Avraam — un exemplu de credinţă

„[Avraam a fost] tatăl tuturor celor care au credinţă.“ — ROMANI 4:11.

1, 2. a) Cum este păstrat Avraam în memoria creştinilor de azi? b) De ce a fost numit Avraam „tatăl tuturor celor care au credinţă“?

A FOST părintele unei naţiuni puternice, profet, om de afaceri şi conducător. Totuşi, creştinii de azi îşi aduc aminte de el în primul rând datorită unei calităţi ce l-a îndemnat pe Iehova Dumnezeu să-l considere prietenul său: credinţa lui de neclintit (Isaia 41:8; Iacov 2:23). El se numea Avraam, iar Biblia îl prezintă drept „tatăl tuturor celor care au credinţă“. — Romani 4:11.

² Dar nu au existat şi înainte de Avraam oameni care au dat dovadă de credinţă, cum ar fi Abel, Enoh şi Noe? Ba da, însă cu Avraam a fost încheiat legământul în vederea binecuvântării tuturor naţiunilor pământului (Geneza 22:18). Astfel, el a devenit tatăl spiritual al tuturor celor ce urmau să aibă credinţă în Sămânţa promisă (Galateni 3:8, 9). Într-un anumit sens, Avraam poate fi considerat tatăl nostru, deoarece el este un exemplu de credinţă demn de imitat. El a dat dovadă de credinţă de-a lungul întregii sale vieţi, care a fost plină de încercări. Da, cu mult înainte să se confrunte cu ceea ce am putea numi încercarea supremă a credinţei lui — porunca de a-l oferi pe fiul său Isaac ca jertfă —, Avraam şi-a demonstrat credinţa în multe încercări mai mici (Geneza 22:1, 2). Să examinăm acum câteva dintre primele lui încercări şi să vedem ce putem învăţa noi din cele întâmplate.

Porunca de a pleca din Ur

 3. Ce ne spune Biblia despre originea lui Avram?

³ Biblia îl menţionează prima dată pe Avram (cunoscut mai târziu sub numele de Avraam) în textul din Geneza 11:26, unde citim: „La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a devenit tatăl lui Avram, Nahor şi Haran“. Avram a fost un descendent al lui Sem, un om temător de Dumnezeu (Geneza 11:10–24). Potrivit textului din Geneza 11:31, Avram a locuit cu familia lui în ‘Ur, din Caldeea’, un oraş prosper, situat cândva la est de fluviul Eufrata. Astfel, el nu a crescut ca nomad ce locuia în corturi, ci ca locuitor al unui oraş în care exista bogăţie şi lux. În bazarurile din Ur se puteau cumpăra produse importate. De-o parte şi de alta a străzilor din Ur erau case spaţioase, cu aproximativ 14 camere, văruite şi dotate cu instalaţii de apă şi canalizare.

 4. a) La ce încercări erau supuşi în Ur închinătorii Dumnezeului adevărat? b) Cum a ajuns Avram să exercite credinţă în Iehova?

⁴ Lăsând la o parte avantajele de natură materială, viaţa în Ur îl punea la grea încercare pe oricine dorea să-i slujească adevăratului Dumnezeu. Oraşul era cufundat în idolatrie şi superstiţii. De fapt, el era dominat de un zigurat ridicat în cinstea zeului-lună Nannar. Fără îndoială că Avram a fost supus multor presiuni, probabil şi din partea unora dintre rudele sale, pentru a lua parte la această închinare detestabilă. Potrivit unor tradiţii evreieşti, Terah, tatăl lui Avram, era el însuşi un făuritor de idoli (Iosua 24:2, 14, 15). Indiferent cum au stat lucrurile, Avram nu a practicat închinarea falsă degradantă. Vârstnicul său strămoş Sem era încă în viaţă şi cu siguranţă că i-a împărtăşit cunoştinţa despre adevăratul Dumnezeu. Drept urmare, Avram a exercitat credinţă în Iehova, nu în Nannar! — Galateni 3:6.

O încercare a credinţei

 5. Ce poruncă i-a dat Dumnezeu lui Avram când acesta locuia încă în Ur şi ce promisiune i-a făcut?

⁵ Credinţa lui Avram avea să fie pusă la încercare. Dumnezeu i s-a arătat lui Avram şi i-a poruncit: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Te voi face să devii un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine“. — Geneza 12:1–3; Faptele 7:2, 3.

