Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Judecătorii

CUM a reacţionat Iehova când propriul său popor i-a întors spatele şi s-a închinat la dumnezei falşi? Ce a făcut el când, în repetate rânduri, israeliţii nu l-au ascultat şi l-au chemat în ajutor numai la strâmtorare? Le-a oferit Iehova chiar şi atunci o cale de scăpare? Răspunsul la aceste întrebări şi la altele la fel de importante se găseşte în cartea biblică Judecătorii. Ea a fost scrisă de profetul Samuel în jurul anului 1100 î.e.n. şi prezintă evenimente care au avut loc de-a lungul a 330 de ani: de la moartea lui Iosua până la întronarea primului rege al Israelului.

Întrucât face parte din cuvântul, sau mesajul, plin de forţă al lui Dumnezeu, cartea Judecătorii are o valoare deosebită pentru noi (Evrei 4:12). Captivantele ei relatări ne ajută să înţelegem mai bine personalitatea lui Iehova. Învăţămintele care se desprind din paginile acestei cărţi ne întăresc credinţa şi ne ajută să apucăm ferm „adevărata viaţă“, sau viaţa veşnică în lumea nouă promisă de Dumnezeu (1 Timotei 6:12, 19; 2 Petru 3:13). Actele de salvare ale lui Iehova în folosul poporului său sunt o anticipare a grandioasei eliberări, ce va fi înfăptuită în viitor de Fiul său, Isus Cristos.

DE CE A FOST NEVOIE DE JUDECĂTORI?

(Judecătorii 1:1—3:6)

După înfrângerea împăraţilor canaaniţi în timpul lui Iosua, fiecare trib al lui Israel merge să ia în stăpânire partea sa de moştenire. Totuşi, israeliţii nu-i izgonesc pe toţi locuitorii ţării, iar faptul acesta ajunge o adevărată cursă pentru ei.

Generaţia care s-a ridicat după moartea lui Iosua „nu cunoştea pe DOMNUL, nici lucrările pe care El le făcuse pentru Israel“ (Judecătorii 2:10). Pe lângă aceasta, poporul a început să încheie alianţe de căsătorie cu canaaniţii şi să se închine la dumnezeii lor. De aceea, Iehova i-a dat pe israeliţi pe mâna duşmanilor. Însă, când jugul asupritor apăsa greu, fiii lui Israel îl chemau în ajutor pe adevăratul Dumnezeu. Acesta a fost climatul politic, social şi religios în care s-au succedat judecătorii pe care i-a ridicat Iehova pentru a-şi salva poporul.

Răspunsuri la întrebări biblice

1:2, 4 — De ce a fost Iuda primul trib numit să ia în stăpânire partea sa de moştenire? În mod normal, acest privilegiu îi revenea tribului lui Ruben, întâiul născut al lui Iacov. Însă, pe patul de moarte, Iacov a profeţit că Ruben nu va mai avea întâietate între fraţii săi întrucât îşi pierduse dreptul de întâi născut. Simeon şi Levi, care se purtaseră cu cruzime, aveau să fie risipiţi în tot Israelul (Geneza 49:3–5, 7). Privilegiul i-a revenit următorului, lui Iuda, al patrulea fiu al lui Iacov. Simeon s-a suit împreună cu Iuda şi a primit mici bucăţi de pământ pe tot cuprinsul teritoriului lui Iuda.a — Iosua 19:9.

1:6, 7 — De ce regilor înfrânţi li se tăiau degetele mari de la mâini şi de la picioare? O persoană care rămânea fără degetul mare de la mână şi de la picior nu mai putea să ia parte la război. Cum ar fi putut un soldat să mânuiască o sabie sau o suliţă fără degetele mari de la mâini? Iar fără degetele mari de la picioare nu-şi mai putea ţine echilibrul!

Învăţăminte pentru noi:

2:10–12. Trebuie să ne facem un program de studiere cu regularitate a Bibliei pentru ‘a nu uita binefacerile’ lui Iehova (Psalmul 103:2). Părinţii trebuie să le sădească în inimă copiilor adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. — Deuteronomul 6:6–9.

2:14, 21, 22. Iehova a avut un scop când a permis ca poporului său neascultător să i se întâmple lucruri rele: a vrut să-l disciplineze, să-l rafineze şi să-l motiveze să se întoarcă la el.

IEHOVA RIDICĂ JUDECĂTORI

(Judecătorii 3:7—16:31)

Faptele de vitejie ale judecătorilor încep cu emoţionanta relatare despre Otniel. Acesta pune capăt celor opt ani de asuprire a Israelului de către un rege mesopotamian. Recurgând la un plan curajos, judecătorul Ehud îl ucide pe Eglon, un rege moabit foarte gras. Viteazul Şamgar doboară singur cu o ţepuşă pentru vite 600 de filisteni. Fiind încurajat de Debora, care a slujit ca profetesă, şi cu sprijinul lui Iehova, Barac şi armata sa de 10 000 de oameni insuficient echipaţi pun pe fugă puternica armată a lui Sisera. Iehova îl ridică pe Ghedeon şi îi dă pe madianiţi în mâna lui şi a celor 300 de oameni ai săi.

