Poziţia onorabilă a femeilor la vechii slujitori ai lui Dumnezeu
„Şi DOMNUL Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el [ca întregire a lui, NW]».“ — GENEZA 2:18.
1. Cum este prezentată într-un dicţionar biblic condiţia femeii în antichitate?
„ÎN ANTICHITATE, în nici una dintre ţările din bazinul Mediteranei sau din Orientul Apropiat nu li s-a acordat femeilor libertatea de care se bucură în societatea occidentală modernă. În general, ele erau subordonate bărbaţilor aşa cum sclavii erau subordonaţi oamenilor liberi şi tinerii bătrânilor. . . . Copiii de sex bărbătesc erau apreciaţi mai mult decât cei de sex femeiesc, iar, uneori, fetiţele nou-născute erau lăsate să moară.“ Aşa prezintă un dicţionar biblic condiţia femeii în antichitate.
2, 3. a) Care este, potrivit unui raport, situaţia multor femei azi? b) Ce întrebări se pun în acest sens?
2 Azi, în multe locuri situaţia a rămas aproape neschimbată. În 1994, raportul anual al drepturilor omului întocmit de Departamentul de Stat al S.U.A. a acordat pentru prima dată atenţie tratamentului la care sunt supuse femeile. „Datele culese din 193 de ţări arată că discriminarea la care sunt supuse zilnic femeile este o realitate“, spunea titlul unui articol pe care New York Times l-a publicat cu privire la acest raport.
3 Întrucât un mare număr de femei care provin din culturi diferite fac parte din congregaţiile poporului lui Iehova de pe întregul pământ, apar unele întrebări: Oare Dumnezeu a preconizat de la început un astfel de tratament pentru femei? Cum erau femeile tratate la închinătorii lui Iehova din timpurile biblice? Şi cum ar trebui tratate ele în prezent?
Un „ajutor“ şi o „întregire“
4. Ce a remarcat Iehova după ce primul om stătuse un timp singur în grădina Edenului, şi ce a făcut atunci Dumnezeu?
4 După ce Adam a fost un timp singur în grădina Edenului, Iehova a observat ceva: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el [ca întregire a lui, NW]“ (Geneza 2:18). Chiar dacă Adam era un om perfect, mai era nevoie de ceva pentru ca scopul Creatorului să fie realizat. Pentru a răspunde acestei necesităţi, Iehova a creat femeia şi a oficiat prima căsătorie. — Geneza 2:21–24.
5. a) Cum este folosit deseori de scriitorii biblici substantivul ebraic redat prin „ajutor“? b) Ce indică faptul că Iehova a numit-o pe prima femeie „întregire“?
5 Sugerează oare cuvintele „ajutor“ şi „întregire“ că poziţia acordată femeii de către Dumnezeu era înjositoare? Dimpotrivă. Scriitorii biblici aplică deseori substantivul ebraic ʽézer, tradus prin „ajutor“, la persoana lui Dumnezeu. De exemplu, Iehova dovedeşte că este „ajutorul şi scutul nostru“ (Psalmul 33:20; Exodul 18:4; Deuteronomul 33:7). În Osea 13:9, Iehova chiar se referă la el însuşi ca fiind ‘ajutorul’ Israelului. Cât despre termenul ebraic néghedh, redat prin „întregire“, iată ce spune un biblist: „Ajutorul căutat nu este doar ajutorul dat la munca lui zilnică sau la procreare . . . , ci sprijinul reciproc pe care îl furnizează compania altei persoane“.
6. Ce s-a spus după crearea femeii, şi de ce?
6 Faptul că Iehova prezintă femeia drept „ajutor“ sau „întregire“ nu constituie deci o înjosire a ei. Femeia avea o structură fizică, psihică şi afectivă unică. Ea era un partener potrivit pentru bărbat, o întregire corespunzătoare a lui. Fiecare dintre cei doi era deosebit, şi totuşi fiecare dintre ei era necesar pentru ‘a umple pământul’ în conformitate cu scopul Creatorului. Evident că numai după ce au fost creaţi atât bărbatul, cât şi femeia ‘a văzut Dumnezeu tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune’. — Geneza 1:28, 31.
