satan? În numărul viitor se va răspunde la această întrebare în conformitate cu profeţiile biblice.

Religia şi nazismul

„Hitler (. . .) avea ca vicecancelar un catolic şi, practic, din prima zi a regimului, Franz von Papen a devenit trîmbiţaşul acestuia, ca să atragă facţiunile catolice la sprijinirea noului Reich. În toate zonele Reichului era auzit glasul lui von Papen, care îi îndemna pe credincioşi să asculte orbeşte de Adolf Hitler.“

„La începutul anului 1933 grupul unit al mişcării şi acţiunii catolice din Germania, condus atunci de [Franz] von Papen a făcut următorul anunţ oficial: «Noi, catolicii germani, îi vom sprijini din tot sufletul şi cu toată convingerea pe Hitler şi guvernul său. Ne fascinează iubirea sa de ţară, energia sa şi înţelepciunea sa de om de stat. (. . .) Catolicismul german (. . .) trebuie să ia activ parte la edificarea celui de al treilea Reich.» “

Franz von Papen a jucat rolul principal în realizarea unui concordat între guvernul nazist, pe care el îl slujea în Germania, şi Vaticanul din Roma. Concordatul a fost semnat la 20 iulie 1933. Iată ce se spunea în comunicatul special de la data aceea: „Cardinalul şi secretarul de stat Pacelli [viitorul papă Pius al XII–lea] a conferit vicecancelarului von Papen Marea Cruce şi Ordinul Pius (. . .) Vicecancelarul von Papen a oferit cardinalului secretar de stat o Madonna din porţelan alb de Meissen ca dar din partea guvernului Reichului. (. . .) Toate darurile purtau dedicaţia: «În amintirea concordatului cu Reichul — 1933»“. — Toate citatele sînt extrase din cartea Franz von Papen—His Life and Times (Franz von Papen — viaţa şi opera sa), de H.W. Blood–Ryan.