 6. De ce i-a trebuit lui Avram o credinţă autentică pentru a părăsi oraşul Ur?

⁶ Avram era bătrân şi nu avea copii. Cum putea el să devină strămoşul unui „neam mare“? Şi unde anume era acea ţară spre care i se poruncise să plece? Dumnezeu nu îi spusese. Prin urmare, lui Avram i-a trebuit o credinţă autentică pentru a părăsi prosperul oraş Ur, cu tot luxul din el. Iată ce citim referitor la timpurile antice în cartea Family, Love and the Bible: „Cea mai severă pedeapsă care-i putea fi aplicată unui membru al unei familii ce se făcea vinovat de un delict grav era să fie alungat, luându-i-se dreptul de a mai fi membru al familiei. . . . De aceea se poate spune că ascultarea absolută şi încrederea totală în Dumnezeu de care a dat dovadă Avraam atunci când, urmând chemarea divină, şi-a părăsit nu numai ţara, ci şi rudele, au fost ceva extraordinar“.

 7. În ce fel s-ar putea confrunta creştinii de azi cu încercări asemănătoare celor cu care s-a confruntat Avram?

⁷ Creştinii de azi se pot confrunta cu încercări asemănătoare. La fel ca Avram, poate că şi noi suntem supuşi presiunilor de a pune interesele materiale mai presus de cele spirituale (1 Ioan 2:16). Sau poate că întâmpinăm opoziţie din partea membrilor necredincioşi ai familiei, inclusiv din partea unor rude excluse, care ar putea încerca să ne ademenească să căutăm o companie nesănătoasă (Matei 10:34–36; 1 Corinteni 5:11–13; 15:33). Avram ne-a lăsat un excelent exemplu. El a considerat prietenia cu Iehova mai importantă decât orice altceva — chiar şi decât legăturile familiale. El n-a ştiut precis unde, când şi cum avea să-şi îndeplinească Dumnezeu promisiunile. Totuşi, el a fost dispus să facă din aceste promisiuni elementul central al vieţii lui. Ce încurajare este aceasta pentru noi în prezent de a pune Regatul pe primul plan în viaţă! — Matei 6:33.

 8. Ce efect a avut credinţa lui Avram asupra membrilor apropiaţi ai familiei lui, şi ce ar putea învăţa creştinii din aceasta?

⁸ Ce se poate spune despre membrii apropiaţi ai familiei lui Avram? Probabil, credinţa şi convingerea lui Avram au avut un efect puternic asupra lor, deoarece atât soţia lui, Sarai, cât şi Lot, nepotul său orfan, au fost dispuşi să asculte de chemarea lui Dumnezeu şi să plece din Ur. Nahor, fratele lui Avram, şi unii dintre descendenţii lui au părăsit şi ei mai târziu oraşul Ur şi s-au stabilit în Haran, unde i-au adus închinare lui Iehova (Geneza 24:1–4, 10, 31; 27:43; 29:4, 5). Chiar şi Terah, tatăl lui Avram, a fost de acord să plece cu fiul său! Astfel, Biblia îi atribuie lui, în calitate de cap de familie, iniţiativa călătoriei spre Canaan (Geneza 11:31). Oare nu ne-am putea bucura şi noi într-o anumită măsură de succes dacă le-am depune mărturie cu tact rudelor noastre?

 9. Ce pregătiri a trebuit să facă Avram înainte de plecare, şi ce sacrificii este posibil să fi necesitat acestea?

⁹ Înainte de a pleca în călătorie, Avram a avut multe de făcut. El a trebuit să vândă proprietăţi şi bunuri şi să cumpere corturi, cămile, hrană şi unele unelte necesare. Este posibil ca Avram să fi avut unele pierderi financiare din cauza pregătirilor grabnice, însă el era bucuros să asculte de Iehova. Ce zi memorabilă trebuie să fi fost aceea când toate pregătirile luaseră sfârşit, iar caravana lui Avram stătea în afara zidurilor oraşului Ur, gata de plecare! Urmând curbura Eufratului, caravana s-a îndreptat spre nord-vest. După câteva săptămâni de călătorie, în care a parcurs aproximativ 1 000 de kilometri, Avram a ajuns într-un oraş din nordul Mesopotamiei numit Haran, un important punct de oprire pentru caravane.

10, 11. a) Din ce motiv a rămas probabil Avram în Haran pentru un timp? b) Cum îi putem încuraja pe creştinii care se îngrijesc de părinţii lor vârstnici?

¹⁰ Avram a rămas pentru un timp în Haran, procedând astfel probabil din consideraţie faţă de tatăl său vârstnic, Terah (Leviticul 19:32). În mod asemănător, mulţi creştini de azi au responsabilitatea de a-i îngriji pe părinţii lor bătrâni sau bolnavi, unii trebuind chiar să facă anumite schimbări în acest scop. Este bine să-i asigurăm pe cei ce se găsesc în această situaţie că sacrificiile pe care le fac din iubire sunt ‘plăcute înaintea lui Dumnezeu’. — 1 Timotei 5:4.

¹¹ Timpul a trecut. „Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.“ Fără îndoială, Avram a fost îndurerat din cauza acestei pierderi, însă, după ce a trecut perioada de doliu, el a plecat imediat. „Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, soţia sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan.“ — Geneza 11:32; 12:4, 5.