7, 8. a) Cum urma să fie afectată poziţia femeii după ce păcatul a intrat în Eden? b) Ce întrebări se pun în legătură cu împlinirea profeţiei din Geneza 3:16 în cazul închinătoarelor la Iehova?
7 După apariţia păcatului, situaţia bărbatului şi a femeii s-a schimbat. Iehova i-a condamnat pe amândoi, declarându-i păcătoşi. Vorbind despre evenimentele pe care le permite ca şi cum le-ar face el însuşi, Iehova i-a spus Evei: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta“. Apoi a adăugat: „Cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău, şi el va domina peste tine“ (Geneza 3:16). De atunci multe soţii au fost dominate, deseori cu asprime, de către soţii lor. În loc să fie apreciate ca ajutoare şi ca întregiri, ele au fost în mod frecvent tratate mai degrabă ca servitoare sau ca sclave.
8 Ce a însemnat totuşi pentru închinătoarele la Iehova împlinirea profeţiei din Geneza 3:16? Au fost ele aduse într-o stare de inferioritate şi umilite? Câtuşi de puţin! Dar atunci ce se înţelege din relatările biblice despre obiceiurile şi practicile care se referă la femei şi care ar putea părea inacceptabile în anumite cercuri actuale?
Înţelegerea obiceiurilor din timpurile biblice
9. Care sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le avem în vedere când analizăm obiceiurile cu privire la femeile din timpurile biblice?
9 În timpurile biblice, femeile care făceau parte dintre slujitorii lui Dumnezeu erau tratate cum se cuvine. Este bine, desigur, ca atunci când analizăm obiceiurile în legătură cu femeile din timpul acela să ne amintim unele lucruri. În primul rând, când Biblia relatează despre situaţiile penibile care au avut loc din cauza dominării egoiste exercitate de bărbaţi răi, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a aprobat acest mod de tratare a femeilor. În al doilea rând, deşi Iehova a tolerat un timp anumite obiceiuri la slujitorii săi, el le-a reglementat ca să le ocrotească pe femei. În al treilea rând, trebuie să avem grijă să nu judecăm obiceiurile antice după normele moderne. Anumite obiceiuri care le-ar putea părea penibile oamenilor din timpul nostru nu erau neapărat considerate înjositoare de către femeile din perioada aceea. Să analizăm câteva exemple.
10. Cum a considerat Iehova poligamia, şi ce anume arată că el nu a renunţat niciodată la monogamie — norma sa iniţială?
10 Poligamia:a Conform scopului originar al lui Iehova, o soţie nu îşi împărţea soţul cu o altă femeie. Dumnezeu a creat pentru Adam doar o singură soţie (Geneza 2:21, 22). După răzvrătirea din Eden, prima manifestare a poligamiei a fost cea din linia genealogică a lui Cain. În cele din urmă, ea a devenit un obicei care a fost preluat de unii dintre închinătorii lui Iehova (Geneza 4:19; 16:1–3; 29:21–28). Deşi Iehova a permis poligamia deoarece ea a servit la creşterea populaţiei Israelului, el a manifestat consideraţie faţă de femei prin faptul că a reglementat această practică pentru a le ocroti pe soţii şi pe copiii acestora (Exodul 21:10, 11; Deuteronomul 21:15–17). Mai mult, Iehova nu a renunţat niciodată la monogamie — norma sa iniţială. Noe şi fiii săi, cărora el le-a repetat porunca: ‘Fiţi roditori şi umpleţi pământul’, erau toţi monogami (Geneza 7:7; 9:1; 2 Petru 2:5). Când a vorbit într-un limbaj simbolic despre relaţiile sale cu Israelul, Dumnezeu s-a prezentat drept soţ monogam (Isaia 54:1, 5). În aceeaşi ordine de idei, norma iniţială a lui Dumnezeu cu privire la monogamie a fost restabilită de Isus Cristos şi practicată în cadrul congregaţiei creştine din secolul I e.n. — Matei 19:4–8; 1 Timotei 3:2, 12.
