Creaţii noi sînt aduse în existenţă!
ÎNŢELEPTUL rege Solomon a spus odinioară: „Nu este nimic nou sub soare“ (Eclesiastul 1:9). Acest lucru este valabil în lumea fizică în care trăim, dar cum stau lucrurile cu vastul domeniu al creaţiei spirituale a lui Iehova? În acel domeniu, o persoană care este mai mare decît Solomon şi care a fost, de fapt, cel mai mare om care a trăit vreodată, a devenit o remarcabilă creaţie nouă. Cum anume s-a petrecut lucrul acesta?
În anul 29 al erei noastre, omul perfect Isus s-a prezentat pentru a fi botezat de Ioan în rîul Iordan. „Şi Isus, fiind botezat, S-a ridicat îndată din apă. Şi iată, cerurile I s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborîndu-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, s-a auzit un glas din ceruri, zicînd: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea»“ (Matei 3:16, 17). Astfel, omul Cristos Isus a fost primul element dintr-o creaţie nouă, uns să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Mai tîrziu, pe baza morţii sale de jertfă, Isus a devenit Mediatorul unui legămînt nou între Dumnezeu şi un grup ales de oameni. Fiecare dintre aceştia a devenit „o creaţie nouă“, fiind născut de spiritul lui Dumnezeu pentru o speranţă cerească, cu perspectiva de a domni împreună cu Isus în Regatul său ceresc. — 2 Corinteni 5:17; 1 Timotei 2:5, 6; Evrei 9:15.
De-a lungul secolelor, aceşti creştini unşi, născuţi de spirit, au fost adunaţi în unitate cu Cristos formînd adevărata congregaţie creştină, ea însăşi o creaţie nouă. Dumnezeu a chemat-o din această lume pentru un scop, aşa cum declară apostolul Petru: „Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată“ (1 Petru 2:9). Asemenea lui Cristos Isus, prima creaţie nouă a lui Dumnezeu, şi această următoare creaţie nouă are obligaţia fundamentală de a predica vestea bună (Luca 4:18, 19). Membrii ei, în final 144 000 la număr, trebuie, în mod individual, să îmbrace „noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (Efeseni 4:24, NW; Apocalipsa 14:1, 3). Aceasta pretinde ca ei să cultive „roada Duhului“, descrisă la Galateni 5:22, 23, şi să se achite cu fidelitate de rolul lor de administratori. — 1 Corinteni 4:2; 9:16.
Cum stau lucrurile cu această creaţie nouă în timpurile moderne? În anul 1914, aşa cum indică orarul biblic, s-au împlinit cuvintele din Apocalipsa 11:15: „Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru [Iehova] şi a Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor“. Prima acţiune a lui Cristos în calitate de Rege nou-instalat a fost să-i azvîrle din cer în vecinătatea pămîntului pe Satan şi pe îngerii lui demonici. Aceasta a atras după sine un „vai“ pentru pămînt, sub forma primului război mondial şi a necazurilor care l-au însoţit. — Apocalipsa 12:9, 12, 17.
Totodată, aceasta le-a servit celor rămaşi pe pămînt din creaţia nouă drept avertisment că trebuie să ia parte la împlinirea profeţiei lui Isus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“. Ce înseamnă „sfîrşitul“ acesta? Isus explică în continuare: „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici o carne n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“. — Matei 24:3–14, 21, 22, nota de subsol.
Spiritul lui Iehova i-a stimulat pe acei membri unşi ai creaţiei sale noi să fie ocupaţi în cea mai vastă campanie de predicare care a avut loc vreodată pe acest pămînt. De la cîteva mii în 1919, numărul acestor predicatori zeloşi ai Regatului a crescut la aproximativ 50 000 în 1935. Aşa cum se profeţise, „glasul lor a răsunat pe tot pămîntul şi cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii“. — Romani 10:18.
Cei rămaşi din creaţia nouă urmau să fie oare singurii care erau adunaţi în vederea salvării? Nu, deoarece o profeţie afirmase că îngerii lui Dumnezeu vor ţine vînturile necazului celui mare pînă cînd va fi efectuată nu numai strîngerea acelor israeliţi spirituali care vor merge la cer, ci şi a altor persoane, „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Care va fi soarta lor? Ei bine, ei vor scăpa cu bine din „necazul cel mare“ pentru a se bucura de viaţă veşnică pe un pămînt paradiziac! — Apocalipsa 7:1–4, 9, 14.
