Potrivit textului din Geneza 11:31, Avram a locuit cu familia lui în ‘Ur, din Caldeea’, un oraş prosper, situat cândva la est de fluviul Eufrata. Astfel, el nu a crescut ca nomad ce locuia în corturi, ci ca locuitor al unui oraş în care exista bogăţie şi lux. În bazarurile din Ur se puteau cumpăra produse importate. De-o parte şi de alta a străzilor din Ur erau case spaţioase, cu aproximativ 14 camere, văruite şi dotate cu instalaţii de apă şi canalizare.

 4. a) La ce încercări erau supuşi în Ur închinătorii Dumnezeului adevărat? b) Cum a ajuns Avram să exercite credinţă în Iehova?

⁴ Lăsând la o parte avantajele de natură materială, viaţa în Ur îl punea la grea încercare pe oricine dorea să-i slujească adevăratului Dumnezeu. Oraşul era cufundat în idolatrie şi superstiţii. De fapt, el era dominat de un zigurat ridicat în cinstea zeului-lună Nannar. Fără îndoială că Avram a fost supus multor presiuni, probabil şi din partea unora dintre rudele sale, pentru a lua parte la această închinare detestabilă. Potrivit unor tradiţii evreieşti, Terah, tatăl lui Avram, era el însuşi un făuritor de idoli (Iosua 24:2, 14, 15). Indiferent cum au stat lucrurile, Avram nu a practicat închinarea falsă degradantă. Vârstnicul său strămoş Sem era încă în viaţă şi cu siguranţă că i-a împărtăşit cunoştinţa despre adevăratul Dumnezeu. Drept urmare, Avram a exercitat credinţă în Iehova, nu în Nannar! — Galateni 3:6.

 8. Ce efect a avut credinţa lui Avram asupra membrilor apropiaţi ai familiei lui, şi ce ar putea învăţa creştinii din aceasta?

⁸ Ce se poate spune despre membrii apropiaţi ai familiei lui Avram? Probabil, credinţa şi convingerea lui Avram au avut un efect puternic asupra lor, deoarece atât soţia lui, Sarai, cât şi Lot, nepotul său orfan, au fost dispuşi să asculte de chemarea lui Dumnezeu şi să plece din Ur. Nahor, fratele lui Avram, şi unii dintre descendenţii lui au părăsit şi ei mai târziu oraşul Ur şi s-au stabilit în Haran, unde i-au adus închinare lui Iehova (Geneza 24:1–4, 10, 31; 27:43; 29:4, 5). Chiar şi Terah, tatăl lui Avram, a fost de acord să plece cu fiul său! Astfel, Biblia îi atribuie lui, în calitate de cap de familie, iniţiativa călătoriei spre Canaan (Geneza 11:31). Oare nu ne-am putea bucura şi noi într-o anumită măsură de succes dacă le-am depune mărturie cu tact rudelor noastre?

 9. Ce pregătiri a trebuit să facă Avram înainte de plecare, şi ce sacrificii este posibil să fi necesitat acestea?

⁹ Înainte de a pleca în călătorie, Avram a avut multe de făcut. El a trebuit să vândă proprietăţi şi bunuri şi să cumpere corturi, cămile, hrană şi unele unelte necesare. Este posibil ca Avram să fi avut unele pierderi financiare din cauza pregătirilor grabnice, însă el era bucuros să asculte de Iehova. Ce zi memorabilă trebuie să fi fost aceea când toate pregătirile luaseră sfârşit, iar caravana lui Avram stătea în afara zidurilor oraşului Ur, gata de plecare! Urmând curbura Eufratului, caravana s-a îndreptat spre nord-vest. După câteva săptămâni de călătorie, în care a parcurs aproximativ 1 000 de kilometri, Avram a ajuns într-un oraş din nordul Mesopotamiei numit Haran, un important punct de oprire pentru caravane.

10, 11. a) Din ce motiv a rămas probabil Avram în Haran pentru un timp? b) Cum îi putem încuraja pe creştinii care se îngrijesc de părinţii lor vârstnici?

¹⁰ Avram a rămas pentru un timp în Haran, procedând astfel probabil din consideraţie faţă de tatăl său vârstnic, Terah (Leviticul 19:32). În mod asemănător, mulţi creştini de azi au responsabilitatea de a-i îngriji pe părinţii lor bătrâni sau bolnavi, unii trebuind chiar să facă anumite schimbări în acest scop. Este bine să-i asigurăm pe cei ce se găsesc în această situaţie că sacrificiile pe care le fac din iubire sunt ‘plăcute înaintea lui Dumnezeu’. — 1 Timotei 5:4.