11. De ce în timpurile biblice se plătea un preţ pentru mireasă, şi era aceasta o înjosire a femeilor?
11 Plătirea unui preţ pentru mireasă: Iată ce spune în această privinţă cartea Ancient Israel—Its Life and Institutions (Viaţa şi instituţiile din Israelul antic): „Obligaţia de a plăti familiei fetei o sumă de bani, sau echivalentul acesteia, lăsa, evident, impresia că, în Israel, căsătoria era o cumpărătură. Dar [preţul pentru mireasă] pare să nu fie atât preţul plătit pentru femeie, cât o compensaţie dată familiei“ (sublinierea noastră). Deci plata preţului pentru mireasă servea drept compensaţie dată familiei fetei pentru pierderea serviciilor ei şi pentru eforturile şi cheltuiala făcute de familia ei ca să-i poarte de grijă. În loc deci să înjosească femeia, preţul respectiv confirma valoarea pe care o avea ea pentru familia ei. — Geneza 34:11, 12; Exodul 22:16; vezi Turnul de veghere din 15 ianuarie 1989, paginile 21–24 (engl.).
12. a) Cum erau numiţi uneori în Scripturi bărbaţii căsătoriţi şi femeile căsătorite, şi erau aceşti termeni jignitori pentru femei? b) Ce este demn de remarcat cu privire la termenii folosiţi de Iehova în Eden (vezi nota de subsol)?
12 Soţii în calitate de „proprietari“: Un eveniment petrecut în 1918 î.e.n. în viaţa lui Avraam şi a Sarei arată limpede că, pe timpul lor, faptul că un bărbat căsătorit era considerat „proprietar“ (în ebraică, báʽal), iar o femeie căsătorită era considerată „proprietate“ (în ebraică, beʽuláh) devenise ceva obişnuit (Geneza 20:3). Mai târziu, aceste expresii au fost folosite uneori în Scripturi, fără să existe vreun indiciu că femeile din perioada precreştină le-ar fi considerat jignitoare (Deuteronomul 22:22).b Totuşi, soţiile nu trebuiau tratate ca nişte bunuri imobiliare. Proprietăţile sau averile puteau fi cumpărate, vândute sau chiar moştenite, dar aceasta nu era valabil în cazul unei soţii. Iată ce spune un proverb biblic în acest sens: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o soţie prevăzătoare este de la DOMNUL“. — Proverbele 19:14; Deuteronomul 21:14.
O poziţie onorabilă
13. Ce efect a avut asupra femeilor modul în care bărbaţii temători de Dumnezeu au urmat exemplul lui Iehova şi au respectat Legea sa?
13 Ce poziţie ocupau deci femeile la slujitorii lui Dumnezeu din timpurile precreştine? Cum erau ele văzute şi tratate? Simplu spus, când bărbaţii temători de Dumnezeu au urmat exemplul lui Iehova şi au ascultat de Legea sa, femeile au fost tratate cu demnitate şi s-au bucurat de multe drepturi şi privilegii.
14, 15. Ce indicii avem că femeile erau respectate în Israel, şi de ce putea Iehova pe bună dreptate să pretindă ca închinătorii săi de sex bărbătesc să le respecte?
14 Femeile trebuiau respectate. Legea dată de Dumnezeu lui Israel poruncea ca atât taţii, cât şi mamele să fie respectate (Exodul 20:12; 21:15, 17). În Leviticul 19:3 se spune: ‘Fiecare din voi [să se teamă de, nota de subsol] tatăl său şi de mama sa’. Cu o anumită ocazie, când Bat-Şeba s-a apropiat de Solomon, fiul ei, „împăratul s-a sculat [imediat, NW] s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei“, în semn de respect (1 Împăraţi 2:19). Iată ce remarcă Encyclopaedia Judaica: „Comparaţiile profetice dintre iubirea lui Dumnezeu pentru Israel şi iubirea unui soţ pentru soţia lui nu puteau fi făcute decât într-o societate în care femeile erau respectate“.
15 Iehova le pretinde bărbaţilor care îi slujesc să respecte femeile, deoarece el însuşi le respectă. Dovezi în privinţa aceasta se găsesc în versetele în care Iehova foloseşte în mod ilustrativ experienţele prin care trec femeile, asemănându-şi propriile sentimente cu cele ale femeilor (Isaia 42:14; 49:15; 66:13). Lucrul acesta îi ajută pe cititori să înţeleagă ce simte Iehova. Este demn de reţinut faptul că termenul ebraic pentru „îndurare“, sau „milă“, — termen pe care Iehova îl aplică la sine însuşi — este strâns legat de termenul pentru „pântece“ şi poate fi definit drept „sentiment matern“. — Exodul 33:19; Isaia 54:7.