12. Ce a făcut Avram cât timp a locuit în Haran?

¹² Este demn de remarcat că, în Haran, Avram ‘a strâns averi’. Pentru a pleca din Ur, Avram făcuse unele sacrificii materiale, însă acum el pleca din Haran bogat. Evident, aceasta s-a datorat binecuvântării lui Dumnezeu (Eclesiastul 5:19). Deşi Dumnezeu nu le promite bogăţii slujitorilor săi din prezent, el îşi respectă promisiunea de a se îngriji de necesităţile celor ce ‘lasă casă, fraţi sau surori’ din consideraţie pentru Regat (Marcu 10:29, 30). Avram a ‘câştigat şi slugi’. Targumul Ierusalim şi versiunea caldeeană declară că Avram a ‘făcut prozeliţi’ (Geneza 18:19). Vă îndeamnă şi pe voi credinţa să le vorbiţi vecinilor, colegilor de muncă sau colegilor de şcoală? Avram nu s-a stabilit în Haran, uitând de porunca lui Dumnezeu, ci a folosit în mod eficient timpul cât a stat acolo. Însă acest timp expirase. Atunci „Avram a plecat, cum îi spusese DOMNUL“. — Geneza 12:4.

Dincolo de Eufrat

13. Când a traversat Avram fluviul Eufrat, şi ce însemnătate a avut această acţiune?

¹³ Avram trebuia să pornească din nou la drum. Caravana lui a plecat din Haran spre vest, parcurgând aproximativ 90 de kilometri. Poate că Avram s-a oprit la Eufrat, vizavi de Carchemiş, care în antichitate era un centru comercial. Acesta era un punct de trecere principal pe unde caravanele traversau fluviul.b Când a traversat caravana lui Avram fluviul? Biblia arată că aceasta s-a întâmplat cu 430 de ani înainte de exodul evreilor din Egipt, care a avut loc la 14 Nisan 1513 î.e.n. Iată ce citim în Exodul 12:41: „După patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile DOMNULUI au ieşit din ţara Egiptului“ (sublinierea noastră). Aşadar, probabil că legământul avraamic a intrat în vigoare la 14 Nisan 1943 î.e.n., când Avram, dând dovadă de ascultare, a traversat Eufratul.

14. a) Ce putea să vadă Avram cu ochii credinţei? b) În ce sens sunt mai binecuvântaţi slujitorii de azi ai lui Dumnezeu decât Avram?

¹⁴ Avram lăsase în urmă un oraş prosper. Totuşi, acum el îşi putea imagina „oraşul care are temelii adevărate“, un guvern drept peste omenire (Evrei 11:10). Într-adevăr, deşi dispunea de puţine informaţii, Avram începuse să înţeleagă unele aspecte fundamentale ale scopului lui Dumnezeu de a răscumpăra omenirea muribundă. În prezent, noi suntem binecuvântaţi să avem o înţelegere mult mai amplă a scopurilor lui Dumnezeu decât a avut Avram (Proverbele 4:18). „Oraşul“, sau Regatul, în care şi-a pus speranţa Avram este în prezent o realitate, fiind întemeiat în ceruri din anul 1914. Nu ar trebui, aşadar, să ne simţim îndemnaţi să dăm dovadă de credinţă şi de încredere în Iehova?

În Ţara Promisă

15, 16. a) De ce i-a trebuit curaj lui Avram ca să construiască un altar pentru Iehova? b) Cum pot fi creştinii din prezent la fel de curajoşi ca Avram?

¹⁵ În Geneza 12:5, 6 citim: „Au ajuns în ţara Canaan. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More“. Sihem se afla la 30 de kilometri nord de Ierusalim, într-o vale mănoasă, descrisă drept „paradisul ţării sfinte“. Însă „canaaniţii erau atunci în ţară“. Întrucât canaaniţii erau nişte oameni depravaţi, Avram trebuia să ia măsuri pentru a-şi ocroti familia de influenţa lor corupătoare. — Exodul 34:11–16.