Prin Iefta, Iehova scapă Israelul de amoniţi. Tola, Iair, Ibţan, Elon şi Abdon se numără şi ei printre cei 12 judecători ai Israelului. Perioada judecătorilor se încheie cu Samson, care luptă împotriva filistenilor.

Răspunsuri la întrebări biblice:

4:8 — De ce a insistat Barac să fie însoţit de profetesa Debora pe câmpul de luptă? Se pare că Barac nu s-a simţit suficient de tare să meargă singur împotriva armatei lui Sisera. Prezenţa profetesei ar fi fost pentru el şi oamenii săi o garanţie că aveau îndrumarea lui Dumnezeu şi le-ar fi insuflat încredere. Aşadar, insistenţa cu care Barac a cerut să fie însoţit de Debora n-a fost nicidecum un semn de slăbiciune, ci dovada unei credinţe puternice.

5:20 — Cum au luptat stelele din ceruri pentru Barac? Biblia nu spune dacă a fost vorba de un ajutor din partea îngerilor, de o ploaie de meteoriţi, interpretată ca un semn rău de înţelepţii lui Sisera, sau dacă prezicerile făcute de astrologii lui Sisera s-au dovedit false. Cert este însă că a avut loc o intervenţie divină.

7:1–3; 8:10 — De ce a spus Iehova că armata de 32 000 de soldaţi a lui Ghedeon era prea numeroasă în comparaţie cu cei 135 000 de soldaţi din armata duşmană? Deoarece victoria lui Ghedeon şi a oamenilor săi s-a datorat lui Iehova. Dumnezeu n-a vrut ca israeliţii să creadă că i-au înfrânt pe madianiţi prin forţele lor.

11:30, 31 — Când a făcut acel jurământ, s-a gândit Iefta la o jertfă umană? Este exclus ca Iefta să se fi gândit la aşa ceva, deoarece Legea specifica următoarele: „Să nu se găsească printre voi nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc“ (Deuteronomul 18:10). Totuşi, Iefta s-a gândit la o fiinţă umană, nu la un animal. Se pare că animalele pentru jertfă nu erau ţinute la casele israeliţilor. În plus, jertfirea unui animal nu era deloc ceva ieşit din comun. Iefta ştia bine că era posibil să fie întâmpinat chiar de fiica sa. Persoana respectivă urma să fie oferită „ca ardere de tot“ în sensul că avea să-şi dedice viaţa slujirii lui Iehova, făcând diverse munci la sanctuar.

Învăţăminte pentru noi:

3:10. Atingerea obiectivelor spirituale nu depinde de înţelepciunea omenească, ci de spiritul lui Iehova. — Psalmul 127:1.

3:21. Ehud a mânuit sabia cu iscusinţă şi cu mult curaj. Şi noi trebuie să dobândim îndemânare în folosirea ‘săbiei spiritului, adică a cuvântului lui Dumnezeu’. Aceasta înseamnă că trebuie să folosim în mod curajos Scripturile în minister. — Efeseni 6:17; 2 Timotei 2:15.

6:11–15; 8:1–3, 22, 23. Din exemplul de modestie al lui Ghedeon putem învăţa trei lucruri: 1) Când primim un privilegiu de serviciu, e bine să medităm la responsabilităţile pe care le presupune acesta, în loc să ne gândim la prestigiul pe care ni-l conferă. 2) Când discutăm cu cineva pus pe ceartă, cel mai înţelept este să arătăm modestie. 3) Modestia este o protecţie împotriva dorinţei de a avea o poziţie importantă.

6:17–22, 36–40. E bine să fim prudenţi şi ‘să nu credem orice exprimare inspirată’, ci mai degrabă ‘să verificăm exprimările inspirate ca să vedem dacă provin de la Dumnezeu’ (1 Ioan 4:1). Pentru a se asigura că sfatul pe care intenţionează să-l dea se bazează întru totul pe Cuvântul lui Dumnezeu, un bătrân creştin numit de curând dă dovadă de înţelepciune dacă se consultă cu un bătrân care are mai multă experienţă.

6:25–27. Ghedeon a acţionat cu prudenţă ca să nu-i irite în mod inutil pe cei care erau împotriva lui. Când predicăm vestea bună, trebuie să fim atenţi să nu-i ofensăm fără rost pe oameni prin felul în care le vorbim.

7:6. Ca slujitori ai lui Iehova, trebuie să imităm exemplul de vigilenţă al celor 300 de bărbaţi ai lui Ghedeon.

9:8–15. Cât de nesăbuit este să acţionăm cu mândrie sau să nutrim dorinţa de a ocupa o anumită poziţie sau de a deţine putere!

11:35–37. Fără îndoială că exemplul bun al tatălui său a ajutat-o mult pe fiica lui Iefta să dezvolte o credinţă puternică şi spirit de sacrificiu. Părinţii de astăzi le pot da un exemplu asemănător copiilor lor.