16. Ce exemple arată că sfaturile femeilor pioase erau apreciate?
16 Sfaturile femeilor pioase erau apreciate. Cu o anumită ocazie, când Avraam, un om temător de Dumnezeu, a ezitat să asculte de sfatul Sarei, soţia sa pioasă, Iehova i-a spus acestuia: „Ascultă glasul ei“ (Geneza 21:10–12). Soţiile hitite ale lui Esau „au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca“. În cele din urmă, Rebeca a spus că va suferi foarte mult dacă fiul lor Iacov se va căsători cu o hitită. Care a fost reacţia lui Isaac? Iată ce spune relatarea: „Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: «Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan»“. De fapt, chiar dacă Rebeca nu-i dăduse soţului ei un sfat direct, acesta a luat o hotărâre în care a ţinut seama de sentimentele ei (Geneza 26:34, 35; 27:46; 28:1). Mai târziu, regele David a evitat să verse sânge deoarece a ascultat de implorarea Abigailei. — 1 Samuel 25:32–35.
17. De unde reiese faptul că femeile aveau o anumită autoritate în familie?
17 Femeile aveau o anumită autoritate în familie. Copiii erau îndemnaţi astfel: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!“ (Proverbele 1:8). ‘Soţia capabilă’ (NW) descrisă în Proverbele, capitolul 31, arată că o femeie căsătorită care era harnică nu numai că administra casa, dar putea şi să cumpere bunuri imobiliare, să asigure productivitatea solului, să conducă o mică activitate comercială şi să fie cunoscută pentru cuvintele ei înţelepte. Dar lucrul cel mai important la o femeie demnă de laudă era teama reverenţioasă de Iehova. Nu e de mirare că o asemenea soţie era „mai de preţ decât mărgăritarele [coralii, NW]“. Valoroşii corali de culoare roşie erau folosiţi ca giuvaeruri şi ca ornamente, fiind foarte apreciaţi. — Proverbele 31:10–31.
Femei cărora Dumnezeu le-a acordat o favoare specială
18. În ce mod li s-a acordat o favoare specială anumitor femei din timpurile biblice?
18 Consideraţia lui Iehova faţă de femei se oglindeşte în favoarea specială pe care le-a acordat-o unora dintre ele în timpurile biblice. Agar, Sara şi soţia lui Manoah au fost vizitate de îngeri, care le-au comunicat directive divine (Geneza 16:7–12; 18:9–15; Judecătorii 13:2–5). La tabernacol erau ‘femei care slujeau’, iar la curtea lui Solomon erau femei care cântau. — Exodul 38:8; 1 Samuel 2:22; Eclesiastul 2:8.
19. Cum s-a folosit Iehova uneori de femei pentru a-l reprezenta?
19 În istoria Israelului, Iehova a folosit de câteva ori câte o femeie care să îl reprezinte sau să vorbească în numele lui. Iată ce citim despre profetesa Debora: „Fiii lui Israel se suiau la ea pentru judecată“ (Judecătorii 4:5). După înfrângerea regelui canaanit Iabin de către Israel, Debora a avut, într-adevăr, un privilegiu special. Ea a fost, evident, compozitoarea a cel puţin o parte din cântecul de victorie care a fost introdus în cele din urmă în documentul inspirat al lui Iehova (Judecătorii, capitolul 5).c Sute de ani mai târziu, regele Iosia a trimis la profetesa Hulda o delegaţie din care făcea parte şi marele preot, pentru ca ea să-l întrebe pe Iehova. Hulda a putut să răspundă cu autoritate: „Aşa vorbeşte DOMNUL Dumnezeul lui Israel“ (2 Împăraţi 22:11–15). Cu acea ocazie, regele a poruncit delegaţiei să meargă la o profetesă, dar aceasta s-a făcut cu scopul de a primi directive de la Iehova. — Compară cu Maleahi 2:7.