Din fericire, această mare mulţime, adunată din circa 229 de ţări, s-a înmulţit rapid ajungînd la circa 4 500 000 de Martori activi. Şi mai vin mulţi, aşa cum arată numărul de 11 431 171 de persoane prezente la Comemorarea morţii lui Isus din 17 aprilie anul trecut. Din toate aceste milioane, numai 8 683, care declară că fac parte din rămăşiţa creaţiei noi aflată pe pămînt, s-au împărtăşit din simbolurile folosite în cadrul Comemorării. Cei care fac parte din acest mic grup nu ar fi putut niciodată să îndeplinească singuri vasta lucrare de predicare de astăzi. Acele milioane de persoane care alcătuiesc marea mulţime activează în prezent umăr la umăr cu ei pentru efectuarea lucrării (Ţefania 3:9). Mai mult decît atît, membri bine instruiţi ai marii mulţimi efectuează acum lucrări administrative, precum şi alte lucrări de răspundere împreună cu Corpul de Guvernare al Israelului spiritual, întocmai cum unii netinimi neisraeliţi au lucrat împreună cu preoţii la repararea zidurilor Ierusalimului. — Neemia 3:22–26.
Crearea unor ‘ceruri noi şi a unui pămînt nou’
Ce bucurie însoţeşte această strîngere! Este exact aşa cum a spus Iehova că va fi: „Iată, Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie în cele ce voi crea. Căci voi crea Ierusalimul să fie un jubileu şi poporul lui o bucurie. Eu Însumi Mă voi înveseli cu privire la Ierusalim şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul ţipetelor“ (Isaia 65:17–19). Cerurile noi create de Iehova vor fi alcătuite în final din Cristos Isus şi cei 144 000 de membri înviaţi ai creaţiei noi care au fost cumpăraţi dintre oameni pe parcursul a 19 secole. Ele sînt mult mai glorioase decît orice guvern pămîntesc care a domnit vreodată în Ierusalimul propriu-zis, chiar decît cel din zilele lui Solomon. El este constituit dintr-un oraş ceresc, Noul Ierusalim, descris în toată frumuseţea sa strălucitoare în Apocalipsa, capitolul 21.
Noul Ierusalim este mireasa spirituală a lui Cristos, cei 144 000 de continuatori unşi ai săi, care se alătură Mirelui lor în cer după moartea lor şi după învierea lor spirituală. Ei sînt descrişi la Apocalipsa 21:1–4 „coborîndu-se din cer, de la Dumnezeu“, adică, fiind folosiţi de el pentru a îndrepta binecuvîntări spre omenirea aflată aici, pe pămînt. În felul acesta este împlinită profeţia: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“.
Cît de recunoscători putem fi pentru că Dumnezeu a creat aceste ceruri noi! Spre deosebire de guvernările trecătoare şi corupte care au oprimat atît de mult timp omenirea, acest aranjament guvernamental al lui Dumnezeu va fi permanent. Creaţia nouă şi descendenţa sa spirituală, marea mulţime, se bucură şi de o altă promisiune a lui Dumnezeu: „«Căci după cum cerurile cele noi şi pămîntul cel nou, pe care le voi face, vor rămîne înaintea Mea,» zice DOMNUL, «aşa va rămîne şi sămînţa voastră şi numele vostru»“. — Isaia 66:22.
„Pămîntul cel nou“ a început cu această descendenţă a membrilor unşi ai creaţiei noi. El este societatea nouă, temătoare de Dumnezeu a omenirii de pe pămînt. Ura, criminalitatea, violenţa, corupţia şi imoralitatea existente în societatea umană din prezent subliniază, fără îndoială, necesitatea efectuării unei schimbări totale pentru a ajunge la o societate nouă pe pămînt, societate care să funcţioneze sub conducerea binevoitoarelor ceruri noi. Chiar aceasta îşi propune Iehova. Întocmai cum a creat ceruri noi, el creează şi un pămînt nou adunînd marea mulţime ca nucleu al societăţii unei lumi noi şi paşnice. Numai această societate va fi salvată „din necazul cel mare“. — Apocalipsa 7:14.
La ce anume ne putem aştepta după necazul cel mare? Vorbindu-le apostolilor săi, primii membri dintre cei ce alcătuiesc cerurile noi care vor guverna pămîntul nou, Isus a promis: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la reînnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece scaune de domnie“ (Matei 19:28). Toţi cei 144 000 de membri ai Noului Ierusalim vor lua parte împreună cu Isus la judecarea omenirii. Atunci iubirea va lua locul egoismului şi urii ca fundament pe care este clădită societatea umană. Problemele tribale, rasiale şi naţionaliste vor fi eliminate. Învierea îi va aduce înapoi treptat pe cei dragi. Omenirea fidelă, alcătuită din miliarde de oameni, va deveni o familie imensă şi unită, ridicată la viaţă veşnică pe un pămînt transformat în paradis.
Aceasta va fi mult mai mult decît o ţară utopică descrisă de unii scriitori. Ea va fi o creaţie permanentă — „ceruri noi şi un pămînt nou în care locuieşte dreptatea“, pe care le aşteptăm „potrivit făgăduinţei Lui“ (2 Petru 3:13)! Desigur, aceasta este o perspectivă minunată, o promisiune măreaţă făcută de cel care a spus: „Iată, Eu fac toate noi“, şi care a adăugat declaraţia inspiratoare de credinţă: „Aceste cuvinte sînt sigure şi adevărate“. — Apocalipsa 21:5.