-
Cine merită să fie numit rabin?Turnul de veghe – 1996 | 1 iulie
-
-
nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune El în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală“. — Deuteronomul 18:18, 19.
Profeţiile biblice dovedesc faptul că aceste cuvinte s-au împlinit în persoana lui Isus, Mesiaa. Isus nu numai că era „ca“ Moise; el era mai mare decât Moise (Evrei 3:1–3). Scriptura dezvăluie că Isus s-a născut ca om perfect şi, spre deosebire de Moise, el i-a slujit lui Dumnezeu „fără păcat“. — Evrei 4:15.
Urmaţi Exemplul
Studiul aprofundat al oricărei acţiuni şi cuvânt al vreunui rabin nu i-a apropiat pe evrei de Dumnezeu. Deşi un om imperfect ar putea fi un exemplu de fidelitate, dacă noi studiem şi imităm fiecare acţiune a sa, îi vom imita, pe lângă calităţile bune, şi greşelile şi imperfecţiunile. Am acorda o glorie nepotrivită creaturii în locul Creatorului. — Romani 1:25.
Însă Iehova i-a oferit omenirii un Exemplu. Potrivit Scripturii, Isus a avut o existenţă preumană. De fapt, el este numit „chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creaţia“ (Coloseni 1:15). Întrucât a slujit în ceruri timp de nenumărate milenii ca ‘maestru’ al lui Dumnezeu, Isus este cel mai în măsură să ne ajute să-l cunoaştem pe Iehova. — Proverbele 8:22–30; Ioan 14:9, 10.
Prin urmare, Petru a putut scrie: „Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). Apostolul Pavel i-a încurajat pe creştini să privească „ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre“. El a explicat totodată că în Isus „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii“ (Evrei 12:2; Coloseni 2:3). Nici un alt om — nici Moise, nici vreun înţelept rabinic — nu este demn de o astfel de atenţie. Dacă trebuie să imităm pe cineva îndeaproape, acesta este Isus. Slujitorii lui Dumnezeu nu au nevoie de un titlu cum este cel de rabin, îndeosebi în lumina conotaţiei sale actuale, însă, dacă ar merita cineva să fie numit Rabin, acesta a fost Isus.
-
-
Pribegirea israeliţilor prin deşertTurnul de veghe – 1996 | 1 iulie
-
-
Pribegirea israeliţilor prin deşert
DUPĂ eliberarea lor din Egipt, israeliţii au pribegit 40 de ani prin deşertul Sinai, o mare parte din timp departe de rutele comerciale bine circulate. A fost o „pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, . . . locuri sterpe şi fără apă“ (Deuteronomul 8:15). De ce au trebuit să suporte condiţii atât de aspre?
După ieşirea din Egipt, Iehova i-a adunat pe israeliţi la muntele Sinai, le-a dat legile sale prin intermediul lui Moise şi i-a organizat ca naţiune. După aceea ar fi putut intra în scurt timp în Ţara Promisă, dar nu au intrat. De ce? În pofida tuturor lucrurilor făcute de Iehova în folosul lor, ei nu au exercitat credinţă şi s-au răzvrătit împotriva lui Moise, pe care Dumnezeu l-a desemnat să-i conducă. Preferând să dea crezare unor ştiri negative despre Canaan, israeliţii au tânjit să se întoarcă în Egipt (Numeri 14:1–4). Acest lucru a atras imediat sentinţa lui Iehova: Aveau să treacă patruzeci de ani până când naţiunea urma să intre în Ţara Promisă. Până atunci, membrii necredincioşi ai acelei generaţii aveau să moară.
Experienţa israeliţilor prin deşert constituie un avertisment puternic pentru creştinii de astăzi ca să evite capcana lipsei de credinţă. — Evrei 3:7–12.
-