11:40. Cei ce îi slujesc lui Iehova cu dăruire se simt încurajaţi când îi lăudăm.

13:8. Când îşi învaţă copiii, părinţii trebuie să se roage pentru îndrumarea lui Iehova şi să-i urmeze sfaturile. — 2 Timotei 3:16.

14:16, 17; 16:16. Faptul de a face presiuni asupra cuiva prin plânsete şi cicăleală poate distruge o relaţie. — Proverbele 19:13; 21:19.

ALTE NELEGIUIRI ÎN ISRAEL

(Judecătorii 17:1—21:25)

În ultima parte a cărţii Judecătorii sunt relatate două episoade cutremurătoare. Primul se referă la un bărbat pe nume Mica. Acesta face un idol în casa lui şi aduce un levit să slujească drept preot. După distrugerea cetăţii Lais, sau Leşem, daniţii îşi construiesc o cetate căreia îi pun numele Dan. Folosindu-se de idolul lui Mica şi de preotul adus de el, daniţii instituie o altă formă de închinare în Dan. După cât se pare, Laisul e cucerit înainte de moartea lui Iosua. — Iosua 19:47.

Al doilea episod are loc la scurt timp după moartea lui Iosua. O crimă sexuală colectivă comisă de nişte beniamiţi din oraşul Ghibea duce la distrugerea aproape în întregime a tribului lui Beniamin. Nu supravieţuiesc decât 600 de bărbaţi. Totuşi, se găseşte o modalitate prin care beniamiţii să aibă soţii, iar, pe timpul domniei lui David, numărul bărbaţilor de luptă ajunge la aproximativ 60 000. — 1 Cronici 7:6–11.

Răspunsuri la întrebări biblice:

17:6; 21:25 — Faptul că „fiecare făcea ce era drept în ochii lui“ a provocat anarhie? Nu neapărat, deoarece Iehova prevăzuse numeroase mijloace prin care îşi îndruma poporul. Existau Legea şi preoţia care îi învăţau pe israeliţi să umble pe calea cea dreaptă. Prin intermediul Urimului şi Tumimului, marele preot îl putea întreba pe Dumnezeu în chestiuni importante (Exodul 28:30). În fiecare cetate existau bătrâni capabili să ofere sfaturi înţelepte. Dacă se folosea de aceste mijloace, un israelit avea o conştiinţă bine instruită. În cazul acesta, faptul de ‘a face ce era drept în ochii lui’ ducea numai la bine. Însă, dacă cineva ignora Legea şi îşi stabilea singur normele de conduită şi modul de închinare, rezultatele erau dezastruoase.

20:17–48 — De ce a permis Iehova ca beniamiţii să înfrângă de două ori celelalte triburi, chiar dacă ei trebuiau pedepsiţi? Permiţând ca triburile fidele să sufere mari pierderi la început, Iehova a pus la încercare hotărârea lor de a îndepărta răul din Israel.

Învăţăminte pentru noi:

19:14, 15. Lipsa de ospitalitate a locuitorilor din Ghibea a indicat o deficienţă morală. Creştinii sunt îndemnaţi să urmeze „calea ospitalităţii“. — Romani 12:13.

Apropiata eliberare

Foarte curând, Regatul lui Dumnezeu aflat sub conducerea lui Cristos Isus va distruge actuala lume rea şi îi va elibera pe cei drepţi şi integri (Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44). Atunci, toţi duşmanii lui Iehova vor pieri, dar cei care îl iubesc vor fi „ca soarele, când se arată în puterea Lui“ (Judecătorii 5:31). Fie ca şi noi să ne numărăm printre cei care îl iubesc pe Iehova aplicând ceea ce am învăţat din cartea Judecătorii.

Adevărul fundamental care reiese de nenumărate ori din relatările despre judecători este că ascultarea de Iehova aduce mari binecuvântări, iar neascultarea atrage dezastrul (Deuteronomul 11:26–28). Cât de important este să ‘ascultăm din inimă’ voinţa revelată a lui Dumnezeu! — Romani 6:17; 1 Ioan 2:17.

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

„DOMNUL a ridicat judecători, care îi scăpau din mâna celor care-i prădau.“ — Judecătorii 2:16.

JUDECĂTORI

 1. Otniel (tribul lui MANASE)

 2. Ehud (tribul lui IUDA)

 3. Şamgar (tribul lui IUDA)

 4. Barac (tribul lui NEFTALI)

 5. Ghedeon (tribul lui ISAHAR)

 6. Tola (tribul lui MANASE)

 7. Iair (tribul lui MANASE)

 8. Iefta (tribul lui GAD)

 9. Ibţan (tribul lui AŞER)

10. Elon (tribul lui ZABULON)

11. Abdon (tribul lui EFRAIM)

12. Samson (tribul lui IUDA)

DAN

MANASE

NEFTALI

AŞER

ZABULON

ISAHAR

MANASE

GAD

EFRAIM

DAN

BENIAMIN

RUBEN

IUDA

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Ce învăţăm din insistenţa cu care Barac a cerut ca Debora să-l însoţească pe câmpul de luptă?