¹⁶ Pentru a doua oară, „DOMNUL S-a arătat lui Avram şi i-a zis: «Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale»“. Ce emoţionant! Desigur, lui Avram i-a trebuit credinţă pentru a se bucura de o promisiune de a cărei împlinire aveau să beneficieze abia descendenţii lui. Totuşi, în semn de apreciere, „Avram a zidit acolo un altar DOMNULUI, care i Se arătase“ (Geneza 12:7). Iată ce menţionează un biblist: „Ridicarea unui altar în ţară simboliza, de fapt, luarea ei în stăpânire pe baza dreptului dobândit prin exercitarea credinţei lui“. Construirea unui astfel de altar a fost şi o dovadă de curaj. Fără îndoială că acest altar era de felul celui cerut mai târziu prin legământul Legii — un altar făcut din pietre întregi (necioplite) (Exodul 20:24, 25). Acest altar se deosebea net de altarele folosite de canaaniţi. Aşadar, Avram s-a identificat plin de curaj drept închinător al adevăratului Dumnezeu, Iehova, riscând astfel să fie tratat cu răutate şi, probabil, să fie atacat. Ce se poate spune despre noi, care trăim azi? Ne reţinem noi — îndeosebi cei tineri — să le spunem vecinilor sau colegilor că ne închinăm lui Iehova? Fie ca exemplul de curaj al lui Avram să ne ajute pe toţi să fim mândri că suntem slujitori ai lui Iehova!

17. Cum s-a dovedit Avram un predicator al numelui lui Dumnezeu, şi de ce anume le aminteşte aceasta creştinilor de azi?

¹⁷ Oriunde a mers, Avram a acordat întotdeauna prioritate închinării la Iehova. „De acolo a pornit spre munte la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul spre apus şi Ai spre răsărit. A zidit şi acolo un altar DOMNULUI şi a chemat numele DOMNULUI“ (Geneza 12:8). Expresia ebraică tradusă prin „a chemat numele“ mai înseamnă şi „a declara (a predica) numele“. Nu încape îndoială că Avram a declarat plin de curaj numele lui Iehova printre vecinii lui canaaniţi (Geneza 14:22–24). Aceasta ne aminteşte de responsabilitatea noastră de a face, în modul cel mai deplin posibil, „o declaraţie publică pentru numele său“. — Evrei 13:15; Romani 10:10.

18. În ce relaţii era Avram cu locuitorii din Canaan?

¹⁸ Avram nu a rămas prea mult în nici unul dintre aceste locuri. „Pe urmă Avram a ridicat tabăra, mergând din campament în campament spre Neghev“ — o regiune semiaridă situată la sud de munţii din Iuda (Geneza 12:9, NW). Continuând să se mute şi să se identifice ca închinători ai lui Iehova în fiecare localitate prin care treceau, Avram şi familia lui „au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară“ (Evrei 11:13). De asemenea, ei au avut grijă să nu lege relaţii prea strânse cu vecinii lor păgâni. La fel, creştinii din prezent trebuie să ‘nu facă parte din lume’, să continue să rămână separaţi de ea (Ioan 17:16). Deşi suntem amabili şi politicoşi cu vecinii şi cu colegii noştri de muncă, suntem atenţi să nu adoptăm o conduită care să reflecte spiritul lumii înstrăinate de Dumnezeu. — Efeseni 2:2, 3.

19. a) În ce fel i-a pus la încercare pe Avram şi pe Sarai viaţa de nomad? b) Ce alte încercări îi aşteptau pe Avram şi pe familia lui?

¹⁹ Să nu uităm că probabil nici lui Avram, nici Saraiei nu le-a fost uşor să se obişnuiască cu greutăţile pe care le comporta viaţa de nomad. Ei mâncau ceea ce produceau turmele lor, nu alimente cumpărate de la unul dintre bazarurile bine aprovizionate ale oraşului Ur; de asemenea, locuiau în corturi, nu într-o casă frumoasă (Evrei 11:9). Avram a avut o viaţă foarte activă; el era ocupat din plin cu îngrijirea turmelor lui şi cu supravegherea slujitorilor săi. Iar Sarai fără îndoială că se ocupa de treburile care le reveneau prin tradiţie femeilor din acea societate: frământatul aluatului, coacerea pâinii, torsul lânii, cusutul veşmintelor (Geneza 18:6, 7; 2 Împăraţi 23:7; Proverbele 31:19; Ezechiel 13:18). Însă pe Avram şi familia sa îi aşteptau noi încercări. În scurt timp, ei aveau să se confrunte cu o situaţie în care viaţa urma să le fie pusă în pericol! Avea să fie credinţa lui Avram suficient de puternică în faţa încercărilor?

[Note de subsol]

Aţi reţinut?

• De ce este numit Avram „tatăl tuturor celor ce au credinţă“?

• De ce i-a trebuit credinţă lui Avram să părăsească oraşul Ur, din Caldeea?

• Cum a arătat Avram că acorda prioritate închinării la Iehova?

[Harta de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CĂLĂTORIA LUI AVRAM

Ur

Haran

Carchemiş

CANAAN

Marea Mediterană

[Provenienţa]

Pe baza unei hărţi aparţinând Pictorial Archive (Istoria Orientului Apropiat) Est. and Survey of Israel

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Lui Avram i-a trebuit credinţă pentru a părăsi confortul pe care îl oferea viaţa din Ur

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Locuind în corturi, Avram şi familia lui „au declarat public că erau străini şi locuitori temporari“