„Timp de calitate“ împărţit cu ţârâita

ASTĂZI, puţini părinţi le dedică suficient timp copiilor lor. Mulţi nu au partener conjugal, de aceea trebuie să se zbată singuri ca să le ofere copiilor lor cele necesare. Iar din cauza înrăutăţirii condiţiilor economice, şi mai mulţi părinţi constată că trebuie să se angajeze atât tatăl, cât şi mama pentru ca familia să poată supravieţui din punct de vedere financiar. Nu este deci de mirare că aşa-zisul concept de „timp de calitate“ a prins rădăcini.

Prin expresia „timp de calitate“ cei mai mulţi oameni înţeleg un anumit timp prestabilit, pe care părinţii îl petrec cu copilul lor, deseori având în minte o activitate concretă, de exemplu o ieşire la grădina zoologică. Desigur, acest concept îşi are valoarea lui. Copiii au nevoie să li se acorde cât mai mult posibil o atenţie specială. Totuşi, conceptul de „timp de calitate“, acceptat tot mai mult, prezintă unele inconveniente de care experţii în pedagogie sunt din ce în ce mai conştienţi.

Este evident faptul că mulţi părinţi ocupaţi şi interesaţi doar de cariera lor au adoptat ideea amăgitoare conform căreia, dacă vor petrece cu copilul lor momente scurte, programate dinainte, îi vor acorda acestuia toată atenţia de care are el nevoie. Ziarul new-yorkez Daily News redă în acest sens cuvintele rostite de dr. Lee Salk, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Cornell din Statele Unite: „Conceptul de timp de calitate este absurd“. El explică în continuare: „Această expresie a luat naştere datorită sentimentului de culpabilitate al părinţilor. Oamenii şi-au permis să petreacă mai puţin timp cu copiii lor“.

Dar oare calitatea acestei perioade de timp, a acestor momente în care părinţii le acordă copiilor lor toată atenţia, nu compensează ea raritatea acestor momente petrecute împreună? Nu, şi aceasta dintr-un motiv uşor de înţeles: modalitatea cea mai bună prin care părinţii pot să-şi educe copiii este propriul lor exemplu. Latura întunecată a acestui adevăr a fost confirmată de un studiu efectuat recent asupra tinerilor din cartierele sărace şi rău famate ale marilor oraşe. Probabilitatea ca aceşti tineri să sfârşească prin a ajunge în închisoare era de două ori mai mare pentru cei care, în perioada creşterii, aveau în închisoare un membru al familiei. Tot la fel, în cazul celor care au crescut în familii de alcoolici sau de toxicomani, probabilitatea ca şi ei să dobândească astfel de vicii fatale era aproape de două ori mai mare.

Exemplul bun al părinţilor poate fi şi el la fel de puternic. Problema este că faptul de a da un bun exemplu pretinde timp, şi încă destul de mult timp, nu doar câteva „bucăţele“ bune de timp de calitate. Referitor la aceasta, în ziarul Daily News se spuneau următoarele: „Neajunsul pe care îl prezintă conceptul de timp de calitate este acela că momentele-cheie pe care părintele le petrece împreună cu copilul său (conversaţiile şi deciziile care îi dau sentimentul siguranţei, al propriei valori şi al respectului de sine) sunt spontane“. Or, ce este spontan nu este planificat. Un părinte îşi poate planifica să petreacă cu copilul său 15 minute de „timp de calitate“, dar cine poate spune că tocmai în acele momente cei doi se vor afla în relaţii bune? Şi cum va putea copilul să înveţe din exemplul părinţilor lui dacă nu petrece cu aceştia decât câteva minute pe zi?

Având în vedere faptul că părinţii au foarte puţin timp la dispoziţie, care este soluţia? Nu este uşor de răspuns. Nimic nu poate schimba realitatea că în lumea în care trăim este foarte greu să creşti copii. Poate că unii părinţi au decis să-i acorde carierei mai puţină importanţă. Autorul unei cărţi recente pe tema creşterii copiilor îi îndeamnă cu insistenţă pe părinţi pur şi simplu să stea acasă cu copiii lor. Numai că pentru mulţi părinţi acest lucru este imposibil. Chiar şi cei care au un program de lucru flexibil sau cei care nu sunt angajaţi abia găsesc timp să stea cu copiii lor.

Unii specialişti îi îndeamnă pe părinţi să încerce să aranjeze lucrurile în aşa fel, încât să poată efectua împreună cu copiii lor unele treburi gospodăreşti, cum ar fi curăţenia, gătitul, unele lucrări de întreţinere, repararea maşinii, spălatul şi cumpărăturile. Făcând împreună chiar şi cele mai banale lucruri sau pur şi simplu relaxându-se împreună, părinţii pot găsi timpul necesar pentru menţinerea deschisă a căilor de comunicare şi pentru oferirea unui bun exemplu. Pentru părinţii creştini există şi alte activităţi pe care vor trebui să le facă împreună cu copiii lor. Întrunirile creştine, ministerul, studiul biblic familial, compania altor persoane de aceeaşi credinţă — toate acestea le oferă părinţilor ocazii importante de a fi împreună cu copiii lor.

Este demn de remarcat faptul că Legea dată naţiunii Israel cu 3 000 de ani în urmă conţinea un sfat asemănător. În Deuteronomul 6:6, 7 citim următoarele: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. În timpurile antice viaţa nu era câtuşi de puţin mai uşoară decât în prezent. Gândiţi-vă cât timp trebuia acordat satisfacerii necesităţilor vieţii de zi cu zi, cât de mult trebuia să muncească un tată ca să se îngrijească de cele necesare familiei sau cât de mult timp îi trebuia unei mame ca să se ocupe de unele treburi gospodăreşti, precum gătitul sau spălatul! Însă părinţii care îl iubeau pe Iehova făceau tot ce puteau împreună cu copiii lor, şi astfel găseau în fiecare zi numeroase ocazii ca să întipărească în inimile lor tinere Legea lui Dumnezeu.

Astăzi, părinţii creştini trebuie să procedeze la fel. Când este vorba despre timpul pe care trebuie să-l petreacă împreună cu copiii lor, ei trebuie să se împotrivească tentaţiei de a găsi cea mai uşoară cale de rezolvare. Zicala „Mai bine mai puţin, dar bun“ nu se aplică în cazul creşterii copiilor. În special în timpul anilor de formare, copiii au nevoie să fie cu părinţii lor nu numai în momentele speciale. Ei au nevoie pur şi simplu să stea împreună cu părinţii.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Copiii participă la treburile gospodăreşti ale familiei.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Slujindu-i împreună lui Iehova