20. Ce exemple arată preocuparea lui Iehova pentru sentimentele şi bunăstarea femeilor?
20 Preocuparea lui Iehova pentru bunăstarea femeilor se vede cu claritate în episoadele în care el a acţionat în folosul unora dintre închinătoarele sale. El a intervenit de două ori pentru a o proteja de viol pe Sara, frumoasa soţie a lui Avraam (Geneza 12:14–20; 20:1–7). Lui Lea, soţia pe care Iacov o iubea mai puţin, Dumnezeu i-a arătat favoare prin faptul că „i-a deschis uterul“ (NW), astfel că ea a născut un fiu (Geneza 29:31, 32). În Egipt, când cele două moaşe israelite temătoare de Dumnezeu şi-au riscat viaţa pentru a-i scăpa de la infanticid pe copiii evrei de sex bărbătesc, Iehova şi-a manifestat aprecierea faţă de ele, ‘dându-le familii’ (Exodul 1:17, 20, 21, NW). De asemenea, el a răspuns la rugăciunea fierbinte a Anei (1 Samuel 1:10, 20). Iar când văduva unui profet s-a aflat în faţa unui creditor care era gata să-i ia copiii pentru neplata datoriei, Iehova nu a părăsit-o. Plin de iubire, Dumnezeu i-a dat putere profetului Elisei ca să-i sporească uleiul, astfel încât ea să-şi poată plăti datoria. În felul acesta, ea şi-a păstrat familia şi demnitatea. — Exodul 22:22, 23; 2 Împăraţi 4:1–7.
21. Ce punct de vedere echilibrat cu privire la poziţia femeilor prezintă Scripturile ebraice?
21 Aşadar, departe de a încuraja o atitudine dispreţuitoare faţă de femei, Scripturile ebraice prezintă o concepţie echilibrată cu privire la poziţia pe care o aveau ele la slujitorii lui Dumnezeu. Deşi Iehova nu le-a scutit pe închinătoarele sale de împlinirea profeţiei din Geneza 3:16, femeile au fost tratate cu onoare şi respect de către bărbaţii pioşi care urmau exemplul lui Iehova şi ascultau de Legea sa.
22. În ce fel se schimbase poziţia de care se bucurau femeile când Isus a venit pe pământ, şi ce întrebări se pun?
22 În secolele care au urmat după încheierea Scripturilor ebraice, poziţia de care se bucurau femeile la evrei s-a schimbat. Când Isus a venit pe pământ, tradiţiile rabinice impuseseră mari restricţii femeilor atât în ce priveşte privilegiile lor religioase, cât şi în ce priveşte viaţa lor socială. Au influenţat aceste tradiţii modul în care Isus s-a purtat cu femeile? Cum ar trebui tratate femeile creştine azi? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.
[Note de subsol]
a Potrivit lucrării Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, „poligamie“ înseamnă „căsătorie în care un partener conjugal, indiferent de sex, poate avea concomitent mai mulţi parteneri“. „Polygyny“, un termen mai exact, este definit drept „starea sau practica de a avea concomitent mai multe soţii sau mai mulţi parteneri conjugali de sex feminin“.
b Referitor la bărbaţii căsătoriţi şi la femeile căsătorite, Scripturile ebraice folosesc mult mai des termenii „soţ“ (în ebraică, ʼish) şi „soţie“ (în ebraică, ʼishsháh). În Eden, de exemplu, termenii folosiţi de Iehova nu au fost „proprietar“ şi „proprietate“, ci „soţ“ şi „soţie“ (Geneza 2:24; 3:16, 17). Conform profeţiei lui Osea, Israelul, după ce urma să se întoarcă din exil, avea să-l numească plin de căinţă pe Iehova „Soţul meu“, nu „Proprietarul meu“ (NW). Aceasta ar putea sugera faptul că termenul „soţ“ denotă mai multă tandreţe decât termenul „proprietar“. — Osea 2:16.
c Este demn de remarcat faptul că în Judecătorii 5:7 numele Debora este folosit la persoana întâi.
Ce veţi răspunde?
◻ Ce arată cuvintele „ajutor“ şi „întregire“ cu privire la poziţia acordată de Dumnezeu femeii?
◻ Ce trebuie să avem în vedere când analizăm obiceiurile cu privire la femeile din timpurile biblice?
◻ Ce anume arată că femeile aveau o poziţie onorabilă la slujitorii lui Dumnezeu din timpurile străvechi?
◻ În ce fel a acordat Iehova o favoare specială unor femei din perioada precreştină?