ELAT

Elot (plural), [posibil: Berbec; sau Locul berbecului]

Loc menționat prima dată de Moise când a făcut un rezumat al călătoriei de 40 de ani a israeliților prin pustiu (De 2:8). Biblia spune despre Elat (Elot) că se afla lângă Ețion-Gheber, „pe țărmul Mării Roșii, în țara Edomului” (1Re 9:26). De aici reiese că Elatul era situat pe brațul nord-estic al Mării Roșii, numit golful Aqaba. Erudiții sunt în principiu de acord cu Ieronim (sec. IV–V e.n.), care a identificat Elatul cu orașul cunoscut pe atunci cu numele Aila, ce le aparținea nabateilor (nabateenilor). Aceasta ar însemna că Elatul se afla pe locul sau în apropierea actualului oraș arab ʽAqaba, situat în extremitatea nord-estică a golfului (actualul oraș evreiesc numit Elat este situat în extremitatea nord-vestică).

Când israeliții au trecut prin regiunea Elatului în drumul lor spre Canaan, Elatul făcea parte din teritoriul edomit. În zona Elatului s-au descoperit sigilii cu inscripția „Qosʽanal, slujitorul regelui”, Qosʽanal fiind un nume edomit. Arheologii consideră că aceste sigilii datează din secolul al VII-lea î.e.n.

După ce Edomul a fost cucerit de David, Elatul și orașul învecinat Ețion-Gheber au ajuns fără îndoială sub stăpânirea lui Iuda (2Sa 8:13, 14). Cele două orașe sunt menționate în legătură cu construirea unei flote navale de către Solomon (1Re 9:26; 2Cr 8:17). Întrucât se spune că Ețion-Gheberul se afla „lângă Elot” (luându-se Elotul ca reper), e posibil ca Elotul (Elatul) să fi fost, cel puțin la vremea aceea, un oraș mai important decât Ețion-Gheberul.

Se pare că Edomul a preluat din nou controlul asupra Elatului în timpul domniei lui Ioram, regele lui Iuda (2Re 8:20-22). În secolul următor, orașul a fost recucerit de Iuda și reconstruit de regele Ozia (Azaria) (2Re 14:21, 22; 2Cr 26:1, 2). Apoi, în timpul domniei lui Ahaz (761–746 î.e.n.) a fost cucerit de sirieni și repopulat de edomiți, iar de atunci n-a mai trecut niciodată sub stăpânirea iudeilor (2Re 16:6). În acest verset, în textul masoretic apare „Aram” (ebr. ʼArám), adică „Siria”, în loc de „Edom” (ʼEdốm). Însă majoritatea erudiților de astăzi susțin redarea „Edom” (indicată în nota marginală), considerând că un scrib a confundat litera ebraică dálet (ד) cu litera asemănătoare ca formă rêș (ר).

Elatul era o oază și deci un punct de popas pe ruta caravanieră ce lega sudul Arabiei de Egipt, de Canaan și de Damasc. La fel ca Ețion-Gheberul, Elatul era un port unde ancorau „corăbiile de Tarsis” ce navigau spre și dinspre Arabia, estul Africii și posibil India (1Re 10:22; 9:26, 27). În zonă s-au găsit inscripții arameice, cum ar fi chitanțe pentru vin datând din perioada Imperiului Persan, precum și fragmente ale unor obiecte de ceramică de bună calitate, în stil grecesc, ce urmau probabil să fie transportate în Arabia.